Acasă Actualitate Metamorfoza lui Costică Canacheu într-un „altfel de român”

Metamorfoza lui Costică Canacheu într-un „altfel de român”

DISTRIBUIȚI

Faptul că există o mișcare în rândul comunității aromâne de separare față de români nu mai este de mult timp un secret pentru nimeni. La fel cum nu este niciun secret că aromânii sunt parte integrantă a poporului român, iar graiul aromân este unul dintre cele patru dialecte ale limbii române, poziție asumată inclusiv de Academia Română. „Aromânii sunt o parte integrantă a poporului român, iar limba lor este română, caracterizare dată de oamenii de știință români și străini, din Evul Mediu și până astăzi. Acestea sunt date istorice imposibil de schimbat, căci limba, argumentul de bază, pune în evidență acest lucru. Unitatea limbii române vorbite la nordul și la sudul Dunării este atât de concludentă, încât se poate spune nu numai că aromâna (ca și meglenoromâna și istroromâna) și dacoromâna sunt asemănătoare, ci că sunt chiar identice în trăsăturile lor fundamentale, constituite de-a lungul secolelor (cu unele excepții în vocabular, cel mai sensibil la schimbări, în contactele cu alte limbi)“, se arată în poziția Academiei Române față de aceste tendințe de formare a unei noi etnii independente. Promotorul acestor idei și vârful de lance al acestei „neo-etnii“ este nimeni altul decât deputatul PDL Costică Canacheu, un om cu o pregătire școlară medie, emanat în timpul tumultuoaselor evenimente din ‘89. Încă de la începuturile sale carieristice în arta politicii, acesta s-a făcut remarcat îndeosebi prin interesul său față de „domeniile apărării și a ordinii publice“, dar și prin legi de reformare a serviciilor secrete. În ciuda acestor preocupări în ale apărării integrității și suveranității țării din considerente politice, dar și financiare, Canacheu s-a transformat subit într-un suporter înfocat al ideii de etnie aromână separată de poporul român. Fie că este vorba de oportunism politic odată cu câștigarea unui loc pe viață ca parlamentar în cazul în care această manevră va reuși, fie că este vorba despre o sumă cu circa șase zerouri în ceea ce privește fondurile alocate acestei noi etnii, acesta ar putea fi momentul de vanitate maximă pentru Canacheu, care s-ar erija astfel într-un soi de Mesia al aromânilor. Acestea par a fi  câteva explicații referitoare la metamorfozarea lui Canacheu, provenit dintr-o familie de buni români, într-un om care pare să facă inversul activităților sale începute în anii ‘90.

Protestul bunicului împotriva grecizării

Ziarul „Curentul“ a reușit să intre în posesia unor documente de arhivă care relevă dorința bunicului acestui deputat, manifestată în anul 1921, de a fi ajutat de statul român împotriva „grecizării“ regiunii Meglen de la granița Macedoniei cu Grecia. Într-o petiție intitulată „Doleanțele românilor din Meglenie“, Constantin Canacheu scria următoarele: „Românii din Meglenie sunt persecutați mai mult decât ceilalți români din Veria și Pind etc. (localități din nord-vestul Greciei – n.r.) aceasta prin faptul că Meglenia vine la graniță și deci grecii au hotărât să o grecizeze repede. Cele ce spun grecii că Megleniții sunt persecutați prin faptul că colaborează cu bulgarii aceste sunt pretexte și neadevăruri. Dacă s’ar face o anchetă româno-elenă s’ar constata adevărul, dar noi n’am fost protejați de nimeni și grecii ne învinovățesc de toate“. Acesta mai povestește în epistola sa către București că grecii îi persecutau pe români sub pretextul pedepsirii comitagiilor bulgari. Acesta mai propunea o rotație a primarilor și consilierilor, care să fie pe rând și „greci și români în comunele mixte“. Scrisoarea era adresată Excelenței Sale, Președintele Societății Macedo Române.

Rugăminți pentru școli și biserici

Bunicul lui Canacheu mai vorbește și despre condițiile speciale în care numai cu autorizație de la greci mai puteau funcționa școlile și bisericile românești. „Școalele și bisericile noastre să nu mai fie irevocabil redeschise fără autorizație specială, care de doi ani nu sosesc la fața locului“, mai scrie Constantin Canacheu, care spune într-o anexă a acestei petiții că este „ultimul apostol (a se citi dascăl – n.r.) tremis de grupele precedente pentru școale, biserici și supușenie“. Epistola dascălului Constantin Canacheu care cere ajutor neîntârziat pentru românii din „Meglenia“ a fost transmisă către cabinetele „ministrului român de Externe, cel de Interne, al Justiției, Infrastructurii publice, primul ministru general Averescu, mitropolitul primat, prefectului poliției capitalei, D-l Valaori și la ministrul Palatului Regal“, înregistrată cu data de 10 septembrie 1921. De asemenea, liderii Societății de Cultură a românilor Macedo-Megleniți, Hristu Juffu (președinte) și P. Meghea (secretar), au trimis imediat o altă petiție în care cereau autorităților de la București să dea crezare spuselor lui Constantin Canacheu, „unul dintre primii dascăli ai acestei regiuni și care întotdeauna a luptat și luptă pentru cauza românizmului – care mai ales în timpurile de față, este în mare primejdie și poate chiar pe punctul de a fi desființat“. Cei doi mai cer ministrului să intervină pentru cele peste „30.000 de suflete“ care se aflau atunci sub stăpânire grecească. În finalul acestei noi scrisori, cei doi scriu că „pentru sângele vărsat nu cerem altceva decât dreptate: mai puțină persecuție și să se dea posibilitatea să se cultive în limba strămoșească, deoarece Domnule Ministru, credem că și interesul Statului român este ca acești români să existe“. De la astfel de precursori demni, în ziua de astăzi Costică Canacheu ne explică tot mai des, într-un plan bine pus la cale pe termen mediu și lung, că aromânii sunt altceva decât românii, toate pentru o mână de arginți.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.