Cuget. Ultimii 17 ani au adus o competiţie acerbă între instituţiile statului – excepţia care confirmă regula este tandemul Iliescu-Văcăroiu – competiţie vizibil amplificată atunci cand -bugetarele- au fost -păstorite- de culori politice diferite. Divergenţe au fost însă şi atunci cand combatanţii veneau de sub acelaşi afiş electoral. Dar au fost strunite, pentru imaginea roz-electorală de ansamblu. (Vezi mandatul de premier al lui Adrian Năstase, sub ex-şeful lui de partid, Ion Iliescu).
Aşa încat eu zic. Dacă nu ar fi existat un Traian Băsescu, el ar fi trebuit inventat. Pentru că dacă nu ar fi fost inundaţii de declaraţii ori de cate ori s-a uitat el în oglindă, ar fi trebuit întocmite rapoarte guvernamentale/politice de decont în faţa alegătorilor. Şi ar fi fost doliu naţional!
Aşa, cu Băsescu, se scoate toată clasa politică. Orice bumbă vede un Microfon-On se simte dator să-l folosească: Are mama o fetiţă… Nu-i rău deloc ! Aşa, îi vedem la cald pe toţi. Altfel, am fi avut parte de o vară searbădă, pe alocuri inundată, prin unele părţi parjolită, prin altele coafată de fonduri împinse politic.
În loc să-şi vadă de salariile, facilităţile, aranjamentele (eventual şi de responsabilităţile) pe care o ditamai funcţie de băgător în seamă ţi le conferă, toţi stau după pară mălăiaţă : Azi spune Băsescu ceva! Trebuie să fim contra. Sau pro. Dacă iese preşedintele la pensie sau pleacă în concediu unde nici presa nu-l ajunge, e groaznic. Nu ne mai vede mama la televizor iar vecinul de vilă uită cum arătăm şi pe la ce partid mai tropăim săptămana asta.
E adevărat că şi Băsescu face nefăcute. Şi-i merge. Are cu ce. Are cu cine. Dar, cu siguranţă, daca nu era şi sef de stat, şi ale lui treceau precum diurnele parlamentarilor. O ştire. Şi gata. Aşa, blocăm ecranele cu dezbateri fără de sfarşit. Şi apoi o luăm de la capăt.
Aşa încat, să începem. Cu ce vrăji a mai făcut Băsescu zilele trecute. A propus ca limba romană să fie predată minorităţilor într-o logică de trei simplă. Nu poţi să-ţi dai doctoratul lingvistic în clasa întai, după ce nu te-ai dumirit bine cum devine cazul nici măcar cu limba ta maternă. Iar dacă tu singur nu-ţi cunoşti interesul, n-ai decat să ceri în Moldova caini cu covrigi în coadă, în maghiară de exemplu, pană la Calendre.
Băieţii din politică au intrat instant pe stadion. Căpitanii au dat tonul. Preşedintele are dreptate sau, după caz, calcă în picioare limba oficială. Pun pariu. Dacă Băsescu susţinea în Covasna-Harghita că limba romană trebuie îngurgitată ca la raţe, mesajul se schima automat. Susţinătorii ar fi spus: Preşedintele pune lucrurile în ordine. Respectă Constituţia şi valorile neamului. Concurenţa ar fi marcat: Încalcă atribuţiile constituţionale. Drepturile omului. Libertatea de expresie! Cand eşti lucrător în politică, Romania e ţara tuturor posibilităţilor. Gica-contra sau Gica-pro. Funcţie pe ce parte ai turul, cand îţi văd ochişorii lumina noii zile.
Mai că-mi vine să pun de-o şotie. Să-mi iau audienţă la şeful statului. Să-l conving, că tot e guvernul pe final de mandat, să declare că alegerile anticipate cu doar un an înaintea celor la termen nu se mai justifică şi că Tăriceanu îi ăl*mai fain premier care a fericit vreodată România. Atunci să te ţii ! Declaraţiile tumultoase la revers le ştie deja toată lumea. Au fost sarea şi piperul primilor trei ani de mandat. Dar aşa s-ar testa forţa de reacţie rapidă a combatanţilor. Şi iar pun pariu că politica s-ar mula precum o mănuşă.
Unii ar spune : În mărinimia lui, pentru stabilitatea naţională, pentru efortul comun post-integrare, preşedintele a îngropat securea războiului. În curţile vecine s-ar organiza mitinguri de protest. Pichete. Banderole. Liste de semnături. De exemplu:
– PNL ar spune că rezultatele liberalilor în sondaje şi curajoasa implementare a guvernării programului -Prin noi înşine- l-au îngenunchiat pe preşedinte.
– PSD ar sări ca ars: butonul de telecomandă al guvernului a rămas fără led-ul roşu pentru că doar teama de coaliţia PSD-PNL l-a făcut pe Băsescu să dea înapoi.
– PC ar organiza un miting de protest. PRM ar pune de o moţiune de cenzură de să-i pice preşedintelui premierul, PNŢCD ar spune că semnalează de zeci de ani, ca partid istoric, aceste anomalii, PIN s-ar gandi că-i coada Rusiei. Lista rămane deschisă.
Măi, dragilor. Dacă politica încă se mai traduce strict prin vorbe, de fapte cine Dumnezeu se mai ocupă în ţara asta?
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
