Irinel Păun, cel care „l-a albit” pe Vîntu, era tartorul „anticorupției” din România

În urmă cu două săptămåni, scriam în „Curentul“ despre căderea scroafei din copac – după cum ar descrie o zicătoare romånească ce i se întåmplă acum lui Sorin Ovidiu Vîntu, devenit „un uomo finito“, ori mai degrabă o råmătoare finito. Pănă să ajungă la stadiul actual, SOV oferea însă o infinită resursă imaginativă unor pioni din Justiție pentru a-l scoate basma curată. În timp ce o procuroare ca Luminița Șega și-a găsit moartea într-un mod misterios, după ce a instrumentat dosarul FNI, procurori ca Irinel Paun și Purcărin s-au pretat la manevre și mișculații tenebroase pentru a-l proteja pe Vîntu de consecințele faptelor sale infracționale.
Coincidență sau nu, se pare că și Parchetul s-a gåndit la cei care au avut de-a face cu spălarea dosarelor lui Vîntu, dar și la cei care au avut de suferit din cauza acestuia. Zilele trecute am aflat că Parchetul a trecut la fapte.

Irinel Păun, procurorul care l-a scos de sub urmărire penală pe Sorin Ovidiu Vîntu în dosarul FNI, va fi cercetat penal pentru favorizarea infractorului, după ce procurori ai Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au declanșat cercetările cu privire la săvârșirea de către Irinel Păun a infracțiunii de favorizare a infractorului, respectiv a lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Culmea, Irinel Păun a fost unul dintre cei care au administrat, ani de-a rândul, importante fonduri și programe europene dedicate stârpirii corupției din sistemul legal al statului român, în calitate de șef al Direcției Generale Anticorupție (DGA), din cadrul Ministerului de Interne (MIRA). Tocmai controversatul procuror Irinel Păun a fost cel care s-a aflat în fruntea unei Direcții – înființată în baza Legii 161/2005 – anume ca o structură specializată a Ministerului Administrației și Internelor pentru prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului ministerului. Acesta a fost și motivul pentru care DGA a fost susținută de către Uniunea Europeană, prin acordarea de asistență din partea unor specialiști din Marea Britanie și Spania, prin intermediul Proiectului de twinning PHARE RO 02/IB/JH-07 – „Dezvoltarea măsurilor anticorupție în Ministerul Administrației și Internelor“, finanțat prin Programul Național PHARE 2002.

Magistratul Păun – „liderul“ proiectelor europene anticorupție

Liderul de proiect (foto) – cel care învârtea banii europeni dedicați stârpirii corupției, era magistratul Irinel Paun, în contextul necesității îndeplinirii de către România a condiționalității de „Adoptare a unor măsuri suplimentare de prevenire și combatere a corupției, în special în cadrul administrației locale“ din cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare, instituit de Comisia Europeană în 2006. Peste 1,3 milioane de euro, majoritatea din fonduri europene, au fost alocate în sprijinul luptei împotriva corupției din administrațiile publice, în cadrul proiectului Twinning Phare 2006, ce impunea o abordare integrată la nivel național a luptei împotriva corupției, deoarece implică structuri din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative (MIRA), Unitatea Centrală pentru Reforma Administrației Publice și Agenția Națională a Funcționarilor, Ministerul Justiției și Ministerul Public, reprezentat prin Direcția Națională Anticorupție.

În cadrul proiectului de twinning erau implicați și numeroși experți britanici și francezi, printre care Paul Stephenson, cel care a contribuit la constituirea Convenției ONU împotriva Corupției. Mă întreb acum ce-o zice importantul funcționar european despre fostul său coleg de „anticorupție“. Evident, au fost mai multe protocoale de parteneriat ce au stat la baza atragerii unor fonduri din partea unor state europene pentru lupta împotriva corupției din sistemul românesc și s-au cheltuit multe alte milioane de euro pe această temă.

Marile semne de întrebare ridicate în capitalele europene privind angajamentele României în lupta împotriva corupției au fost autentificate tocmai prin desemnarea la conducerea DGA a unui personaj ca Irinel Păun, impus la conducerea organismului MIRA de organizația Mehedinți a PDL, județ unde acesta a activat până să vină, în septembrie 2005, pe poziția de procuror-șef al secției I de la Direcția Națională Anticorupție din cadrul Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție, poziție pe care a fructificat-o, în iunie 2005, când a ridicat interdicția de a părăsi țara instituită pentru Sorin Ovidiu Vîntu, cercetat în dosarul BID, cu o lună înainte ca instanța Judecătoriei Sectorului 1 să se pronunțe.

Procurorul Irinel Păun a fost numit în structura centrală a DNA ca șef al Secției de combatere a corupției, la propunerea ministrului Monica Macovei. În 2004, Păun a fost delegat la Parchetul General, unde a finalizat dosarul FNI, după cum se știe deja, prin „rezolvarea“ dosarului în beneficiul lui SOV.
Numele lui Irinel Păun apăruse în presă și anterior, după ce publicațiile locale din Mehedinți au relatat că acesta, în calitatea de prim-procuror al Parchetului Tribunalului Mehedinți, dispunea neînceperea urmăririi penale în cazul directorului NFR Drobeta, Florinel Bejinaru, acuzat de săvârșirea mai multor infracțiuni. Și mai înainte, Irinel Păun a fost cercetat pentru suspiciuni de corupție de un serviciu de inspecție al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Astfel, în 2002, CSJ a primit o sesizare în care Păun, la vremea aceea prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, era acuzat că ar fi primit 20.000 de dolari de la Daniel Virgil Popescu, director al SNP Petrom Mehedinți, și de la tatăl acestuia, ambii prieteni ai lui Irinel Păun și învinuiți într-un dosar de șantaj și înșelăciune. Cei doi erau cercetați pentru că ar fi păcălit un om de afaceri într-o afacere imobiliară.

O altă sesizare venită tot la CSJ arăta că prim-procurorul Irinel Păun ar fi făcut „mai multe nereguli“ în două dosare penale ce vizau activitatea infracțională a lui Bogdan-Emanuel Paraschiv, cercetat pentru că ar fi încercat să introducă în țară, cu acte false, trei mașini. În cazul acestuia, Irinel Păun a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea de a nu părăsi localitatea.
„Se conturează o conduită neprofesională a primului-procuror: ori nu existau probe, și atunci nu trebuia să solicite măsura arestării preventive, ori aceste probe existau, situație în care nu se justifica înlocuirea măsurii arestării preventive“, precizau procurorii care au verificat plângerile îndreptate împotriva lui Păun. Alte date arătau că Bogdan Paraschiv ar fi fost pus în libertate după ce Păun ar fi primit 50.000 de dolari de la mama acestuia. Păun a respins acuzațiile și a explicat că punerea în libertate a inculpatului a fost determinată de convingerea sa.

Irinel Păun – aflat de ani de zile la „limita dintre infracțional și disciplinar“

Concluziile verificărilor procurorilor din acea vreme au arătat următoarele: „chiar dacă unele aspecte s-au confirmat, deși sunt la limita dintre infracțional și disciplinar, verificarea nu a putut obține probe pentru delimitarea lor“.
Ani de zile, Justiția, prin magistrați ca Păun, aflați la „limita dintre infracțional și disciplinar“, l-a „albit“ și l-a „scos basma curată“ pe Vîntu, prin matrapazlâcuri juridice grotești. Totuși, câțiva oameni ai legii și-au făcut datoria, cum ar fi colonelul Dumitru Strava, fostul șef al poliției economico-financiare din IGP, cel care a adunat probele din dosarul FNI, cu ajutorul unui colectiv de polițiști curajoși, probe care erau suficiente pentru inculparea lui Sorin Ovidiu Vîntu.

Dumitru Strava a fost înlăturat din funcție, iar procurorul Cătălin Purcărin, alături de Alexandru Șerban, a refuzat să-l introducă pe Vîntu pe lista inculpaților din dosarul FNI și să-l trimită în judecată alături de Vlas, Popa & comp. Asta deși Parchetul primise tocmai de la FBI date clare ce-l implicau pe SOV, în care apăreau indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către Sorin Ovidiu Vîntu a infracțiunii de spălare a banilor, ba mai mult, erau atașate și liste cu nume de deponenți ruși, cu conturi în paradisul fiscal Delaware, aflați în conexiune cu Vîntu, proveniența banilor fiind identificată chiar de FBI, ce menționa filiera lui SOV.
Printre oamenii legii care merită respect trebuie menționat neapărat și procurorul Luminița Șega, cea care l-a inculpat pe Sorin Ovidiu Vîntu în dosarul FNI pentru infracțiuni grave, pedepsite cu până la 20 de ani de închisoare, fiecare. „Prin rezoluția nr. 108/P/2003 din 21.04.2003, semnată de procurorul Luminița Șega, Secția de urmărire penală și criminalistică din Parchetul General a dispus extinderea cercetărilor împotriva inculpatului Sorin Ovidiu Vîntu pentru: instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, uz de fals, fals în declarații, instigare la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, spălare de bani“.

Luminița Șega a fost marginalizată, hărțuită și apoi a murit ucisă prin otrăvire cu săruri de aluminiu, după ce, în 2004, procurorul general Ilie Botoș i-a luat dosarul acesteia și l-a dat unui alt pion al lui SOV, procurorul Irinel Păun, care l-a scos pe Vîntu nevinovat de gravele acuze aduse de Luminița Șega. El a fost cel care a disjuns din dosarul FNI cauza privindu-l pe SOV, pentru că Vîntu avea o bubiță la picior, ceva similar actualei rotulite genitale –  adică acesta pretinsese, ca și acum, că avusese un accident casnic în urma căruia își lezase piciorul. Cercetările lui Păun, la vremea aceea, au durat fix 24 de ore, după care, a doua zi, Irinel Păun îl scoate de sub urmărire penală pentru infracțiunile grave și îl trimite în judecată pentru fals și uz de fals în formă continuată, infracțiuni prescriptibile după 7,5 ani de la comiterea ultimei fapte. Ulterior, în timp ce Luminița Șega avea să-și dea duhul, în chinuri, la doar 42 de ani, Irinel Păun avea să plece la DNA, ca șef de secție. Cât despre Purcărin, cel senin, zburda încă prin DIICOT.

Semnalele din presă ajung, iată, și la Justiție, mai lent, dar ajung totuși. Prima publicație care a lansat tranșant ipoteza uciderii Luminiței Șega de către mafia lui SOV a fost „Curentul“, într-un articol din 2007 intitulat „Luminița Șega, procurorul care a anchetat cazul FNI, a fost asasinată“.
După patru  ani de la articolele în care ridicam semne de întrebare legate de moartea suspectă a procurorului Șega, Parchetul de pe lângă Tribunalul București ne-a comunicat, în urma unei solicitări făcute de ziarul „Curentul“, că „la Parchetul de pe lângă Tribunalul București se află înregistrat un dosar penal având ca obiect decesul numitei Șega Luminița“.
Poate ar fi timpul ca Justiția să extindă cercetările, dacă tot a pornit pe drumul clarificărilor, în vederea depistării întregului cerc infracțional de magistrați și oameni din servicii care l-au sprijinit constant pe borfașul de Vîntu, pe care încă din 1981, judecătorii care l-au condamnat la închisoare prin sentința penală nr. 570/14.09.1981 a Tribunalului Județean Neamț îl remarcau pentru „stăruința pentru realizarea activităților ilicite“.George Roncea