Speranţele autorităţilor de la Bucureşti de a mai recupera o parte din creanţele oferite cu generozitate de Ceauşescu devin din ce în ce mai reduse. Procesul de recuperare face doi paşi înainte şi doi înapoi: Iraqul beneficiază de clemenţa statelor dezvoltate, ţările africane, subdezvoltate ar da dar n-au de unde iar eternul tovarăş Fidel Castro refuză categoric negocierea restituirii datoriei. Dar cum speranţa moare ultima, oamenii lui Tăriceanu continuă să spere că din banii obţinuţi vor putea suplimenta eventualele depăşiri de plan la compensaţii acordate în contul deposedaţilor abuziv din aceleaşi vremuri comuniste. Cam acestea ar fi principalele concluzii ale unui raport guvernamental transmis recent Parlamentului.
Cel mai mare datornic este Irakul care, în baza unui acord încheiat în august 2005, ar urma să restituie în perioada 1 ianuarie 2009-31 martie 2028, circa 977 milioane dolari.
România e departe de a fixa pilonul de început pentru a demara negocierile cu săracele Sudan, Congo, Nigeria şi Somalia, care au o datorie totală de 190,6 milioane dolari. În lipsa conducătorului suprem, autorităţile din Cuba, care trebuie să restituie aproximativ 1,1 miliarde ruble transferabile (99,7% din creanţele României în această monedă) nu vor să mişte nici un deget. Alţi împrumutaţi, ceva mai buni platnici Siria şi Libia, acceptă negocierile pentru restituirea altor 91,4 milioane dolari, dar până la concluzia finală, mai curge multă apă pe Dunăre.
La 31 decembrie 2006, creanţele istorice erau de 1,4 miliarde dolari (pe relaţia devize convertibile) şi aproximativ 1,1 miliarde ruble transferabile (pe relaţia ruble transferabile şi alte sume în diverse valute).
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
