Ion Iliescu – „neuronul din cur”?

Ion Iliescu este „stâlpul stângii românești“, după cum a afirmat ieri Mircea Geoană, prostălăul stângii românești devenit hagiograful celui care l-a botezat atât de generos.
Mai pragmatic în definiții pe seama lui Ion Iliescu, doctorul Sorin Oprescu a afirmat cu altă ocazie că Iliescu este „scheletul din debaraua PSD“, revenind apoi imediat și afirmând tranșant că este convins că Iliescu poate conduce România și închis în debara.

Imaginile captate de fotografi la sindrofia de ieri a liderilor PSD înghesuiți la poarta lui Ion Iliescu, pentru a-l felicita la împlinirea celor 79 de primăveri, confirmă diagnosticul doctorului Oprescu. Iliescu poate. Iliescu  arată mai bine ca niciodată. Se vede din fotografii un Iliescu mai rumen și mai zglobiu decât prostlălăii și aroganții din jurul său.

În 2007, consilierul președintelui de onoare al PSD, Victor Opaschi, anunța că șeful său, Ion Iliescu, e suferind de zona Zoster, apoi am aflat că de fapt Iliescu se tratează de afecțiuni dermatologice, ca, ulterior, din surse medicale, să aflăm cu stupoare că Iliescu și-a făcut o operație de peeling, de întindere a pielii, și o alta de reajustare a feței cu injecții de botox. Metoda este folosită des de fotomodelele ușor fanate, decăzute, care încearcă astfel să-și reajusteze reperele faciale uzate de intensa utilizare a resurselor orale.

Iliescu nu a lăsat deoparte mijloacele moderne ale tehnicii medicale pentru a-și menține atractivitatea și implicit capacitatea de guvernare din debara. Pe lângă operații estetice, am aflat din surse apropiate căminului său că Iliescu execută zilnic genofle-xiuni, dă la pedale pe o bicicletă fără roți din biroul său, trage de fiare și consumă produse naturiste de menținere a tonusului sexual și intelectual pentru cazul că va ajunge totuși dosarul de cercetare penală de la DIICOT în fața instanței, care l-ar putea deferi cândva, în următorul deceniu, pușcăriei binemeritate. Puțini lideri politici mai sunt capabili de atâta luciditate și de astfel de performanțe, la vârsta senectuții.

Fără limite

Dr. Dan Deleanu, medicul de la Institutul Fundeni care i-a meșterit niște stenturi lui Ion Iliescu, a fost întrebat de un reporter, acum vreo patru ani, dacă „nu sunt prea multe cele cinci stenturi care i s-au pus lui Ion Iliescu?“ – la care medicul a răspuns „Nu există un maxim. Numărul de stenturi este, teoretic, nelimitat“.

De asta ne temeam și noi, de capacitatea teoretic nelimitată de a-l vedea an de an pe Ion Iliescu rånjind etern și fascinant, până la epuizarea resurselor de cretinism congenital al fan-clubului Ilici (oficializat recent sub numele de Clubul de la București). Deși aparițiile publice ale lui Iliescu au început să fie viciate de oameni care mai aruncă înspre „scheletul din debara“ ba un ou clocit, ba o brichetă, ba monezi sau tichete de metrou, se pare că aceste mijloace precare nu ajung pentru exorcizarea sinistrului „stâlp al stângii românești“ (sinistra înseamnă, în latinește, „de stânga“ dar are și sensul de „oribil, funest, care inspiră oroare“ – definiții care-l exprimă pe deplin pe Ion Iliescu).

Portret de cunoscător

Însă cel care, sibilinic, a completat pe deplin portretul lui Ion Iliescu a fost tot doctorul Oprescu, cel care cunoaște cel mai bine, „din interior“, anatomia „scheletului din debaraua PSD“.
Afirma recent Sorin Oprescu, cu schepsis, pour les conaisseurs, că treburile politichiei sunt conduse de: „unii care au un neuron în cap, alții care au unul în cur și altul în picior“, la o întâlnire cu liceenii interesați de mersul vieții politice actuale, de debara. Desigur, liceenii au rămas ușor nedumeriți, dar noi, ziariștii, conectați la fluxul de gândire al doctorului am deslușit prompt sensul criptic al spuselor Doctorului.

„Neuronul din cur“, cel care conduce încă din debara și provoacă totodată iritații profunde, nu poate fi decât zglobiul Ion Iliescu…