Circotecă ieftină marca Tatulici

Show-ul îndoielnic realizat de Tatulici, golănașul-preș al lui SOV, intitulat „Zece pentru România“ la mișto, desigur, în spiritul de glumă specific lui Vîntu, a devenit o șușanea de cea mai joasă speță, Tatulici pretându-se la un nou gen de glumiță la adresa Președinției României, respectiv inventarea unui premiu adresat lui Traian Băsescu, evident la oha, la șto, cum se zice la pârnaie, unde și-a făcut Vîntu educația primară.
Președintele este omul pe care Vîntu îl urăște de moarte, așa că este clar că Tatulici, sclavul servil al fostului/viitorului pușcăriaș, cel care îi varsă banii la teșcherea, nu avea cum să-l premieze pe Băsescu.
Pentru a merge cu îndoielnica farsă mai departe, au adus și o așa-zisă verișoară, o doamnă cu probleme medicale (mintale) care a ridicat așa-zisul premiu, determinând apoi Președinția să reacționeze și să precizeze prin vocea lui Sebastian Lăzăroiu că președintele nu a desemnat pe nimeni să ridice niciun premiu, mai ales că „președintele nu a mai fost din primul an la «Zece pentru România» și nu pentru că este o relație tensionată între președinte și presă“. Ci pentru că Tatulici și ograda de lighioane a lui Vîntu n-au avut și nu au nimic de-a face cu presa, am adăuga noi, ci cu șmenul, cu ciordeala, cu activități infracționale cum ar spune – cum au spus de fapt procurorii.
Dovada este faptul că în dosarul lui SOV se arată că Nicolae Popa, intermediarul lui Vîntu la FNI, a ridicat o treime din banii din FNI (aproximativ 900 de miliarde de lei vechi) din care a virat direct în contul lui SOV peste 500 de miliarde, iar acesta mai departe a distribuit slugilor sale pre-aplecate, din același cont, diverse sume de bani printre altele lui Tatulici, respectiv în contul SC Mihai Tatulici Production SA, suma de un miliard și 544,1 milioane de lei vechi. Pe astfel de bani, proveniți din fraudă, și-a întemeiat Tatulici „verticalitatea“, exprimată prin fondarea așa-zisului Club de Presă, de fapt o extensie a ong-ului său propriu și personal intitulat Fundația ELITA, o abreviere a unei polologhii lungi, un nume cu schepsis care dă de înțeles că Tatulici se crede un fel de mentor al elitelor din Românica.
De fapt, ceea ce a construit Tatulici pe banii lui Vîntu, inclusiv așa-zisa emisiune de valorizare a elitelor românești, „Zece pentru România“, este o impostură totală având ca scop lustruirea imaginii lui Vîntu, oengistul care deține și la Bruxelles o fundație care cică ajută jurnalismul și pe jurnaliști, o glumă proastă de un ridicol absolut dacă avem în vedere că până și conceptul de jurnalism a fost maculat ireversibil, probabil, exact de activitatea pe sectorul media a țeparului FNI.
Tatulici, acest mic jeg uman, fostul pupincurist al lui Nicu Ceaușescu, cel scuipat și înjunghiat mai apoi, în decembrie ‘89, în studioul de televiziune unde activa prin grija cadrelor de partid, ajuns apoi portavocea Caritas și profitorul FNI, este un fel de broscoi de fabulă, cu percepții gongorice despre sine, ce frizează patologicul.

Marca Tatulici, o cremă de fese comuniste

Provenit dintr-o gașcă de beizadele comuniste între care se numărau, pe lângă Nicu Ceaușescu, Jean Maurer, Serghei Mizil, Gyuri Fazekas (fiul secretarului CC), Călin Andrei (fiul ministrului de externe, Ștefan Andrei), cei trei nepoți ai lui Gheorghiu-Dej – Ghiță, Mândra și Sanda, Ilinca Preoteasa, Florin Dănalache (fiul ministrului transporturilor din acea vreme), Sandu Bârlădeanu (fiul lui Alexandru Bârlădeanu, primul președinte al Camerei Deputaților după Revoluție), Valentin și Zoe Ceaușescu, Petre Roman și mulți alții de aceeași teapă, fostul ștergător la popou al fiilor de ștabi din latrinelor uteciste, actual golănaș de-al lui SOV se vede pe sine ca un fel de buricul latrinei: „Nu am fabricat decât un singur tip de jurnalist: Mihai Tatulici. Atât. Toți ceilalți nu au obținut de la mine decât oportunități: Marina Almășan, Mihaela Rădulescu, Teo Trandafir sau Mircea Badea, care au crescut cu mine, au învățat meserie, eu i-am băgat în presă, în televiziune sau în radio. Ei nu sunt creația mea. Eu nu le-am dat decât oportunitatea și am făcut corecție profesională din mers, atâta tot. Eu, în realitate, nu am creat decât un singur jurnalist, pe Mihai Tatulici și ingredientele mele personale sunt cele cu care m-am născut…“.
Omul pare psihotic, dar nu este în întregime, într-adevăr creațiile sale sunt ca și el însuși, toxice, ceva între curve de șantan și curve de Parlament, între decerebrați și gigolo ai lupanarului Grivco. Nu degeaba și nu întâmplător Tatulici a debutat în presă, după absolvirea facultății, recrutat personal de Niculae Stoian (cel cu meditația transcendentală), cel care a fost instrumentul folosit de Securitate pentru a distruge un întreg sector științific din România, psihosociologia, disciplina care putea forma oameni cu idei periculoase pentru stabilitatea PCR.
O viață Tatulici a servit unei diversiuni, pritocită în laboratoare ale Aparatului: diversiunea „presei libere“, asociată cu divertismentul „inocent“ de televiziune, în fapt mijloace de manipulare a opiniei publice care au servit obiectivului cretinizării la nivel național și, când s-a dat semnalul, al ciordelii în masă via Caritas, FNI etc.
Tatulici a rămas în istorie pentru aportul său special, aplicat la megaescrocheria Caritas, slujind ca agent mediatic al patronului circuitului piramidal unde autoritatea publică, ficțională pe fond, a presei și jurnalișilor a fost utilizată pentru a-i păcăli pe oameni, pentru a le da iluzia libertății sau a-i îndemna ca vitele să dea banu’ și să doarmă liniștiți, sloganul de altfel preluat de la Iliescu, cel cu Liniștea și Concordia.
Și acum, ieri, Tatulici tot o diversiune slujește, deoarece am asistat nu doar la o farsă, ci la un atac prin batjocură la adresa unei instituții, Președinția. Mâine-poimâine alte farse pot fi lansate, de exmplu că a murit Băsescu, cum tot anunță Vadim de-o bucată de timp sau – mai în viitor – că Vîntu a fost grațiat de Băsescu, după judecarea sa ca urmare a declarațiilor lui Nicolae Popa care au prilejuit redeschiderea unor dosare fierbinți în urma soluționării cărora ar trebui să facă pușcărie peste zece din România – iată un nou brand de emisiune „La pârnaie cu SOV – peste zece din România“.
Ar putea deveni un brand de emisiune TV cu circuit închis, de Jilava, mult mai bun decât „Zece pentru România“, mizeria de emisiune devenită malaxorul clasamentelor lui Tatulici unde se legitimează curvele și/sau peștii la grămadă, pentru amestecarea totală a valorilor și non-valorilor, unde s-a manelizat, vulgarizat și terfelit până și conceptul de elită.
Glumițele pe seama șefului statului vor deveni inutile după ce se va reîntoarce în țară și golănașul de Nicolae Popa, iar atunci, slugile de teapa lui Tatulici, presa și trompetele de pripas, gen Dinescu și CTP-ul, nu-i vor mai folosi lui Vîntu, ci poate doar scutul lui Dark Vader sau un instrument de teleportare în Tanzania (pigmeii nu au tratat de extrădare cu România).