Mercurial mioritic: „Bursa” șpăgilor românești

„V-ați organizat? Este în politica românească, balcanică, de sărbători, să se ofere. V-am întrebat dacă v-ați organizat….”. Poate că deja am uitat, dar aceste vorbe arțăgoase au fost rostite, anul trecut, în prag de sărbători, de către apriga Dana Blându, învățătoarea de la ?ê?£coala 10 „Maria Rosetti” care-i certa pe părinții elevilor săi care nu se arătau dispuși să „cotizeze” corespunzător. Vrem sau nu vrem, ne place ori nu ne place, belferița de la școala „de fițe” avea dreptate. Iar asta pentru că, într-adevăr „este în politica românească, balcanică, (…) să se ofere”. De sărbători sau în tot restul anului, lumea de pe la noi „oferă”: peșcheș, ciubuc, bacșiș, „atenții”, „parandărăt” sau șpagă. Ori, conform încadrării juridice din Codul penal, „Mită”. Obiceiul este atât de împământenit încât, multă lume a început să fie de părere că, indiferent cum i-am zice, acesta este un „sport național”. Nu te poți duce în fața unui funcționar public dacă nu ești pregătit sa-l „ungi” cu ceva. Iar dacă ai o problemă, indiferent care ar fi ea, este suficient să „miști din urechi” și… gata, s-a rezolvat. La noi, chiar și legile fizicii sună altfel. Astfel se face că îmbârligata „Legea lui Ohm”, care ne-a mâncat sufletul în liceu, cea legată de oarece fenomene electrice, a fost simplificată în dulcele „stil” autohton: „Ești om cu mine , sunt om cu tine!”. De fapt, cu un pic de imaginație, am putea să considerăm că, de fapt, „șpaga” este adevăratul „brand” de țară al meleagurilor mioritice. Este drept că șpagă s-a dat și pe vremea regimului comunist, dar pe atunci propaganda oficială se făcea că n-o bagă în seamă, ascunsă, diplomatic, sub mantaua eticii și echității socialiste. Dar zi, în  vremea democrației noastre „multilateral deșelate”, șpăgile au început să iasă la iveală, în toată hidoșenia lor, dela „șpăguțele” mărunte, de factură aproape umoristică, până la „mega – șpăgile” socotite în cifre cu foarte multe zerouri în coadă.

Mega – șpăgile

Recentul scandal care l-a trimis după gratii, momentan în arest preventiv, pe Gruia Stoica, bunul „pretin” pentru care Premierul Ponta era în stare să bage mâna în foc, a scos la iveală ceea ce amatorii de clasamente consideră a fi cea mai babană șpagă post-decembristă: trei milioane de euro. Bani grei pe care, în calitatea lui de mare boss al SC Grup Feroviar Român SA București, ei da, exact omul care a fost la un pas de a pune mâna pe CFR Marfă, i-ar fi oferit avocatului Doru-Cătălin Boștină. Conform procurorilor anchetatori, în schimbul acestui purcoi de bani, avocatul ar fi urmat să exercite, printr-un intermediar, un trafic de influență pe lângă directorul general al S.N.T.F.M. „C.F.R. Marfă” S.A. Dacă „afacerea” ar fi reușit, directorul „C.F.R. Marfă” S.A ar fi urmat să-i divulge, cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, prețul pe care societatea lui urma să-l ofere la o licitație. Deocamdată, această șpagă barosană l-a trimis pe Gruia Stoica la pușcărie, iar pe directorul de la CFR pe un pat de spital, victimă a unui accident vascular cerebral. În plus, avocatul Boștină, care nu este chiar la prima lui întâlnire „neprofesională” cu justiția a fost „legat” de meleagurile mioritice pe care nu le mai poate părăsi în urma interdicției propuse de anchetatori. De ce numai atât? Prietenii știu de ce!  
Petru locul doi în acest inedit „Top” al ticăloșiei, dar la mare distanță de „peșcheșul” promis de  Gruia Stoica, concurează cei 1,4 milioane de euro oferiți în scandalul „șpaga de la Hidroelectrica”. Referatul procurorilor DNA menționează că, în octombrie 2013, Ion Mihailă, consilierul lui Constantin Niță (pe atunci ministrul Energiei), ar fi intermediat mituirea lui Remus Vulpescu. Actual director de cabinet al ministrului Finanțelor, acesta din urmă apare în „economia” dosarului penal deschis după descoperirea acestui episod de corupție „la nivel înalt”, în postura de denunțător. ?ê?£paga ar fi urmat să-i fie oferită pentru ca el să ia o decizie favorabilă firmei clujene Energon Power and Gas și defavorabilă Hidroelectrica, într-un contract în valoare totală de 263 milioane de euro.
    Ceva mai „modest” a fost Aurel Pană, membru în PC-ul coordonat, din umbră, de turnătorul Dan „Felix” Voiculescu, partid care l-a și propulsat în funcția de director al  Agenției de Plăți În Agricultură (APIA). În acest caz, rechizitoriul DNA menționează că, anul trecut, Pană ar  fi pretins de la conducerea unei firme o șpagă, mascată sub forma unui comision de zece la sută din valoarea  contractului care ar fi urmat să-i fie atribuit firmei respective. Este vorba despre un contract de circa 16 milioane de euro, din care Pană ar fi urmat să primească 5.200.000 lei, așadar echivalentul a 1,2 milioane de euro.
   În raport cu aceste șpăgi de milioane, suta de mii de euro pretinsă de judecătoarele Antonela Costache și Viorica Dinu pare un fleac, „bani de semințe” pe care, dacă ar fi avut ocazia, marii mahări de mai sus nici măcar nu s-ar fi aplecat să o culeagă de pe jos, dacă s-ar fi „împiedicat” de ea.
  Dar, „mama șpăgilor” din România, ce-i drept încă neajunsă pe masa justiției noastre, pare a fi fost cea legată de implementarea serviciul unic de urgență 112, despre care, la un moment dat s-a vorbit chiar într-un context internațional. În urmă cu circa doi ani, un fost oficial al sucursalei Ericsson – România a declarat că a plătit peste șapte milioane de dolari care, pe căi întortocheate, ar fi ajuns în buzunarele unor politicieni din România. În schimbul lor aceia ar fi urmat să ajute firma străină să-și dezvolte afacerile în țara noastră. Această declarație a fost dată de către Thomas Lundin, fostul șef al Ericsson – România, în fața unei Curți de arbitraj din Suedia, în cursul unui proces intentat de compania suedeză unora dintre foștii manageri din România, în legătură cu presupusa deturnare a circa șapte milioane de dolari. Fostul director executiv al filialei România a companiei Ericsson s-a apărat afirmând că acei bani ar fi ajuns la anumiți politicieni care, bineînțeles că nu i-au oferit nici o chitanță în schimbul lor. Concret este vorba despre un contract în valoare de 40 de milioane de euro pe care Ericsson l-a obținut, fără licitație, în iulie 2003. Relativ dubios pentru noi, acest scandal a luat amploare după ce, deja fugit din țară, fostul broker Cristian Sima a vorbit și despre Bogdan Chireac fostul jurnalist care rupe scaunele prin studiourile televiziunilor prietene actualei puteri. Este vorba de unul și același Chireac care, la un moment dat se definea, cu gura lui, drept „Pielea Pu….ii”. „Piele” care se laudă, acum, că ar fi mare analist. Analist care, ori de câte ori a fost întrebat, a negat vehement, implicare lui în această veche și dubioasă afacere. Iar dacă „hoțul neprins e negustor cinstit”, și șpăgarul „nespovedit” în fața justiției are voie să se dea de trei ori peste cap și să se preschimbe într-un „analist”, numai bun să-și dea cu părerea despre absolut orice-i trece lui pe sub bască.  

?ê?£păgile „nehaliților”

Văicăreț din fire, om care se plânge peste tot, că ar fi sărac lipit, „șpăgarul” român se mulțumește, după cum se zice în popor „și cu mult, și cu puțin”. Uneori cu extrem de puțin. Iar în asemenea cazuri, „șpaga” lor pare, mai curând, „poanta” unui banc cu proști. Probabil că multă lume a auzit de „caltaboșii lui Remeș” care, după ce i-au făcut de râs în toată țara, au trimis după gratii doi miniștri. În februarie 2013, Decebal Traian Remeș și Ioan Avram Mureșan, ambii foști miniștri ai Agriculturii, au fost condamnați definitiv la câte trei ani de pușcărie. Izbucnit cu cinci ani înainte de acest deznodământ juridic, scandalul privitor la șpaga cu „de-ale gurii” a scos la iveală chipul hidos al unor politicieni de tipul „foamea-n gât”, niște nehaliți care au coborât ștacheta lăcomiei la un nivel strict digestiv. Iar în acest caz, celebrele lăzi încărcate vârf cu caltaboși tradiționali, în valoare de circa 1500 de lei au fost doar niște „antreuri”. Iar asta pentru că, român sadea fiind, Remeș pare a fi fost unul dintre adepții strămoșeștii noastre ziceri autohtone: „Mâncarea e fudulie, băutura-i temelie”. Iar „temelia” fostului ministru a fost pe exact pe măsura zecilor de kilograme de caltaboși care, ca să nu-i cadă greu la stomac, au fost stropite, din abundență, cu palincă. Stenogramele unor convorbiri telefonice incluse în „Dosarul Caltaboșul”, demonstrează că Remeș părea a fi veșnic mistuit de o sete abisală, greu de ostoit. Exact asta reiese dintr-o convorbire „monitorizată” de procurori: „Îi place să beie, mă! Că da, nu știu bă. Vreo trei sute de litri îmi trăbe da… înțelegi? Bă, Ghițulică! O să dee, că o să duc palinca ceea la… o duc la București la Tănase și mai vreau să-i dau la Remeș o sută de litri. (…) Da să ne deie niște palincă bună. Vreau să-i dau la Remeș o sută de litri de palincă de ceea veche mă! Înțălegi? Sau doua sute vreau să… Îi place să beie mă, înțălegi?”

Atent la colesterol

Dar, spre deosebire de hulpavul Decebal Traian Remeș, a existat și un „șpăgar” cu mult mai atent în ceea ce privește evoluția propriului colesterol. Băiat finuț, ditamai senatorul, Niculae Bădălău i-a ascultat pe medici și, în loc de mezeluri sățioase, cărnuri îndesate în mațe de porc și înecate în grăsime, el s-a „profilat” pe carne albă, de pasăre. Motiv pentru care și-a prețăluit propria conștiință la valoarea a 200 de pulpe de pui, 200 de bucăți de piept de pui și 20 de kilograme de ficat de pasăre. Anchetat într-un dosar privitor la o evaziune fiscală de circa 50 de milioane de euro, „senatorul Ficățel” a fost acuzat de procurorii DNA că ar fi făcut trafic de influență de care ar fi urmat să beneficieze o firmă implicată într-un circuit financiar ilegal din care făceau parte și câteva  persoane cu funcții de conducere din Agenția Națională pentru Administrare Fiscală, precum și câțiva oameni cu funcții înalte din Giurgiu, de la Prefectură până la conducerea Agenției de Plăți și Intervenții în Agricultură (APIA).

„Chelneri de bacșișuri mărunte”

Când venea vorba despre asemenea indivizi de soi rău, hămesiți dispuși să „pună botu” la fleacuri, scriitorul Eugen Barbu îi numea „chelneri de bacșișuri mărunte”. Iar din aceștia sunt mulți și răspândiți cam peste tot. Fost șef al DNA Slobozia, procurorul Dumitru Cristudor, a fost trimis în judecată, în iulie 2013, sub acuzația de luare de mită. Ce și-a dorit suflețelul lui? Mai mimic: două mașini cu piatră de pavaj și zece arbuști Tuia, care ar fi urmată să-i ornamenteze curtea casei. În schimbul acestora el ar fi ajutat trei persoane anchetate să distrugă o serie de acte și obiecte folosite ca probe împotriva lor, într-un dosar de evaziune fiscală, comisă în Germania.
În schimb, Izabella Majeczki, șefa Parchetului din Ghiorghieni s-a mulțumit cu două vaci, trei oi, doi miei, niscaiva ouă și o sacoșă cu de-ale gurii. Fleacuri pretinse de la niște infractori anchetați într-un dosar penal privitor la infracțiuni cu violență, cărora ea le-a promis o soluție favorabilă.
Probabil că unul dintre cei mai penibili șpăgari este deputatul conservator Gheorghe Coman, cel care, în singurul interviu pe care l-a dat în scurta lui carieră de parlamentar, s-a lăudat că este „de meserie auto”. Pe lângă anul de pușcărie la care a fost, deja, condamnat în primă instanță, el va trebui să restituie și „șpaga” primită: 3140 de lei, plus o sticlă de whisky.  
Dar, cu siguranță, „bășcăila șpăgilor” și-a dat întâlnire cu prostia în stare pură exact în mintea unui polițist. De fapt, un amărât de agent de circulație trimis acum câțiva ani în judecată. Într-o bună zi, tablagiul l-a oprit în trafic pe șoferul unei Dacii-papuc sub motiv că acela ar fi comis dracu știe ce abatere măruntă. Omul legii s-a umflat în pene, l-a amenințat pe contravenient că-i ia carnetul sau cine știe ce-i mai face, după care l-a întrebat pe om ce transportă în mașină. Acela i-a răspuns: încălțăminte, Adidași. Polițistul  a coborât tonul și după ce s-o fi scărpinat îndelung sub caschetă i-a zis șoferului: bine, dă și tu o pereche de încălțări și du-te în treaba ta. Iar omul s-a executat, exact cum i s-a zis: i-a dat polițistului ce-i dorea sufletul. Abia ceva mai târziu acesta avea să descopere ce primise: doi Adidași pentru piciorul drept. Dar nici măcar de aceia n-a apucat să se bucure după cum l-o fi dus pe el mintea. La primul post de control, șoferul l-a reclamat pe polițist, iar în scurt timp, acesta a fost percheziționat chiar de colegii lui. Trimis în judecată, cel mai penibil dintre polițiștii corupți s-a ales cu o condamnare de un an, cu suspendarea executării pedepsei. Mda, indiferent dacă șpaga constă în caltaboși, pui, vaci, oi sau doar papucii polițistului care a râvnit la o pereche de Adidași, toate la un loc demonstrează clar că, în țara Mioriței, șpaga este principalul sport național.

Vasile Surcel