Acasă Actualitate Ienicerii KGB – în fața Palatului Victoria, pe 24 ianuarie

Ienicerii KGB – în fața Palatului Victoria, pe 24 ianuarie

DISTRIBUIȚI

24 ianuarie, zi istorică, ziua Unirii Principatelor Romåne este transformată în zi de miting al ienicerilor lui Iliescu și Vadim, de către istoricul Mircea Dogaru, actual șef al unui Sindicat al rezerviștilor. Apărut pe scenă în 2009, micul său sindicat, cu vreo 2000 de membri, ceea ce raportat la masa de 200.000 de rezerviști militari înseamnă un procent infim, s-a remarcat în principal datorită cutiei de rezonanță a Trustului mediatic Realitatea-Antene, unde Dogaru mai avea puțin și-i lua locul în platou Danei Grecu și Oanei Stancu, vedetele lui Voiculescu și Vîntu.
Denumirea de ienicer este derivată din limba turcă și înseamnă „noul corp (de armată)“, ienicerii fiind recrutați de otomani din råndurile odraslelor celor ocupați, după practici ce includeau sodomia, bățul și morcovul (zahărul). Mircea Dogaru, actualul șef al celor care vin de ziua Unirii în fața Palatului Victoria, a fost îmbrăcat cu haina militară de socrul său, care nu era otoman, ci ienicer al altor ocupanți vremelnici ai Romåniei, care au sodomizat romånii în grup, respectiv colaborator al GRU, serviciul de informații al Armatei Roșii.
La Dogaru nu a fost nevoie decât de zahăr, îmbrăcând uniforma primită via tata-socru pe baza eternului sistem oportunistic ce purta numele de PCR (pile, cunoștințe, relații).
Generalul-colonel Vasile Petruț, fost comandant de grăniceri, deși a fost prins că lucra pentru ruși, și-a găsit un culcuș bun alături de Ilie Ceaușescu, la Direcția Propagandă din Secția Politică Superioară a Armatei, unde l-a adus alături și pe ginerele fără o zi de armată, tranformat în cadru, din profesor de istorie la liceu, actualul colonel Mircea Dogaru. Anii au trecut și Mircea Dogaru, prin sindicatul său, a dat în data de 25 oct. 2010 o primă probă de virilitate, reușind să adune 1.000 de supuși bine hrăniți (din cei 20.000 promiși la TV) cu ajutorul cărora  a organizat un dans războinic la umbra portretului prezidențial în flăcări stârnind invidia justificată a colegilor din jungla ecuatorială. Recrutarea rezerviștilor lui Dogaru s-a făcut via „Tricolorul“ lui Vadim, de unde cităm: „Recomandăm tuturor rezerviștilor, indiferent de arma din care provin, să se alăture demersurilor inițiate de Sindicatul Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere, care luptă pentru apărarea drepturilor legale ale militarilor“. 15.09.2010, Tricolorul.
După eșecul firavelor manifestări de stradă sindicale ale civililor, de anul trecut, unde deși s-au investit sume enorme (240.000 de euro pe oră de miting, am calculat la vremea aceea), rezultatele așteptate de finanțatori nu s-au materializat, anul acesta este scoasă la înaintare o masă de manevră – un sindicat al rezerviștilor – mai de efect, cu priză la public, avându-se în vedere capitalul de simpatie general în societatea românească a militarilor.
Seria de acțiuni din acest an a lui Dogaru a fost prefațată de ieșirea la rampă a generalului de brigadă SRI Aurel Rogojan, care a pretins că KGB-ul se află în Palatul Victoria, Palat care trebuie luat cu asalt în ianuarie și martie. Misiunea generalului Rogojan a fost să reînvie amintirea mitingului CADA din ianuarie 1990 prin care se cerea eliminarea kaghebiștilor din dosarele „Corbii“ din Guvern. La aceea vreme, masa de mii de ofițeri în uniformă aliniați în fața Guvernului a făcut impresie extrem de puternică, fiind prima manifestare de acest fel din istoria contemporană în plan european. Manifestarea era însă anti- KGB, în timp ce protagoniștii manifestărilor de acum sunt viceversa. Despre rogojinile SRI cu care s-a șters pe picioare KGB-ul cât de curând, deocamdată ne oprim la băiețeii (ienicerii) aduși în Armată de pensionarii GRU.

Cine dă tonul la cântec în fanfara sindicatului lui Dogaru?

Miza scoaterii rezerviștilor militari în stradă este ascuțirea stării de conflict social. Scoaterea în stradă a cadrelor militare se speră că va genera o convulsie mărită, comparativ cu ieșirile polițiștilor puși pe streaptease și pe aruncat cu caschetele, avându-se în vedere credibilitatea și autoritatea morală a Armatei și a uniformei militare în fața cetățenilor României.
Chestiunea agitației de stradă are un fundal politic, legat de proiectul suspendării ce are nevoie de presiune publică și de consens politic parlamentar pe segmentul așa-zisei Opoziții subordonate principalilor vectori de putere îndreptați împotriva președintelui României, adversari ai acestuia pe viață și pe moarte. Motivația acestora este simplă și elementară. Spre apusul vieții, după ce au reușit să acumuleze o imensă bogăție prin jaf organizat cu sprijinul rețelelor cadrelor corupte (mai ales de KGB) din Securitate, personaje ca Sorin Ovidiu Vîntu și Dan Voiculescu se află într-un moment de mare presiune personală, asupra lor planând pericolul achitării notei de plată ca urmare a unui context juridic aparte.
Pentru toți cei descriși mai sus, singura soluție este să scape în acest an de Băsescu prin orice mijloace. Acutizarea stării de confruntare socială și politică este menținută prin rețelele media subordonate și se simte creșterea treptată de tensiune și mărirea turației imediat după Anul Nou.
Motivul agitației și sporirii intensității pe rețeaua media și a urgenței suspendării lui Băsescu: anul acesta se finalizează pentru doi mari moguli, proveniți din arealul Securității, dosare grele în urma cărora se vor alege cu ani mulți de pușcărie. Recapitulăm: la SOV avem un total de 7 (șapte) dosare penale:7+5ani=12 ani, dosarul de la TMB, 7 ani dosar disjuns, 12 ani dosar disjuns, 15 ani dosar DNA, 15 ani dosar DNA, cel puțin 10 ani, infracțiunile economice, plus 12 ani în noul dosar (citiți numai în „Curentul“ de mâine). Total: 83 ani de pârnaie. Păcat însă că nu suntem în America să se cumuleze pedepsele. Probabil după contopiri va executa un 15 ani. Pâna una, alta noi vom dezvălui în „Curentul“ de mâine noul dosar penal al lui Nuș/SOV la PÎCCJ, deschis în decembrie 2010, unde riscă tot 12 ani de închisoare.
În ce-l privește pe bădia Felix, lucrurile stau cam așa: dosarul ICA este finalizat și este pe rol. Încă din 2008, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție au dispus trimiterea în judecată a unui număr de 13 inculpați, în legătură cu privatizarea frauduloasă a Institutului de Cercetări Alimentare (S.C. I.C.A. S.A.) din București, în folosul lui Dan Voiculescu, privatizare realizată prin subevaluarea bunurilor Institutului cu suma de 7.796.198 de euro. Astfel, a fost trimis în judecată inculpatul: Voiculescu Dan, șef de partid (PC), acționar majoritar al S.C. „Grupul Industrial Voiculescu și Compania“ (GRIVCO) SA București, membru al Adunării Generale a Acționarilor (A.G.A.) și al Consiliului de Administrație (C.A.) al Institutului de Chimie Alimentară (I.C.A.), în sarcina căruia s-au reținut infracțiunile de folosire de către o persoană care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid a influenței și autorității date de această calitate în scopul de a obține, pentru sine sau pentru altul, bani, bunuri sau alte foloase necuvenite și spălare de bani, ambele în formă continuată.
Conform Legii 78/2000 privind corupția: Art. 13 – Fapta persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influența ori autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
Se mai adaugă prevederile Legii 656/2002 privind spălarea banilor: Art. 23 – (1) Constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani. La care se adaugă un spor de 5 ani pentru forma continuată. Adică 17 ani la spălare de bani.

Ienicerii noștri și tătucii lor moscoviți

Rezerviștii de la Sindicatul cu nume lung sunt comandați de un subordonat al lui Vadim Tudor, în principal, însă povestea cea mai interesantă este legată de haina sa militară, uniforma istoricului – bun de altfel ca istoric – care nu a executat o zi măcar de armată și a cărui uniformă provine de la un cadru al GRU, generalul Vasile Petruț, socrul său. Povestea sa o cunosc personal și începe cam acum vreo 20 de ani, imediat după ce revista „România Mare“, respectiv „Partidul“ – unde colabora intens Dogaru – au fost înființate cu sprijinul direct al lui Andrei Pleșu și Petre Roman, miniștrii „intelectuali“ feseniști de la stânga și de la dreapta lui Ion Iliescu.
În urmă cu 20 de ani, într-un parc nu departe de Academia Militară, îi înmânam personal lui Mircea Dogaru fișa-sinteză – în original – a dosarului de kaghebist (în fine, GRU) a socrului său, generalul-colonel cu trei stele Vasile Petruț, cu rugămintea să-l „retragă“ pe acesta din diversele platforme ale societății civile în care acesta activa, „patriotic“. Ceea ce s-a și întâmplat. Aveam acele documente, sustrase din arhivele demantelate ale Securității deoarece lucram în acea vreme în cadrul unei grupări – „Patriot“ se chema – care hingherea securiștii kaghebiști. Eu cel puțin din acest motiv mă aflam acolo. Cel care a inițiat organizația a fost identificat și cumpărat de ruși cu un milion de dolari – de la Lukoil, după care au urmat alte milioane de euro de la Sistemu’ Ticăloșit. Acum se află în tabăra lui Ion Iliescu, deși a fost apropiat al celor care i-au documentat pe Iliescu și Militaru, dovedind că sunt cârtițe al KGB-GRU, respectiv în contact cu generalul Moț (fost locțiitor la Direcția a IV-a a DSS, de contrainformații, în subordinea generalului Nuță, lichidat de gașca Militaru- Rus la „revoluție“. Generalul Moț, fostul amic al fostului meu amic, cel reprofilat, a mai condus și unitatea DIE UM 0195 Y, de contrainformații externe).
Mircea Dogaru era atunci un tânăr ofițer, îmbrăcat în uniforma militară de socrul său, kagebistul, în fine, GRU-ist. Când i-am dat dosărelul, în parc, și l-a citit se făcuse alb la față. Evident, cariera și credibilitatea tânărului Dogaru ar fi avut de suferit, mai ales că la vremea aceea societatea românească era sensibilă la kaghebiști și urmașii acestora. L-am asigurat că nu voi publica Nota-sinteză și m-am ținut de cuvânt. Au trecut însă 20 de ani și-l văd acum pe ginerele fostului cadru GRU, foarte civic și clamoros pe partea militară, deși a devenit cadru la „apelul bocancilor“, fără o zi de armată și fără să conducă niciodată nimic, un pluton, o companie, un batalion ceva sau măcar un tractor militar, deși nu a „mirosit“ măcar un câmp de bătălie, deși nu a tras cu arma și nu știe cum e să-ți vâjâie gloanțele pe la urechi.

Mircea Dogaru, de la tata-socru la tataia Iliescu

Mircea Dogaru a lucrat înainte de ‘89 la „Viața Studențească“, a absolvit istoria, s-a căsătorit cu Viorela Petruț, fiica generalului-colonel Vasile Petruț, apoi a fost profesor de istorie de  liceu, după care a intrat în armată, ca istoric militar, în colectivul lui Ilie Ceaușescu (la vremea aceea în armată se mânca o leafă bună și uniforma arăta frumos). Generalul-colonel Vasile Petruț a fost recrutat de GRU în anii ‘50 în timpul stagiului militar la Moscova (studii la Academia Frunze). Petruț a fost comandant al trupelor de grăniceri, fiind ulterior promovat în Direcția Propagandă din Secția Politică Superioară a Armatei, datorită legăturii sale strânse de prietenie cu generalul Ilie Ceaușescu, șeful Consiliului Superior Politic.
Generalul Neagu Cosma, pe care l-am cunoscut bine în aceea vreme, via generalul Dumitru I. Dumitru, fost șef al informațiilor militare, mi-a povestit că în perioada când conducea UM 0920A a venit pe o sursă informația că se pregătea un plan de invazie a României dinspre Republica Moldova, ce urma să fie executat de Armata Roșie. După mitingul celebru al lui Ceaușescu din august 1968 de condamnare a agresiunii sovietice la adresa Cehoslovaciei, rușii au trecut la contraatac și au reactivat „conservele“.
Generalul Vasile Petruț, în calitate de comandant al Trupelor de grăniceri, avea întinse legături oficiale cu omologii săi sovietici din Tratatul de la Varșovia și a fost prins în 1968, în cadrul unei acțiuni complexe de demantelare a rețelei sovietice din România, alături de generalul Floca Arhip, adjunct al ministrului apărării naționale, și de generalul Ion Șerb, fost ministru-adjunct din Ministrul de Interne, transferat în Ministerul Apărării Naționale, ajungând șef al trupelor de grăniceri, unde s-a combinat strâns cu colegul său de GRU, generalul Petruț. Șerb lua parte la acțiuni pe linia Tratatului de la Varșovia, ceea ce îi permitea să aibă contacte oficiale cu ofițeri superiori sovietici. În 1968, Șerb era comandant al Armatei a 2-a București  și a fost surprins de contrainformațiile militare în timp ce le oferea agenților sovietici planurile de dislocare a forțelor militare din Moldova, aplicații militare și tipurile de armament ale Armatei Române.
După ce a fost depistat de contraspionaj, Șerb a fost numit adjunct la Comandamentul trupelor de infanterie și tancuri, organism ce exercita comanda doar la nivel logistic și nu la trupe reale. Generalul era atât de sigur de intrarea trupelor sovietice pe teritoriul României, situație în care i se promisese funcția de ministru al apărării, încât nu i-a păsat că este filat și, bazat pe convingerea că va ajunge mare mahăr, a intrat cu un taxi în curtea oficiului diplomatic sovietic de la București. În 1971 abia a fost arestat și degradat în simplu soldat.
Pentru cei care nu știu d’astea, trebuie precizat cadrul ideologic și instituțional în care activa socrul lui Dogaru, ca și întreaga rețea GRU. În anii ‘50, abia întors de la Academia Frunze, a Armatei Roșii, colonelul – pe atunci – Vasile Petruț, în calitate de membru al Consiliului Militar Superior, s-a remarcat prin susținerea acerbă a înființării Batalioanelor Disciplinare, idee dragă lui Bodnăraș, șeful Armatei RPR. Gruparea Bodnăraș, din care făcea parte Vasile Petruț, făcea legea pe atunci în armată.
Emil Bodnăraș, fost dezertor din armata regală română, în 1932, a ajuns în 1951 într-una dintre cele mai importante funcții din statul comunist – ministru al Forțelor Armate ale Republicii Populare Române, general-colonel și l-a avut drept adjunct pe generalul Walter Ernst Neulander, evreu maghiar – devenit Valter Roman prin „românizare“ – tatăl lui Petre Roman. Tânărul căpitan Bodnăraș – fost șef de promoție al armei sale – trecuse atunci la ruși în 1932 cu cifrul armatei române, urmase un curs de spionaj la Arhanghelsk, apoi revenise în România dirijat de NKVD. Ulterior Bodnăraș – cunoscut în timpul loviturii de stat din august 1944 sub numele de „inginerul Ceaușu“ – a fost cel care i-a transportat pe Antonescu și pe ceilalți arestați atunci, de la Palatul Regal în casa conspirativă din cartierul Vatra Luminoasă, le asigurase paza și, ulterior, asigurase predarea lor rușilor care i-au transportat la închisoarea Lublianka din URSS. Timp de doi ani, până în 1946, aceștia s-au aflat sub anchetă sovietică, după care au fost executați de „Tribunalul Popular“ moscovit.

Urmașii celor care l-au lichidat pe Antonescu scriu acum istorie militară, conduc rezerviști și fac mitinguri…

Acoliții lui Dogaru, politruci și servi umili ai lui Ion Iliescu

Pe lângă Dogaru, la conducerea așa-zisului sindicat – Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă și în Retragere – înființat în 2009 (numără doar 1.000 de membri) se află Valeriu Pricină, „jurnalist militar“ (reporter, redactor și redactor-șef) la Televiziunea și Radiodifuziunea Română, din 1972 până la revoluție. După ‘89, a fost director pentru mass-media în Trustul de Presă al Armatei. S-a pensionat în 2001. Cei doi sunt secondați de un al treilea politruc, milițian la bază, încă mai detestabil, cu care m-am confruntat deschis personal pe televiziune acuzându-l în 2009 că este o rușine și o pată jegoasă pentru onoarea militară existența sa: lt.-generalul Pavel Abraham, șeful Departamentului juridic al sindicatului, cu o pensie de 220 milioane lei vechi. Fost cadrist în MAI, Pavel Abraham a fost, pe rând, șeful IGP în guvernarea CDR, secretar de stat în cabinetul Năstase și, din 2003, șeful Agenției Naționale Antidrog (ANA). Asta până în noiembrie 2008, când la cererea ministrului Cristian David, președintele Băsescu l-a trecut în rezervă. În 2009, Abraham a candidat ca independent la alegerile pentru Parlamentul European, alegându-și ca țintă atacul la adresa Elenei Băsescu, pentru a avea acces pe televiziuni. Cu o astfel de ocazie, televizată, am avut prilejul de a arăta rolul său în acțiunea de ucidere și maltratare a demonstranților din Piața Universității, în iunie 1990, și am afirmat că este o rușine pentru haina militară activitatea sa de cadru în slujba lui Ilici. Afirmație pe care o mențin și astăzi.
Generalul Pavel Abraham, cel cu dosar penal pentru activitatea sa din timpul Mineriadei, nefinalizat desigur niciodată, era cel care ne dădea în cap la ordinul lui Tataia Ilici, pentru a ne închide gura. Ce strigam noi atunci?: „FSN-FSN, du-te în URSS, nu mai vrem niciun pic președinte bolșevic, FSN-FSN, agentură KGB“!! – au trecut 20 de ani și s-a confirmat bunul nostru simț, al generației noastre care s-a luptat în stradă, cum a putut, cu agentura KGB. În timp ce cadrele burduhănoase, stipendiate de agentura KGB-FSN, ca Rogojan și Abraham, ridică pensii acum de sute de milioane.
Întreg sistemul politic românesc postdecembrist a servit prioritar interesele Moscovei, autoarea schimbării de palat din ‘89. Instituțiile aferente – și mai ales SRI, mâna înarmată a SFN/PDSR/PSD – au fost pe deplin subordinate lui Ion Iliescu și găștii sale de cadre GRU – de la Militaru la Vasile Ionel. Diverși generali din servicii care, ca și Aurel Rogojan, acum se dedau „memorialisticii“ ar trebui să o facă numai și numai punându-și cenușă în cap și reliefând în primul rând rolul lor de slujbași ai Antenei Moscova și, implicit, de trădători ai intereselor românești.
Dacă erau ofițeri ai României, trebuiau să-și folosească cunoștințele și armamentul din dotare și să lupte cu inamicul, așa cum au jurat. N-au făcut-o, în schimb vin acum și comentează, ba chiar ocupă scena publică clamând presupuse merite. Oameni cu pensii de sute de milioane. Să le fie rușine. Am zis.George Roncea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.