Darfur – lectia adevarului

Majoritatea politicienilor, jurnaliştilor şi a organizaţiilor care s-au implicat în vreun fel în problema Darfur se pare că nu au înţeles exact natura şi cauzele problemei din această zonă. Din nefericire, acoperirea mediatică a fost umbrită de exagerările şi manipulările făcute pentru a servi anumite interese. Iar rezultatul este acela că nimeni nu ştie exact cum a început acest conflict şi cum poate fi rezolvat? Aceste două întrebări (de ce? şi cum?) sunt la fel de importante mai ales că sunt şi legate una de cealaltă. Ştiind cauzele reale vom putea ajuta la rezolvarea problemei. Când o boală este diagnosticată corect, atunci şi tratamentul va da randament.

Recentele semnale pozitive primite din partea oficialilor de rang înalt şi a organizaţiilor au contribuit la înlăturarea imaginilor false create de presă şi au scos la iveală o mulţime de motive reale.

Programul de Dezvoltare al Naţiunilor Unite concluzionează într-un raport recent că acest conflict a început, printre altele, şi din cauza degradării mediului din Darfur. Seceta este şi ea o cauză-cheie în spatele conflictului din Darfur, unde nomazii (crescători de cămile, bovine) şi fermierii s-au luptat întotdeauna unii cu alţii pentru rezervele de apă şi pentru supravieţuire. Un alt semnal important a fost dat de articolul scris în -Washington Post- de secretarul UN Banki, care a arătat că schimbarea climatică este şi ea responsabilă de conflictele din Darfur, unde milioane de cămile şi bovine sunt crescute acolo în timp ce resursele naturale sunt deteriorate vizibil. Darfur a fost lovit de secetă şi foamete în anii *80 şi de atunci triburile (aproape 150) au început să se bată pe păşuni şi pe terenurile agricole. Aceste lupte interne au dus la apariţia unor relaţii sensibile între triburi, ceea ce a dus la probleme asupra întregii vieţi sociale.

Apariţia armelor în Darfur datează din momentul în care a început războiul cu Ciad (o republică din nordul Africii) şi apoi luptele de la graniţa cu Libia. Graniţele lungi ale Darfurului cu cele trei ţări, Libia, Ciad şi Africa Centrală, s-au adăugat la conflictele dintre triburi. Acum, armele de foc au înlocuit armele tradiţionale.

Comunitatea internaţională a făcut mai mult zgomot despre Darfur în ultimii ani, dar nu s-a interesat care ar fi cauzele conflictului. Au identificat conflictul ca fiind unul arab-african, dar au uitat să se întrebe cine e arab şi cine nu.

Toate strategiile şi planurile care nu au luat în considerare natura conflictului au eşuat şi chiar au contribuit la complicarea situaţiei. Exemple sunt multe, iar Darfur nu ar trebui să fie unul din ele. Dacă ar fi vrut să abordeze această situaţie fără să mai creeze alte probleme, trebuiau să aibă în considerare alte lucruri. Să creeze dezvoltare pentru acomodarea rezidenţilor, locuri de muncă pentru tineri şi pentru deschiderea unor noi orizonturi. În al doilea rând, eforturile trebuiau canalizate pentru dezvoltarea infrastructurii, pentru a promova servicii de calitate şi proiecte de care era absolută nevoie. În al treilea rând, Guvernul Unităţii Naţionale ar trebui încurajat în planurile sale de a încerca să împace triburile, pentru ca să existe o coerenţă în această societate şi pentru a pune punct disputelor tribale. Conflictul din Darfur este unul intern, ca multe conflicte din Africa, şi carta Naţiunilor Unite stipulează la art.52 că înţelegerile regionale pot fi un mijloc de rezolvare a disputelor locale. Dar totuşi rămâne o întrebare la care nu putem răspunde: de ce forţele Uniunii Africane care operează în Darfur beneficiază de sprijin şi resurse reduse, în timp ce comunitatea internaţională poate face mai mult? Esenţial ar fi în rezolvarea acestei probleme ca Guvernul Sudanului să nu fie ţinut la distanţă, pentru că orice altă tentativă fără implicarea acestuia ar eşua. Cooperarea guvernului din Sudan este necesară şi vitală. Acest punct a fost relevat şi la consultarea cu privire la Darfur, de la Addis Ababa din 16 noiembrie 2006, care a aprobat cea de-a 66-a consultare a Consiliului pentru Pace şi Securitate a Uniunii africane, care a avut loc în Abuja.