Acasă Actualitate Criminalul comunist Ion Iliescu a devenit stea de cinema

Criminalul comunist Ion Iliescu a devenit stea de cinema

DISTRIBUIȚI

Ilici debutează ca actor civil după ce și-a făcut apariția pe scena românească ca actor al KGB

Ion Iliescu poate fi aplaudat cu brichete, monezi și ouă stricate la premiera filmului în care este actor. Cei interesați să participe la happening pot să-l marcheze pe Ion Ilici Iliescu la cinematograful Studio vineri, 12 noiembrie, de la ora 20.00. Distribuit pentru prima oară în rol de actor la Rivoluție de Mihail Gorbaciov și serviciile secrete ale URSS, după ce inițial a beneficat de rolul de cårtiță a KGB-ului – de mai bine de jumătate de secol, bătråna șandrama comunistă, cårpa bolșevică – cum îl alintă cu drag tribunul closetelor de la Operă, Vadim Tudor, va avea ocazia de a-și arăta tårtița și eternul rånjet de mutant la premiera de gală a filmului „Medalia de onoare“, în regia lui Călin Peter Netzer. Iliescu a prins acum o bună ocazie să se mai „pozitiveze“ puțin, pe postul anodin de actor, după ce a jucat în scenarii dintre cele mai cumplite, scrise la Moscova, scenarii care prevedeau uciderea a 60.000 de romåni, o baie de sånge care să justifice intrarea trupelor pacificatoare sovietice chemate de Ilici, prezentat națiunii pe post de salvator național.
Filmul regizorului clujean care l-a distribuit pe sångerosul Tataie pe rol este bun, imaginea arată foarte bine – cel puțin după cum rezultă din prezentarea pe net, și a primit numeroase premii la diferite festivaluri precum Festivalul de Film de la Torino – Premiul „Scuola Holden“, Festivalul de Film de la Salonic – Marele Premiu al Juriului „Silver Alexander“, Festivalul Internațional de Film de la Miami – Mențiunea specială a Juriului și Premiul Cineuropa, Festivalul Internațional de Film Transilvania – Cea mai bună Regie și Cel mai bun Actor în rol principal sau Mențiunea Specială a Juriului Festivalului de Film de la Zagreb.
Rebenciuc, după cåt se vede din trailer, este excelent, un mare actor alături de un alt mare actor romån ca Radu Beligan și, per ansamblu, distribuția pare de efect. Evident, partea de senzațional a distribuției o reprezintă prezența lui Iliescu – cel ce întrupează perfect brand-ul de criminal cu måinile roșii de sånge. Afișul filmului, de altfel, este centrat tot pe Ion Iliescu, aplecat peste Rebenciuc, ca un fel de vampir senil, cu fața deformată de zåmbetul său caracteristic, de oligofren surprins cu un morcov în fund.
Acțiunea filmului vrea să fie un fel de comedie de råsu’ plånsu’, specifică hazului de necaz tipic romånesc. O țară tristă care a avut un președinte etern zåmbăreț și care își joacă rolul de fost președinte în film, acordåndu-i o medalie unui veteran care nu o merita, rezolvåndu-i acestuia și problemele cu apa caldă la bloc. Povestea veteranului, jucat de Rebenciuc, se complică și devine una din ce în ce mai sinistră, medalia o primise dintr-o eroare, i se retrage, omul se face de rås în fața familiei, se întoarce de la statutul de erou efemer la acela de paria, de simplu cetățean romån cu o viață de rahat, tipică majorității romånilor, tocmai datorită lui Ion Iliescu, nu actorul, ci fostul președinte, cel care a distrus tot ce mai rămăsese de distrus din 1989 încoace.
Prezența lui Iliescu este episodică, apare pe post de maimutză care rånjește umplånd ecranul cu fața sa plină de pete cafenii, ca de piele de broască råioasă. Iliescu a avut dintotdeauna aplecare către viața de belfer, cu veleități artistico-literare, astfel că scria, înainte de 1989, articole la revista „Romånia Literară“ a apropiatului său preferat Nicolae Manolescu, Nick cum îi zicea Ilici, familiar.

Ion Iliescu și limbile kulturnicilor

Manolescu, la råndul său, exact după Mineriada din iunie 1990, i-a acordat criminalului cu måinile roșii încă de sångele studenților un interviu hagiografic fluviu, în care Ilici era descris drept acel „Om cu o mare“, gen de material „literar“ depășit doar de Tismăneanu ca limbism, în care Manolescu, „emerit legitimator al ilegitimului Iliescu imediat după mineriadă“ (pentru a-l cita pe Paul Goma), îl lingea extrem de profund, laborios și meticulos, cu limba umectată abundent, direct în curul său comunist, pentru a-l cita pe Lenin, cel care îi scria unui prieten de-al său bolșevic că e mort după poponeatza sa păroasă.
Dacă după 23 august 1944, ocupanții ruși ne-au distrus cultura prin personaje de filme horror ca Ana Rahbinson Pauker, Iosif Roitman (aka Iosif Chisinevschi), Lev Oigenstein (aka Leonte Rautu), Saul Bruckner (aka Silviu Brucan), Roller și încă mulți alți komisari, între care s-a ițit și Ion Iliescu. După stagiul KGB la Moscova, din perioada anilor ‘50, iată că Ilici își dă obolul ca aport cultural într-un film plătit de CNC, de statul romån adică, fie și parțial, statul romån pe care s-au opintit să-l distrugă din răsputeri întreaga gașcă de brucănieni, deveniți gedesiști de frunte după 1989.
Iliescu, acest răufăcător, acest rusofil tradător al Romåniei și al romånismului, a fost proslăvit, în 1990, de directori de opinie ca Buzura, Eugen Simion, Sorescu, Andrei Pleșu, Hăulică, Breban, N. Manolescu, a fost susținut public de o întreaga listă de inteleftuali, fie numele lor nemuritor în cartea de rahat a iliescianismului: Gabriela Adameșteanu, Ana Blandiana, Doina Cornea, Anca Oroveanu, Adriana Babeti, Smaranda Vultur, Carmen Mușat, Marta Petreu, Ruxandra Cesereanu, Magda Cårneci, Monica Spiridon, Mariana Celac, Sanda Cordos, Paler, Pavel Cåmpeanu, Oișteanu, Mihai Sora, Doinaș, Liiceanu, Pleșu, Manolescu, Alex. Ștefănescu, I.B. Lefter, Cassian Spiridon, M.H. Simionescu, Dimisianu, Pavel Susara, Dan Oprescu, Andrei Cornea, Andrei Codrescu, Mircea Martin, Antonesei, Stelian Tănase, Leonard Oprea, Mihăieș, Tismăneanu, Gavriluță, Paleologu, Iorgulescu, Patapievici, Sorin Alexandrescu, Negrici… lista de mai sus a fost completată de Paul Goma, cu ocazia unei inedite treceri în revistă a „intelectualior“ lui Ilici, pupincuriști de frunte din mediul „cultural“.
Se poate spune așadar că Iliescu a beneficiat de un suport consistent – mă refer la consistența rahatului cu o cromatică maro, din mediul nostru jegos cultural, care probabil i-a dat ghes să tot scrie cărți, să dea din coadă pe sticla televizoarelor, fåșneț, și acum, iată, să se bage în seamă și pe ecranele cinematografelor. Mai lipsea să-l vedem în reclamele din pișoare, cu îndemnul „faceți aici“!
Dacă tot a început cariera de actor Ion Iliescu, pe cånd un film despre lovitura de stat din ‘89, despre Mineriadele și instigarea la violență împotriva vårfurilor societății romånești, despre jaful Rafo și al întregii economii naționale cu binecuvåntarea dinozaurului kaghebist și comunist Ilici? Chiar acum citeam că Anna Chapaman, vedeta serviciilor rusești de spionaj prinsă de americani și returnată pachet rușilor, se apucă de filme porno, adică ce știu spioancele rusoaice să facă mai bine, pentru rodina lor. De ce nu și Ion Iliescu într-un rol similar, de cårpă kaghebistă cu care se șterg la ovare fătucile vesele ale actualelor servicii rusești, moștenitoare ale KGB-ului unde a servit de decenii Tataia al nostru?
Am deja în minte niște nume de film, cred eu potrivite, numai bune să fie ecranizate de colegul său de kaghebită cronică, Sergiu Nicolaescu: „KGB-istul de la București“, „Judecarea trădătorului de neam“, „Zdreanța KGB-istă de la Rivoluție“, “Criminalul cu måinile roșii de sångele Mineriadei“, „Ilici – Dracula redivivius“ sau poate mai bine, că tot i se apropie finalul, „Måini însångerate încrucișate pe piept“…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.