În contextul frământărilor politice de la Chișinău, acolo unde Alianța pentru Integrare Europeană (AIE) pare să se destrame sub spectrul certurilor tot mai intense și frecvente dintre Marian Lupu (liderul Partidului Democrat și propunerea inițială a AIE pentru preluarea președinției) și actualul premier, Vladimir Filat (liderul Partidului Liberal Democrat din Moldova), situația țării devine tot mai incertă. În cadrul acestor discuții divergente apare și președintele Parlamentului și liderul interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu (președintele Partidului Liberal), al cărui decret privind declararea Zilei Ocupației Sovietice a stârnit discordie în sânul Alianței, precum și un embargo economic ca măsură represivă din partea Moscovei, care s-a materializat în blocarea exporturilor de vin moldovenesc către Rusia, notează Stratfor, citată de Mediafax. Agenția americană de analiză notează că R. Moldova ar putea deveni următoarea țintă a Rusiei, subliniind că diviziunile din cadrul coaliției de guvernământ ar putea fi folosite de Rusia în scopul creșterii influenței sale asupra Chișinăului. Stratfor scrie că Rusia este interesată în eliminarea elementelor proeuropene de peste Prut, în contextul în care discuțiile despre rezolvarea dosarului transnistrean au reînceput între Ucraina prorusă a lui Ianukovici și Rusia condusă de președintele Dmitri Medvedev. În opinia analiștilor, România joacă un rol secundar în această bătălie care se prefigurează deasupra Chișinăului.
Inexactități analitice
Stratfor identifică două variante asupra cărora Rusia și Ucraina și-au dat mâna. Prima se referă la faptul că Rusia – cu ajutorul Ucrainei – s-ar putea implica în această problemă pe termen scurt în încercarea de a aduce Transnistria sub controlul Chișinăului. Cea de-a doua face referire la hegemonia Rusiei asupra Transnistriei printr-o divizare a Republicii Moldova, fără însă a controla efectiv Republica Moldova. În ecuația acestei divizări a Republicii Moldova pe care analiștii de la Stratfor încearcă s-o creioneze, România este văzută și ea ca o țară care urmărește controlul asupra Republicii Moldova. Ca explicație a acestei teorii este folosit incorect mesajul președintelui Băsescu, care ar fi declarat recent că România și Republica Moldova se vor uni, fără a specifica faptul că liderul de la Cotroceni a mai adăugat că lucrul acesta se va face numai în cadrul Uniunii Europene și nu va fi o „preluare ostilă“, așa cum încearcă analiștii de la Stratfor să pună problema. Mai mult, aceștia consideră că România, după alegerile prezidențiale din Rusia, urmează „o politică agresivă“ la adresa Republicii Moldova, iar Ucraina este, chipurile, forțată să mute în privința Transnistriei sub amenințarea unor revolte ale românilor din Bucovina de Nord, teritoriu care aparține astăzi Ucrainei. Mai mult, Stratfor concluzionează că politica Bucureștilor ar fi divizat cetățenii de peste Prut între Ucraina și România, care aleg ca teritoriul din dreapta Prutului să rămână independent. De asemenea, analiștii de la Stratfor susțin varianta că rezolvarea dosarului transnistrean depinde numai de interesele alianței economice dintre Germania și Rusia și de cât de mult dorește Moscova să își promoveze interesele la Chișinău, în coasta Uniunii Europene. Analiza Stratfor privind posibilitatea unui deranj al românilor din Bucovina de Nord, teritoriu care aparține în prezent Ucrainei, reia o teză mai veche lansată la finele lunii iunie de către expertul internațional James George Jatras, directorul adjunct al Institutului American din Ucraina, și doctorul Serge Trifkovici, în cadrul unei mese rotunde desfășurate la Kiev. Aceștia au susținut atunci că președintele României inițiază o nouă campanie pentru o posibilă anexare a teritoriilor Moldovei și Ucrainei. „Modalitatea în care autoritățile de la București au început să formuleze prezentările culturale, scopurile naționale și interesele de stat ale României face această țară un vecin ostil și potențial periculos pentru Ucraina, Moldova și alte țări din vecinătate“, a afirmat atunci Trifkovic. Mai mult, aceasta conține și „teoriile moldovenismului“ primitiv formulate de comuniștii lui Voronin.
Certuri în „paradisul european“
În plan intern, situația politică de la Chișinău este într-o efervescență maximă înainte de organizarea alegerilor parlamentare și prezidențiale din 14 noiembrie, la care se adaugă și referendumul din 5 septembrie pentru modificarea articolul 78 din Constituție referitor la modalitatea alegerii președintelui, și anume prin vot direct de către popor. Duelul se poartă între PD-ul lui Marian Lupu și PLDM-ul lui Vladimir Filat. Într-un interviu recent acordat postului rus de radio Golos Rossii, preluat de Karadeniz Press, Lupu spunea că „AIE nu mai există de facto“ și că „există multe lucruri, făcute la inițiativa liderilor AIE, pentru care îi este rușine“. Supărat de declarațiile premierului Filat care a afirmat că PLDM va da următorul președinte al Republicii Moldova, fostul comunist Lupu a mai adăugat că „nu poate să spună și nu știe ce va fi cu AIE după alegerile din 14 noiembrie“. Filat nu a rămas dator și a precizat că „dacă Lupu nu vede reconstruirea AIE înseamnă că vede o alianță PD-PCMR și, astfel, în Republica Moldova este posibilă situația în care comuniștii ar putea reveni la putere“. Nici pentru Partidul Liberal situația nu este una favorabilă. Decretarea datei de 28 iunie drept Ziua Ocupației Sovietice în Republica Moldova de către președintele Mihai Ghimpu a alimentat discordia din partea cercurilor proruse de la Chișinău, care au exploatat propagandistic la maximum această inițiativă. În cele din urmă, Alianța Moldova Noastră (AMN), condusă de Serafim Urechean, se vede în postura unui partid care nu ar mai putea trece pragul electoral de 6% după pierderea unui important număr de lideri regionali care au migrat recent către PLDM. În acest context, Lupu a menționat recent că întrevede o alianță cu AMN datorită faptului că este singurul partid din AIE apropiat ca ideologie. În atare condiții, există posibilitatea formării unui bloc de stânga prin închegarea unei coaliții PCRM-PD-AMN care să candideze la următoarele alegeri parlamentare, iar destinul european al Republicii Moldova ar putea urma exemplul Ucrainei, a cărei nouă conducere prorusă se îndepărtează tot mai mult de UE și de NATO, intensificând relația cu Moscova, într-un nou pol de putere la Marea Neagră.
