Guvernarea „de-a v-ați ascunselea”. Unde s-ar mai putea piti Ponta de frica „baronilor” din propriul partid

Năucit de recentele dezvăluiri privitoare la traficul de influență la care s-ar fi dedat Adrian Duicu chiar din biroul Premierului, dar și îngrozit de perspectiva ca „vizitele” altor „baroni” de partid să-l prefacă și pe el însuși în „materie primă” pentru DNA, Victor Ponta a luat o hotărâre de-a dreptul halucinantă: a anunțat că-și strânge catrafusele și plecă în bejenie, spre alte meleaguri, ceva mai sigure pentru el. Iar întrucât sondajele arată că Armata este una dintre instituțiile în care populația are o foarte mare încredere, exact acolo și-a găsit preacinstitul nostru Premier să se ascundă. Bine măcar că nu s-a gândit să se pitească pe sub sutanele Preafericitului Patriarh Daniel. Astfel se face că el a luat o decizie nemaiîntâlnită în istoria noastră modernă și nici pe altundeva prin Europa: aflat în vremuri pe pace prim-ministrul României s-a mutat cu biroul în sediul Ministerului Apărării Naționale. Sau, după cum ne-a anunțat el însuși: „De astăzi de dimineață începând mi-am mutat biroul. Mi-am mutat biroul. L-am rugat pe domnul Dușa (N.Red: ministrul Apărării), am un birou la Ministerul Apărării Naționale, aia e unitate militară. Oricine intră, dacă veniți la mine, fiind unitate militară, se înregistrează. Acolo, la Palatul Victoria, era mai civil, așa…”. Păi, din câte știm noi, parcă și România este condusă de un Guvern „mai civil, așa…”. Cândva, pe vremea în care abia se cocoțase în fruntea Guvernului „Ponta I” actualul nostru Premier se lăuda că, în calitatea lui de „om al legii am în ADN-ul meu respectarea legii. Prioritatea zero a Guvernului pe care îl voi propune va fi respectarea legilor acestei țări”. Un Guvern despre care ne-a promis că va fi „cel mai cinstit” guvern cu putință. Acum, după circa doi ani se dovedește clar că toate acele promisiuni au fost doar niște fantasmagorii, iar acum România a ajuns pe mâna unei penibile guvernări „de-a v-ați ascunselea”.
  „Codru-i frate cu românul” spuneau cândva, marii noștri poeți. Astăzi, codrii nu prea mai există, așa că lui Victor Ponta nu i-a rămas nimic mai bun decât să se „înfrățească” cu „pădurarii”. De fapt doar cu unul singur dintre ei: civilul neinstruit Mircea Dușa. Așadar, cu fostul pădurar șef pe care comuniștii l-au școlit în „fabrica de activiști” de la ?ê?£tefan Gheorghiu, iar PSD-ul din zilele noastre l-a cocoțat, mai fudul decât bomboana de pe colivă, exact în vârful Armatei și l-au făcut ministru al Apărării Naționale.  

„De-aș mai duce-o până la toamnă”
De fapt, mutarea lui Ponta la Ministerul Apărării Naționale nu ar trebui să ne mire în mod deosebit. De mai multă vreme el demonstrează că are exact psihologia unei răcan luat cu japca la oaste, care își petrece timpul zbierând, atunci când nu-l aude nimeni „Hai liberare”. ?ê?£i la fel ca fostele cătane, sau ca actualii pușcăriași, tot el a inventat un soi de răboj în care consemnează cât „AMR”. Așadar cât „A Mai Rămas” până când el și ai lui vor scăpa de „dictatura băsistă”. Venit parcă direct din refrenul unei romanțe a nemuritoarei Ioana Radu, cel cu „De-aș mai duce-o până la toamnă..”, Victor Ponta își încuraja „baronii” să mai reziste până la toamnă când va avea el grijă să li se facă dreptate. Acum, când „scandalul Duicu” pare a demonstra că înșiși camarazii lui de partid l-au cam băgat în budă cu tupeul lor și sunt pe cale de a-l sugruma chiar și pe el însuși cu juvățul unei corupții generalizate pornită chiar din Palatul Victoria, Premierul nostru pare a se ruga, în sinea lui,
„Lungește-mi Doamne zilele, până s-or coace prunele”. Iar asta pentru că el și-a propus să se ascundă sub pulpanele Armatei exact până la toamnă. Întrebat dacă mutarea la MApN înseamnă că șeful Guvernului se mută într-o unitate militară, Victor Ponta a precizat că este vorba de un minister unde, realmente, în orice moment, orice instituție a statului poate să primească date legat de cine a fost la el și cât a stat”. Dar și că „Până în luna noiembrie, mă aștept la înscenări, ori eu vreau ca, până în noiembrie, asemenea înscenări și asemenea montaje făcute de domnul Băsescu, de oamenii din jurul lui, să poată fi dejucate foarte clar și foarte simplu. Până în noiembrie, acolo o să stau.” După care tot el s-a lansat într-o poveste incoerentă, în care a relatat cam ceea ce crede el în legătură cu „afacerea Duicu”. Concret Victor Ponta le-a spus ziariștilor că DNA nu arată că Duicu ar fi venit efectiv la el, ci că așa susținea acesta. „M-am dus și am întrebat: nu a fost Duicu, nu a vorbit cu mine, nu a vorbit cu șeful Poliției, de unde aveți această informație, că la mine în birou…? La mine în birou a venit șeful CIA cu șeful SRI, 20 de prim-miniștri, vin șefi de mari corporații, vroiam să întreb. Păi, zice, noi nu am zis așa ceva, ci că Duicu îi spunea altcuiva pe un telefon – din benzinărie, de pe autostradă -….Nu a fost la mine, am întrebat, dar și DNA zice – noi nu zicem că a fost, ci că a vorbit pe telefon.” Pas de mai înțelege ceva din „și DNA zice – noi nu zicem…”
Întrebat despre faptul că procurorii susțin că în biroul său se făcea trafic de influență de către președintele CJ Mehedinți, Adrian Duicu, Ponta, exact precum chelul din poveste, și-a pus mâna în creștea și a negat la fel de incoerent: „Ce trafic de influență? Despre mine? Am citit, nu scrie așa ceva acolo, vă rog să nu denaturați, vă mulțumesc”. Iar atunci când a fost întrebat, din nou, dacă a avut loc o întâlnire între Stroe și Tobă în biroul său, Ponta a răspuns: „Nu, nu a avut”. De fapt, Victor Ponta habar nu are că nici la MapN nu scapă de ochiul hoșmaliu dar veșnic vigilent al lui Traian Băsescu. Acolo, există o frescă monumentală dedicată lui Mihai Viteazu, „colegul” lui Valeriu Zgonea. Ei bine, acolo, printre personaje, există și un boier care seamănă, leit cu Traian Băsescu. Pictată în anul 1994, acea frescă nu avea cum să-l reprezinte pe actualul președinte care, pe vremea aceea nu era decât un parlamentar. Cei drept unul deosebit de guraliv dar nu de ajuns de important încât pictorul să-i fi dedicat un slugarnic omagiu. De fapt, pictorul a și declarat că acel personaj este de fapt socrul său care, într-adevăr, seamănă cu actualul președinte. Dar poți să știi? Uneori istoria are propriul său umor care adeseori îți aduce fiori pe șira spinării.

 L-a ajutat „precum frânghia pe spânzurat”
Prins în epicentrul acestui scandal, Radu Stroe, fostul ministru de interne, a declarat la un moment dat, referitor la oamenii care se vânturau prin biroul lui Victor Ponta că „În biroul premierului e pelerinaj, ce Dumnezeu!” Tot Stroe a mai afirmat, pentru Mediafax, că nu cunoaște ca Premierul Victor Ponta să fi făcut vreun trafic de influență în acest caz, menționând că nu își amintește de vreo întâlnire în cabinetul premierului. „Eu personal nu-l cunosc pe domnul Duicu, nu cred ca l-am văzut în viața mea vreodată sau dacă a fost, nu am știut că e el, dacă era Oprișan știam, că îl cunosc. Nu-mi amintesc de o asemenea întâlnire în cabinet la premier, dar prin cabinetul premierului se perindă multa lume, iar miniștrii chiar trebuie să fie pe acolo. Nu cunosc o asemenea discuție, n-am auzit ca premierul să se ocupe de așa ceva, eu nu am auzit, adică să faca traficul ala de influență de care se vorbește.” Ai dreptate nea fost ministrule: după cum de știe, prin lumea bună „traficul de influență” se face în gura mare, direct de la megafoane”. Iar pe de altă parte, oare cât ne-am putea baza pe ținerea de minte a matale care ori nu ai știut, ori nu-ți amintești.

Hop și bin Laden

Iar pentru a ne convinge cam ce gărgăuni zumzăie prin mintea lui Voctor Ponta, înncercând să-și motiveze ciudata lui „strămutare”,  Premierul nostru l-a invocat chiar și pe „bin Laden”: „Mi-am mutat biroul la MApN. Așa că dacă mai vine vreun ziar de-al lui Băsescu și spune că a fost bin Laden la mine, iar orice instituție a statului afla cine a fost la mine în birou. Asta a fost o înscenare de presă. Eu am anunțat ca s-a terminat controlul la 22, iar la 1 a apărut bomba. Eu vreau ca după decembrie, astfel de scenarii să fie dejucate. Nu am nimic de ascuns.” În stilul acesta n-a mai lipsit mult să ne spună că „nu vorbesc decât în fața Marii Adunări Naționale”.
De fapt, s-ar părea că ideea mutării sale la MapN a mai „clocit” și altădată în mintea lui Victor Ponta. Jurnaliștii de la Hotnews susțin că „Neoficial, informația că premierul își va muta biroul la MApN a mai circulat și acum un an, dar motivul era altul. Atunci, surse au declarat pentru HotNews.ro că intenția era justificată prin dorința de a-și proteja imaginea de eventuale proteste. Piața Victoriei este un loc tradițional pentru mitingurile antiguvernamentale, în timp ce la sediul Ministerului Apărării mitingurile sunt imposibil de organizat din cauza amplasării.”

Explicații „psiho-cucu”

Fost „frate de cruce” și aliat în cadrul USL, Crin Antonescu, președintele Partidului Național Liberal a declarat, luni seară, în cadrul emisiunii „Sub semnul întrebării” de la B1 TV că mutarea biroului lui Ponta în cadrul Ministerului Apărării este o mișcare de-a dreptul caraghioasă. „E absolut caraghios să spui, ca premier, că la Palatul Victoria intrau toți peste mine ca într-o autogară și să mă duc într-un minister militar ca să-i țină soldații la ușă. E o declarație tulburătoare, în primul rând că premierul și Guvernul sunt civili. În al doilea rând, clădirea și cabinetul de lucru al premierului sunt securizate. Lucrurile au plecat în altă parte, Ponta nu mai știe ce vorbește, îmi pare rău, sincer”. Păi dacă „nu mai știe ce vorbește”, dar totuși conduce Guvernul României în aceste vremuri deosebit de tulburi, chiar că ne-am dus pe copcă.
Familiarizat cu anumite întâmplări petrecute în istoria recentă a României, jurnalistul Ion Cristoiu a pus, mult mai direct „degetul pe rană”. Într-un editorial el a relatat publicat, plin de tâlc, un episod petrecut în primii ani ai sec.XX: „În noiembrie 1908, premierul României de atunci, Dimitrie Sturza, în timpul unei ședințe de Guvern, s-a vârât sub masă. Pentru cei din Partid s-a ivit bănuiala că e nebun. Dus la un consult la Paris, s-a descoperit că era nebun de 10 ani. Victor Ponta, premierul României, s-a ascuns într-o unitate militară de teama jurnaliștilor lui Băsescu. Zice că va sta acolo până în noiembrie 2014, când, odată cu Băsescu, își vor depune mandatul și jurnaliștii care-l urmăresc pe el, Victor Ponta. N-ar fi, oare, momentul să fie dus la un consult? Nu de alta, dar s-ar putea să se descopere că e de doi ani așa!”. Ei, noi nu comentăm concluziile lui Cristoiu. Dar nu aveam cum să nu reamintim că istoria are prostul obicei de a se repeta. Iar uneori unele evenimente din zilele noastre chiar că par a fi niște copii la indigo ale unora ceva mai vechi, petrecute în alte vremuri.

Ponta ascunde-te!

Dacă, speriat de amploarea corupției care s-a derulat chiar pe sub nasul lui, Victor Ponta are de gând să se „retragă în munți” unde să reziste de unul singur atacurilor „justiției băsiste”, îi putem oferi niște locuri cu adevărat tainice unde să nu-l mai găsească nici măcar socru-său, care-l împinge cu forța către Palatul Cotroceni. Spre exemplu, el ar putea intra în legătură cu anumiți istorici care l-ar putea învăța pe unde se intră în străvechile catacombe de sub București. Ori ar putea să citească cu atenție memoriile lui Camil Roguski, fostul arhitect al familiei Ceaușescu, de unde ar putea să afle pe unde se intră în tunelurile secrete construite de Ceaușescu, tuneluri în care se putea circula chiar și cu un automobil electric. Iar în privința asta i-ar putea fi de folos chiar și Ion Iliescu, cel care, la Revoluție, ne povestea despre teroriștii „super-instruiți” care ies din tunelurile secrete ale „Odioasei dictaturi”. În plus, Ponta i-ar putea cere sfatul și lui Mugur Isărescu, cel care, l-ar putea ajuta să se ascundă în peșterile fortificate din zona Tismana, unde, cândva a fost adăpostit și o bună parte a tezaurului Băncii Naționale, atâta cât mai exista din el, la sfârșitul celui de al doilea Război Mondial. Dar poate că cel mai bine ar fi să-i ceară sfatul scriitorului Radu Cinamar,probabil fost securist, care l-ar ajuta să pătrundă  în fenomenalele galerii subterane despre care se spune că ar fi ascunse sum munții Bucegi. Dar cel mai bine pentru el ar fi să discute cu fostul revoluționar Lorin Fortuna. Inițiat în toate științele ezoterice și bun cunoscător al teoriilor conspirației, acela l-ar putea pune în legătură, pe alese, cu reptilienii, cu șerpilienii ori cu vulturienii care, după mintea lui, ar fi adevărații stăpâni ai lumii. Iar de aici și până acolo unde a zis Ion Cristoiu, chiar că nu mai este decât un singur pas.

Vasile Surcel