Varianta moderna a legendei mesterului Manole nu difera prea mult de bine cunoscuta poveste a vestitului constructor. De-a lungul a 50 de ani de activitate, Costache Hanceanu, un maistru constructor ajuns astazi la 92 de ani, s-a aflat in mai multe randuri la un pas de moarte. Bisericile au fost constructiile care au -cerut- jertfe, la fel ca in legenda.
-Forte nevazute ne puneau piedici-
Atunci cand a construit biserici, mesterul a simtit cerinta unei -jertfe-, incidentele petrecute situandu-se la limita dintre normal si paranormal. Mesterul zidar spune ca lucrurile se explica simplu – -nu poate fi vorba decat despre sacrificiul ce trebuie facut pentru trainicia constructiei-.
De fiecare data cand trebuia sa lucreze la biserici, maistrului sau celorlalti colegi de munca zugravi li s-au intamplat lucruri aparent inexplicabile. Totul a culminat cu doua morti stupide, ale sefilor echipei de constructori, ambii dandu-si ultima suflare in bratele lui Costache Hanceanu.
Se intampla pe la jumatatea secolului trecut si, pe atunci, zugravul decorator care a devenit mai tarziu maistru a interpretat cele intamplate ca pe un blestem venit de la Dumnezeu. A sesizat autoritatile bisericesti pana la rang de mitropolit. Prelatii au venit pe santier si au sfintit locul. Insa nu a fost de ajuns ca mesterul Costache sa-si poata desfasura in continuare activitatea. -Cazurile Vladeni, Pocreaca si Pribesti au devenit cunoscute in intreaga Moldova la acea vreme. La bisericile construite in aceste localitati si la care am facut parte din echipa de constructori, parca fortele nevazute ne puneau piedici si nu ne lasau sa terminam lucrarile. Dupa rugaciuni si sfintiri, tot se intamplau lucruri necurate. Pictam cu vopsea si vedeam cum mana mi se desclesteaza, iar recipientul cu vopsea se varsa sub ochii mei peste icoana cu cei 12 apostoli. Alta data, un curent neobisnuit, format deodata in lacasul sfant, a indreptat scara la orizontala, ca in desenele animate. Nu poate fi vorba decat despre fortele divine, altfel nu imi explic ce putea sa se intample. Si sa stiti ca nici cel mai savant dintre savanti nu ar fi gasit o explicatie la cele intamplate. De altfel, autoritatile bisericesti s-au conformat si au sfintit locul-, povesteste nonagenarul Costache Hanceanu.
Doua biserici, doua jertfe umane
Batranul isi aminteste de moartea a doi dintre maistri pe timpul lucrului la aceleasi lacasuri sfinte. -Pe primul, maistrul Chirila, n-o sa-l uit niciodata. Inainte de a muri el, a cazut de pe biserica si tinichigiul. S-a rasturnat de pe cupola mare pe cea mica si a cazut de la inaltimea corpului bisericii. A avut noroc ca a aterizat pe o capita de iarba si izbitura a fost mai usoara. Maistrul a -zburat- inexplicabil de la sase metri inaltime. Schela s-a rupt ca din senin, iar el s-a rostogolit. S-a lovit grav la cap si si-a rupt piciorul. In timp ce era la spital, m-a rugat sa-i tin capul pe genunchi. A murit strangandu-ma de mana si rugandu-ma sa termin lucrarea. Pe al doilea maistru l-am pierdut in conditii asemanatoare, pe cand lucram la Piatra Neamt. Sotia sa, ramasa vaduva, s-a fotografiat cu echipa la inaugurarea lacasului-, a mai spus mesterul Costache. In cele din urma insa, jertfa lui Costache Hanceanu avea sa fie cu totul alta. El a trebuit sa se sacrifice pentru sotia sa. Timp de 25 de ani a avut grija de dansa, intrucat, paralizata, era tintuita la pat. Dupa ce femeia a murit, mesterul, sanatos tun vreme de opt decenii, s-a imbolnavit si a ajuns la caminul pentru batrani.
Un sfert de secol sacrificat la temelia -casei de piatra-
Costache Hanceanu a avut parte si de momente deosebit de frumoase in viata, dupa cum spune. -Mi-a strans mana maresalul Ion Antonescu, care a venit in 1940 cu sotia la Iasi, la inaugurarea Spitalului -C.I. Parhon-, a spus el. Mesterul Costache ajunsese atat de dibaci si renumit, incat a fost chemat de pe front sa lucreze la cateva importante edificii. A avut de mic talent pentru constructii. La varsta adolescentei a trebuit sa faca fata concurentei altor patru ucenici, timp de un an, la un faimos mester. Acesta l-a acceptat, in cele din urma, pe el si asa a devenit zugrav decorator. Astfel, a ajuns sa lucreze de la 12 la 60 de ani numai in constructii. Dupa ce a iesit la pensie, s-a intamplat necazul cu sotia, un fel de Ana a unui mester Manole al zilelor noastre. Ea a fost cea care, timp de jumatate de veac, cat a lucrat in constructii, venea pe santier si-i aducea merinde. A avut grija de ea pana acum cativa ani, cand a murit. Mesterul spune ca sacrificiul sau a fost ca o jertfa adusa de el la temelia casniciei sale, una deosebita. -Asemeni mesterului Manole, acei ani i-am depus la temelia unei adevarate case de piatra-, a precizat batranul mester.
Blestem
In ce priveste acea -jertfa- ceruta de -Cel de Sus- de care vorbeste mesterul, jertfa necesara in special la constructia bisericilor, lucrurile sunt neclare. Specialistii nu isi explica motivele producerii acelor grave accidente. Psihologii spun c-ar fi vorba de niste greseli planificate, insesizabile, facute inconstient. Incidente posibile ca urmare a ideilor preconcepute de care erau dominati inainte constructorii, in special atunci cand aveau de inaltat lacasuri sfinte. Credinciosii insa, dar si prelatii bisericii sunt unanim de acord ca -fortele Domnului- actioneaza din cand in cand asupra -sufletelor ratacite-, mai ales atunci cand acestia se afla in interiorul lacasurilor sfinte si cu atat mai mult asupra celor a caror misiune este sa ridice din temelii aceste biserici. -De aceea, in aceste cazuri, trebuie neaparat facute slujbe de sfintire-, a spus preotul-paroh Vasile Irimia.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
