Văzându-l deunăzi pe Călin Popescu Tăriceanu, într-o cămaşă impecabilă, de câteva sute de euro probabil şi cu cravata de rigoare asortată, în mijlocul unor ţărani cu feţele zbârcite de ani, soare şi griji, am avut o senzaţie de deja-vu. Brusc, l-am revăzut pe Adrian Năstase, la fel de spilcuit, aflat în vizită electorală în cartierul Giuleşti Sârbi, alături de Ion Iliescu care, bineînţeles se simţea ca peştele în apă printre oamenii necăjiţi. Năstase şi Tăriceanu prestează însă jalnic când iau contact cu poporul, despre care vorbesc cu atâta patos în discursurile politice.
Indiferent ce va face, Tăriceanu nu va scăpa de imaginea de gentilom de Bucureşti, dotat cu motoare de sute de cai putere, cu maşini de colecţie şi femei blonde la braţ. Iar replica adresată de premier în toiul inundaţiilor unei femei rămase pe drumuri: -Ce vreţi doamnă să vă facem hotel?- va rămâne ca un abţibild lipit de cariera sa politică.
Cel mai prost rol pe care-l joacă însă de când este la Palatul Victoria, este cel de apărător al celor mulţi şi necăjiţi, mai exact al celor şase milioane de pensionari. Nu i se potriveşte deloc acest rol, iar consilierii americani plătiţi cu milioane de dolari ar trebui să nu-l mai chinuie trimiţându-l printre ţărani şi pensionari pentru că devine din ce în ce mai puţin credibil. Pensionarii, cărora mai nou le plânge pe umeri, după ce guvernul său a avizat negativ proiectul de majorare a pensiilor, simt falsitatea demersului său. Cei mai mulţi cred că nu Tăriceanu este cel care a luptat pentru majorarea pensiilor lor (corect!) ci social-democraţii lui Mircea Geoană (la fel de corect!). Pentru ei nu contează că punga cu bani se află în buzunarul lui Tăriceanu şi nu al lui Mircea Geoană, întrucât ei au văzut la televizor că PSD a făcut presiuni pentru a trece legea majorării pensiilor. Iar argumente precum creşterea inflaţiei, reducerea fondurilor pentru educaţie, infrastructură sau proiecte europene, nu ţin în faţa pensionarilor, lucru înţeles de altfel şi de Tăriceanu care a trecut imediat pe culoarul populist al pesediştilor. N-a mai contat nici politica economică liberală la care s-a angajat cabinetul său, nici semnalele de alarmă trase de organismele financiare internaţionale.
Disperat de cifrele sondajelor de opinie interne, care arată PNL la un scor de 9%, Tăriceanu n-a făcut altceva decât să împrumute din ustensile de campanie ale pesediştilor. Vizite cu mânecile suflecate pe ogoarele pârjolite ale patriei, discuţii prietenoase cu pensionarii, transmise în direct de televiziuni şi, bomboana pe colivă: sfaturi pentru bogătanii României să nu-şi mai etaleze maşinile de sute sau chiar milioane de euro, viloaiele şi accesoriile extravagante, pentru a nu sfida cu bogăţia lor pe muritorii de rând care-şi calculează zilnic banii de pâine. Rolul de Che Guevara al României nu-l prinde de loc, aşa cum mai mai spus, având în vedere că averea sa numără câteva zeci de milioane de euro, şi nici mari acte caritabile n-am aflat că ar fi făcut de-a lungul vieţii. Testul europarlamentarelor din toamnă îl împinge însă de la spate pe Tăriceanu să ia în picioare colbul uliţelor satelor, întrucât un eventual rezultat dezastruos la alegeri ar fi mană cerească pentru -prietenii- săi din partid şi nu numai.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
