Acasă Actualitate Etnicii nababi și românii uitați prin lume

Etnicii nababi și românii uitați prin lume

DISTRIBUIȚI

România oferă de zece ori mai mulți bani  minorităților decât cetățenilor săi din afara granițelor

Povestea celor aproximativ 10 milioane de români din diaspora împrăștiați în toate colțurile lumii nu este una cu happy end. De cele mai multe ori, politicile ineficiente și lipsa unei viziuni sănătoase împletite cu lipsa alocării de fonduri pentru proiecte cu substanță pentru semenii de peste hotare, toate la un loc, nu fac decât ca, odată plecați de pe teritoriul României, românii să fie lăsați uitării de către guvernanții de la București. Când vine vorba despre aceștia, de multe ori se vorbește în termeni de „căpșunari“ cotizanți la PIB-ul României sau, mai rău, abandonați în țări din jurul granițelor acolo unde aceștia „beneficiază“ de o politică de asimilare bine pusă la punct de guvernele țărilor vecine.
 În cele mai multe cazuri, românii nu sunt recunoscuți de statele vecine ca și comunitate etnică sau, dacă sunt, ei sunt marginalizați și nu li se oferă fonduri sau măcar „privilegiul“ de a-și păstra identitatea națională prin educație și acces la slujbe religioase în limba maternă. În tot acest timp, deși se încearcă acreditarea unei idei la nivel european că România nu respectă drepturile minorităților (vezi demersurile lui Tokes la Bruxelles) sau a Kievului care încearcă împreună cu presa rusă să inducă scenariul potrivit căruia țara noastră aspiră la statutul de „România Mare“, minoritățile acestor țări beneficiază din partea statului român de un ajutor financiar substanțial, multiple drepturi ce vizează accesul la păstrarea identității naționale și, nu în ultimul rând, de reprezentare parlamentară.

Criză pentru unii, fonduri pentru alții

Pornind de la premisele enumerate mai sus, am dorit să vedem dacă ideile expuse în rândurile de mai sus au acoperire și în cifre. Mai exact, am dorit să comparăm sumele pe care Executivul român le acordă celor 20 de minorități reprezentate în Parlamentul României și sumele pe care acesta le oferă pentru românii din afara granițelor țării. Conform ultimul recensământ desfășurat în România, în anul 2002, cifrele oficiale arată că pe teritoriul României trăiesc 2,6 milioane de etnici care aparțin celor 20 de comunități care au reprezentați în Parlamentul român. Pe primele cinci poziții în topul celor mai numeroase minorități care trăiesc pe teritoriul României se numără: maghiarii – cu 1.434.377 de etnici (6,6%), țiganii – cu 535.250 (2,5%), ucrainenii – cu 61.091 (0,3%), germanii – cu 60.088 (0,3%) și rușii lipoveni – cu 36.397 (0,2%). Pe următoarele 15 poziții, în ordine descrescătoare, se află: turcii, tătarii, sârbii, slovacii, bulgarii, croații, grecii, evreii, cehii, polonezii, italienii, armenii, macedonenii, albanezii și rutenii. Din cele 20 de minorități, 19 au reprezentanți și în Parlamentul României, pentru a avea grijă de respectarea drepturilor acestor comunități. Aceste 19 comunități primesc de la bugetul statului sume anuale de bani în funcție de numărul membrilor. Bineînțeles că cele mai multe fonduri sunt alocate de la bugetul de stat pentru etnicii maghiari, care vor primi din partea Guvernului român, numai în 2010, suma de 13.664.394 RON (circa 3,25 milioane de euro), fiind singura minoritate care în an de criză a primit o mărire a fondurilor care în 2009 a fost în cuantum de 13.072.660 RON. Pe lângă comunitatea maghiară al cărei reprezentant de seamă este Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) condusă de președintele ei, Marko Bela, fonduri consistente din partea Guvernului au mai primit și Asociația Partida Romilor „Pro-Europa“, condusă de deputatul Nicolae Păun (poreclit și Niki Scorpion), în cuantum de 8.800.417 RON. Pe locul trei se regăsește Forumul Democrat al Germanilor din România, condus de primarul Sibiului, Klaus Werner Johannis, pentru care s-a alocat, în 2010, suma de 4.945.068 RON. Uniunea Ucrainenilor din România, condusă de Ștefan Buciuta, a primit în acest an de la bugetul de stat 5.139.729 RON, iar Comunitatea Rușilor Lipoveni din România, al cărei lider este Miron Ignat, a primit suma de 3.452.058 RON. Potrivit cifrelor puse la dispoziție pentru ziarul „Curentul“ de către Direcția de relații interetnice din subordinea Guvernului, statul român a plătit către asociațiile reprezentative ale tuturor comunităților etnice recunoscute suma totală de 63.000.000 de lei noi, echivalentul a circa 15 milioane de euro pentru o populație totală de circa 2,6 milioane de etnici.

Români de 6000 de lei vechi

Nu atât de norocoși sunt românii din afara granițelor țării noastre. Conform datelor obținute de ziarul „Curentul“, diaspora românească numără în total aproximativ 10 milioane de români care trăiesc în toate colțurile lumii. Cei mai mulți trăiesc bineînțeles în Europa, și numai în jurul României, în statele din imediata apropiere, aceștia sunt în jur de 5 milioane. Pentru cele 10 milioane de români, statul român a alocat în 2010 șocanta sumă de 6.750.000 RON, puțin peste 1,5 milioane de euro. La un calcul simplu, această sumă s-ar traduce prin 0,15 euro de român din diaspora, conform datelor oficiale care ne-au fost puse la dispoziție de DRP.

Subfinanțare pentru păstrarea identității

De problematica românilor plecați în afara granițelor se ocupă în special Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP), aflat în subordinea Guvernului. Bugetul și așa insuficient al acestei instituții a fost lovit în 2010 de o reducere bugetară severă. Dacă în 2007, acestui departament îi era alocat un fond de 21.177.000 RON, succesiv au fost operate reduceri semnificative. Astfel, în 2008, a beneficiat de un buget de 13.300.000 de lei noi, anul trecut DRP s-a „bucurat“ de încă o tăiere zdravănă, până la 7.500.000 de lei. Anul cel mai crunt a fost 2010, atunci când DRP a trebuit să se descurce cu fonduri de 6.750.000 RON. În acest context bugetar nefavorabil, ne punem fireasca întrebare încotro se va îndrepta atenția guvernanților pentru românii din diaspora? Reducerile au fost operate pentru această instituție în care principalul obiect de activitate este promovarea identității naționale a românilor din diaspora și conservarea identității etnice, culturale, lingvistice și religioase a celor 10 milioane de români plecați din țară. Pe lângă acest lucru, DRP trebuie să pună în aplicare și să elaboreze diverse strategii și programe destinate românilor de pretutindeni. DRP își concentrează în prezent activitatea pe patru linii majore: cea care privește educația, mass-media, cultura și spiritualitatea. La unele dintre aceste activități, DRP lucrează împreună cu Institutul Cultural Român.

Discrepanțe financiare uriașe

Ancheta noastră jurnalistică în ceea ce privește soarta identității naționale a continuat în direcția aflării și apoi a comparării cifrelor pe care le oferă statele din jurul granițelor României comunităților de etnici români, în comparație cu banii oferiți de Guvernul României pentru minoritățile aflate pe teritoriul nostru. Pentru început, am dorit să aflăm câți bani primesc din partea statului sârb cei peste 250.000 de români de pe teritoriul acestei țări. De menționat este faptul că de ani buni de zile autoritățile de la Belgrad au încercat să convingă Bruxelles-ul că există două etnii separate – români și vlahi. În 2006, aflat într-o vizită în Serbia, președintele romån considera această diviziune drept o „eroare“. De altfel, Băsescu a cerut romånilor și vlahilor din Serbia să se unească, pentru a forma o comunitate mai mare, ce ar avea, în mod evident, mai multe șanse de a-și cåștiga anumite drepturi. Cu toate acestea, autoritățile sârbe au continuat prin recensăminte succesive să dezbine comunitatea etnicilor români și prin încurajarea creării a numeroase forme de administrare la vârf a acestor comunități. Menționăm că țara noastră a oferit comunității sârbe de pe teritoriul nostru, reprezentată de Uniunea Sârbilor din România prin Slavomir Gvozdenovici, numai în anul 2010, suma de 2.454.795 RON (echivalentul a circa 580.000 de euro). Această sumă ar fi trebuit să asigure păstrarea identității naționale pentru cei 22.518 de sârbi, așa cum indică cifrele oficiale ale ultimului recensământ național din 2002. Practic, o sumă de 25 de euro pentru fiecare etnic sârb. În contrapartidă, statul sârb oferă pentru cei circa 250.000 de români de pe teritoriul său grupați în două consilii, și anume Consiliul Național al Minorității Naționale Române (Nacionalni  savet rumunske nacionalne manjine) cu sediul la Novi Sad și Consiliul Național al minorității naționale rumâne (Nacionlni savet vlaske nacionalne manjine) cu sediul la Bor, suma de 70.000 de euro pentru fiecare. Practic 140.000 de euro pentru păstrarea identității naționale a celor peste 250.000 de etnici români, de unde rezultă o cifră circa 0,6 euro pentru fiecare român. „Statul sârb alocă pentru fiecare minoritate națională echivalentul a 70.000 de euro, bani care sunt virați și apoi folosiți prin intermediul Consiliilor naționale ale minorităților. Fiecare minoritate are câte un consiliu. Există undeva între 12-14 consilii ale etnicilor din Serbia, iar romii au circa trei. Pe lângă banii aceștia (140.000 de euro – n.r.), minoritățile din Voivodina, dacă mai au nevoie de sume suplimentare pentru diverse proiecte în derulare pentru care nu le ajung fondurile de la statul sârb, mai primesc bani și din partea guvernului provinciei autonome Voivodina. Pentru construcția unei școli sau a unei biserici mai pot primi sume care variază în funcție de proiect. Aceste sume sunt valabile pentru anul 2009“, au declarat, pentru „Curentul“, surse diplomatice de la Belgrad. De asemenea, românilor timoceni le este constant îngrădit accesul la educație și viața spirituală în limba română. Poate cel mai important factor în păstrarea identității naționale române în Valea Timocului este preotul român Bojan Aleksandrovici, paroh de Malainița și Remesiana, precum și protopop al Protopiatului Dacia Ripensis. Actualmente, Bojan Aleksandrovici locuiește în Malainița, unde slujește în prima biserică ortodoxă în care limba liturgică este romåna. Părintele Aleksandrovici ne-a declarat că în prezent situația românilor timoceni este foarte dificilă . „Statul sârb nu numai că nu dă nimic pentru biserici și școli românești din Timoc, dar și ceea ce facem noi cu fondurile noastre împiedică și încearcă să oprească“, ne-a spus preotul Aleksandrovici.

Indolență sud-dunăreană

Nici la granița de sud a României, peste Dunăre, situația nu se înscrie în normele firești de conviețuire interetnică și de reciprocitate. Dacă statul român a oferit pentru cei 8.092 de bulgari de pe teritoriul țării noastre o sumă egală cu 2.215.071 RON, reprezentați în România de Uniunea Bulgară din Banat, condusă de Nicolae Mircovici, în contrapartidă, guvernul de la Sofia oferă comunității românești de circa 150.000 de persoane suma de zero leva. Deși la nivel teoretic împărtășim aceleași valori democratice sub cupola UE, Bulgaria nu recunoaște nicio minoritate de pe teritoriul său și, în consecință, duce un proces conștient și deliberat de asimilare a tuturor etnicilor, inclusiv cei români care nu beneficiază de niciun sprijin financiar pentru ridicarea de școli sau biserici în aceste comunități. „O cifră nu se poate da. Sprijinul este simbolic. Există doar un sprijin care este foarte mic și se dă pe anumite proiecte. În realitate nu prea există, în concluzie. Și chiar dacă vii cu un proiect, nu se știe dacă primești ceva. Oficial, comunitatea românescă numără 10.000, neoficial sunt 150.000 de români. Noi le dăm jumătate de milion de euro pe an“, ne-au declarat surse diplomatice din Bulgaria sub rezerva anonimatului. Pe de altă parte, românii de la sud de Dunăre nu își doresc decât să meargă la școli în limba română. „Dacă ne uităm real pe situația creată, noi avem o singură dorință – să oprim procesul de asimilare prin pârghiile prin care a fost declanșat. Să întoarcem istoria înapoi, să aflăm cum ne-au asimilat și să ne dezasimilăm, dacă pot spune așa. În primul rând, procesul de asimilare trebuie să fie oprit“, declara luna trecută liderul românilor din Bulgaria, Ivo Georghiev.

„Etno-business-ul“ unguresc

Deoarece nu există o legislație clară, care pe deasupra poate fi fentată cu ușurință, iar autoritățile de la Budapesta să nu intervină, soarta românilor din Ungaria se leagă în mare parte de așa-numitul „etno-business“. Românii reprezintă oficial cam 10.000 de oameni din totalul populației de pe teritoriul Ungariei, deși la începutul acestui secol erau circa 100.000, fiind una dintre cele 13 minorități de pe teritoriul acestui stat. Aceste minorități sunt grupate în așa-numitele „autoguvernări“, forme administrative ce primesc fonduri anuale de la statul maghiar. Secretarul de stat pentru afaceri europene, Bogdan Aurescu, a explicat recent într-un interviu acordat ziarului „Curentul“ că această practică se referă la exploatarea unor breșe legislative pentru crea noi autoguvernări minoritare. „Principala problemă pe care reprezentanții românilor din Ungaria mi-au semnalat-o în contextul unor alegeri care vor avea loc pe 3 octombrie în ceea ce privește conducerile autoguvernărilor minorităților din Ungaria este chestiunea așa-numitului „etno-business“. Și anume că exista anumite portițe procedurale și anumite persoane care nu fac parte din minoritatea românească din Ungaria, dar care folosesc aceste breșe în încercarea de a constitui autoguvernări în orașe sau zone unde nu se găsește o comunitate românească. Scopul este de a beneficia de ajutorul material pe care statul maghiar îl pune la dispoziția minorităților din aceste autoguvernări“, ne-a declarat diplomatul român. Bineînțeles că și la alegerile din 3 octombrie desfășurate în Ungaria mecanismul „etno-business-ului“ a funcționat din plin. Astfel, au fost aleși un total 284 de deputați în autoguvernările românești din Ungaria, alegerile fiind ținute în 72 de localități pentru ca validate în final să fie numai 71 de astfel de autoguvernări, potrivit agenției de știri Timoc Press. Cei mai mulți deputați îi are Asociația pe țară de Reprezentare a Intereselor Românilor din Ungaria (AȚRIRU), asociație condusă de Gheorghe Gulyas și care numără 122 de deputați. Cei 284 de deputați aleși pe 3 octombrie vor fi electorii alegerilor din ianuarie 2011, printre ei numărându-se mai mulți ne-români, personaje necunoscute în comunitatea românească din Ungaria care nu au habar de limba, cultura și în general de tradițiile românilor. Pentru toate acestea, autoguvernările, fie ele românești sau „pseudo-românești“, primesc din partea statului maghiar suma anuală de 2.000 de euro minim. Mai grav este că Budapesta face confuzia clasică deja între termenii „rom“ și „român“, motiv pentru care există mai multe autoguvernări, chipurile românești, în care activează țigani (romi), potrivit Mariei Berenyi, directoare a Institutului de Cercetare a Românilor din Ungaria, citată de Karadeniz Press. În concluzie, cei circa 10.000 de români din Ungaria comasați în 71 de autoguvernări slab organizate și risipite pe întreg teritoriul Ungariei vor beneficia de suma minimă de 142.000 de euro pentru anul 2010. La toate acestea se adaugă și faptul că românii nu au reprezentare în Parlamentul ungar. Pe de altă parte, Executivul de la București a fost generos ca de fiecare dată din 1996, de când UDMR este la guvernare, și a acordat, chiar și în an de criză, suma de 13.664.394 RON pentru păstrarea identității maghiare pe pământ românesc. Deși contravine principiului constituțional conform căruia România este un stat unitar, de la an la an, liderii acestei asociații culturale, așa cum este definit statutul organizației, evocă constant autonomia culturală și eventual teritorial-administrativă. În contrapartidă, românii din Ungaria beneficiază doar de învățământ în limba română, în cadrul unor școli bilingve sau studiază limba maternă ca materie școlară, fără a avea însă o instituție de învățământ cu predare integrală în limba română.

Vosganian, cenzor pe banii armenilor

Pe lângă acest raport halucinant de 10 la 1 în materie de fonduri pe care statul român le oferă minorităților fața de românii din afara granițelor, există o serie de oameni politici români care au înțeles de mult că această bunăstare financiară pe care Guvernul român o oferă diferitelor etnicii, ar putea constitui o vacă bună de muls. Printre astfel de personaje se numără fostul ministru al Finanțelor din cabinetul Tăriceanu, Varujan Vosganian, care a transformat comunitatea armenească în propria prăvălie. Ziarul „Curentul“ dezvăluia, în urmă cu câteva luni, cum fostul ministru și totodată lider al Uniunii Armenilor din România s-a umplut de funcții și bani datorită calităților sale politice. După ce guvernul Tăriceanu a declarat Uniunea Armenilor din România de utilitate publică printr-o ordonanță de urgență emisă în noiembrie 2008, Vosganian s-a autopropus șef peste armeni. Conform statului acestei asociații, Uniunea Armenilor din România (UAR) ar trebui să funcționeze ca o organizație non-guvernamentală. Deși în declarația de afaceri și interese, Varujan a declarat Uniunea ca fiind un ONG, el nu a avut nicio jenă să încaseze mai multe salarii de la această instituție. În 2008, de la Uniunea Armenilor din România, Vosganian a obținut un venit anual de 45.100 RON (3758,3 RON pe lună), iar de la Uniunea Scriitorilor din România a luat nu mai puțin de 38.302 RON (3191,3 RON salariu lunar). Cu toate acestea, în statutul Uniunii Armenilor din România se precizează că funcția de președinte este una onorifică și nu se plătește. Mai mult, conform unei adeverințe eliberate de secretarul general al Uniunii Armenilor din România, Varujan Vosganian este încadrat cu carte de muncă la aceeași asociație în calitate de redactor-șef coordonator al publicațiilor „ARARAT“ și „NOR GHIANK“. Funcția de redactor-șef nu este trecută în declarația de interese a senatorului PNL, cum de altfel nu sunt trecute în declarația de avere nici veniturile, deloc neglijabile, obținute din această funcție. Conform acelorași surse, șeful Uniunii Armenilor din România, Varujan Vosganian, i-a stabilit redactorului-șef de la „ARARAT“ și „NOR GHIANK“, Varujan Vosganian, un salariu de 4.810 RON lunar. Din aceeași calitate de președinte al UAR, Vosganian și-a permis să își ofere singur prime grase eșalonate trimestrial. Astfel, suma totală încasată în 2009 de Vosganian a fost de 64.750 RON (Trimestrul I – 1.800 Ron; Trimestrul II 2009 – 1.450 RON; Trimestrul III 2009 – 1.800 RON; Trimestrul IV 2009 – 1.800 RON). Nici aceste sume nu apar în declarația de avere a lui Vosganian.

Canacheu se visează parlamentar pe viață

Deși cazurile diferă în funcție de interese, oamenii care vor să tragă foloase de pe spatele etnicilor din România rămân aceiași. Dacă în cazul lui Vosganian se poate vorbi despre mirajul banilor, deputatul PD-L Costică Canacheu se mulțumește cu puterea. Mai precis, funcția de parlamentar pe viață, calitate care i-ar putea fi conferită de născocirea unor noi etnii pe teritoriul România – aromânii. Deși aromânii sunt considerați de secole întregi ca fiind parte a poporului român, oferind României personalități cu origine aromână precum Octavian Goga, Vasile Blaga, Dimitrie Bolintineanu, Eugeniu Carada, I.L. Caragiale sau Toma Caragiu, deputatul Costică Canacheu, un om politic cu studii medii, dorește în prezent să îi separe pe români de aromâni. Odată formată o astfel de etnie, imaginată doar de Canacheu și alți emanați cu pretenții separatisto-oportuniste, această „etnie“ ar putea primi fonduri anuale consistente de la statul român și i-ar putea aduce un mandat de parlamentar pe viața lui Canacheu, ca șef al acestei nou-formate comunități. Într-un interviu oferit ziarului „Ziua de Vest“ în urmă cu câteva luni de către profesorul universitar doctor Viorica Bălteanu de la Universitatea de Vest din Timișoara, dânsa afirma că „dorința lui Canacheu, dincolo de faptul că este aberantă, pune în pericol și siguranța națională a României“. „Este ca și cum am spune că brațul nostru drept este altceva decât o parte a corpului și are deplină independență. Dumnealor continuă, ca niște persoane fără pic de cultură, să susțină că dialectul aromân ar fi o limbă de sine stătătoare. Degeaba le-au explicat toți lingviștii și degeaba au fost publicate în zeci de tratate lucrurile acestea. Pentru toți specialiștii este clară delimitarea între limbă și dialect, numai pentru gașca lui Canacheu nu. Limba spearată are o gramatică de sine stătătoare. Or, în cazul celor patru dialecte daco-român, aromân, meglenoromân și istroromân avem de a face cu aceeași gramatică“, a sintetizat și demontat doamna Bălteanu încercările separatiste ale lui Canacheu.

Scurgere de fonduri

Cu toate acestea, nu numai fondurile date de Guvernul român către comunitățile etnice de la noi fac obiectul unor afaceri oneroase. Undeva la începutul anului 2005, fostul secretar de stat și șef al DRP, Titus Corlățean, a fost acuzat că în complicitate cu directorul ONG-ului ieșean Centrul pentru Prevenire a Conflictelor & Early Warning (CPC&EW), Iulian Chifu, ar fi sifonat fonduri destinate proiectelor DRP de peste Prut. Acuzațiile au fost atunci legate de oferirea de bani pentru redactarea unor materiale de presă și înființarea unor publicații de presă peste Prut. În schimb, banii s-ar fi scurs în buzunarele lui Chifu prin contracte umflate și fonduri nefolosite care nu au fost ulterior returnate, conform unui document intern al DRP. Publicarea acestui raport a făcut vâlvă la acea vreme în presa comunistă din Republica Moldova care a exploatat momentul și s-a folosit de aceste dezvăluiri pentru a acuza România de implicare în afacerile interne al Republicii Moldova.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.