– Cerem Ministerului Sănătăţii, autorităţilor statului, să lămurească circumstanţele decesului Patriarhului – Felul în care acesta s-a stins din viaţă este doar un exemplu de deficienţă instituţională sau altceva? – CURENTUL adresează opiniei publice şi autorităţilor o serie de întrebări legitime la care se impune un răspuns imediat şi oficial – Patriarhul Teoctist nu era un simplu ierarh, ci şi un important lider al unui vast joc geopolitic – Datorită implicării sale în -războiul de pe frontul de est-, Teoctist a fost ţinta unor campanii demolatoare orchestrate pe tipicul contramăsurilor operative specifice serviciilor moscovite – Un şir de minciuni plecate din zona -experţilor- medicali pune în discuţie probitatea acestora şi calitatea actului medical – Patriarhul a fost practic abandonat în ultima perioadă – Toţi apropiaţii săi susţin că acesta era perfect lucid şi muncea cu vigoare – Cine şi de ce l-a grăbit către spitalul morţii?
Patriarhul Teoctist s-a stins din viaţa sa pământească luni, 30 iulie, la orele 17.00, în urma unor complicaţii survenite din cauza operaţiei de prostată executată de şeful Clinicii de urologie a Spitalului Fundeni, dr Ionel Sinescu. Oficial cam acestea ar fi datele. Pe fond însă se ridică numeroase întrebări. De ce s-a pripit doctorul? Ştim deja unul dintre -motive-: acesta vroia sa plece în concediu miercuri, 1 august. Sâmbătă, 28 iulie, dr Ionel Sinescu s-a deplasat la Palatul Patriarhal unde -a convenit- cu Patriarhul ca operatia să aiba loc luni, conform declaraţiilor medicului în cauză. Potrivit informaţiilor noastre, medicul curant al Patriarhului nu l-a încurajat însă pe acesta să se opereze aici, sfătuindu-l să se opereze în Germania. Medicul său nu se afla însă în Bucureşti şi alţi -consilieri- au fost mai stăruitori şi mai convingători.
Părintele Patriarh a fost internat în regim de urgenţă încă din noaptea de duminică spre luni, deşi responsabili ai Spitalului au minţit, iniţial, susţinând că internarea s-a efectuat normal, în dimineaţa zilei de luni. Cum se justifică urgenţa? A semnat Patriarhul fişa pre-operatorie? De ce la spital s-a dus singur, doar cu şoferul? Cine a început să informeze presa, liniştitor, încă din dimineaţa morţii sale?
Patriarhia are un purtător de cuvânt oficial, acesta însă nu se afla în ţară. Nimeni din Patriarhie nu a ştiut ce i se întâmplă şefului instituţiei. Cine a început apoi să alimenteze fluxurile de ştiri şi în ce scop? Instrumentarea informaţiei nu se face niciodată din senin. Cine a fost vectorul acestei instrumentări?
După operaţia efectuată luni dimineaţă s-a afirmat că Patriarhul şi-a revenit din anestezie în jurul orelor 10.00 – 10.30, când a fost transferat la Terapie Intensivă. După ora 12.00, în jurul orelor 12.30, Patriarhul a început să tuşească şi să expectoreze sânge. Au apărut complicaţiile cardiace.
Dupa aceea, până la 17.00, momentul când inima Patriarhului s-a oprit, s-a încercat, în van, resuscitarea sa. Cu toate acestea, conform informaţiilor noastre, la faţa locului nu s-a aflat o Comisie de specialişti în toate afecţiunile de care suferea Patriarhul. Mai mult, oficialii Spitalului au minţit din nou afirmând în acest răstimp că operaţia a fost o reuşită şi starea Patriarhului este foarte bună.
Cine şi de ce a minţit? De ce în jurul său nu s-a aflat nimeni, în momente de cumpănă?
De ce a început atât de rapid instrumentarea posterităţii Patriarhului? Qui prodest?
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
