Minciuna are picioare scurte: Gyorgy Frunda rescrie istoria propriei sale familii

„Minciuna are picioare scurte…” ne-a avertizat, cîndva, domnul Gyorgy Frunda. Dar asta a fost anul trecut, pe 6 noiembrie, pe vremea în care, lansat în cursa pentru ocuparea unui post de senator, se războia atît cu istoria cît și cu actuala Constituție a României. Atunci, el ne-a anunțat, într-o frază pe cît de îmbârligată, pe atît de plină de ifose că: „Eu cred că în anii următori voi putea convinge România să o lase mai încet cu statul național, că minciuna are picioare scurte, în legea de modificare a legislației putem cuprinde o regiune în care, noi, ungurii, să fim majoritari, această regiune există de mai multe secole, a dobândit autonomia sub Maria Terezia. Numitorul comun este că împărăția ei și UE se bazează pe regiuni”. Din păcate pentru el, mesajul anti-constituțional n-a mai convins pe nimeni, astfel încât guralivul avocat Frunda a ratat întrarea în actualul Parlement. Dar asta pare să nu fi contat prea mult: de curînd, Victor Ponta ne-a anunțat că același Gyorgy Frunda „a acceptat și va fi consilierul meu pe probleme juridice, internaționale și de minorități. Eu mi-am asumat responsabilitatea, ca premier, că o să dau un mesaj nu de colaborare cu UDMR, ci de garantare a dreptului minorităților. Întâmplător cea mai mare minoritate este cea maghiară. Mai mult decât secretarul de stat pe probleme ale minorităților de la Ministerul Educației, care a fost întotdeauna de la maghiari și va rămâne de la maghiari, ca și la relații inter-etnice, unde va fi un secretar de stat tot maghiar. Nu am discutat și nu discut cu UDMR pe alte probleme”.
      Ne-am lămurit, deja, că pentru actualul nostru premier „Copy-paste” minciuna chiar că nu are „picioare scurte”, iar „adevărurile” lui se schimbă de la o zi la alta, exact după cum îi trece lui prin cap și după cum crede el de cuviință. Dar asta n-a contat, absolut deloc, pentru Gyorgy Frunda „consilierul pe probleme juridice, internaționale și de minorități” al actualului premier. De fapt, Frunda însuși ne-a convins, de curând, că nici pentru el minciuna nu suferă prea mult din cauza scurtimii „picioarelor”.

„Babele se piaptănă…”

La scurt timp după ce votul bezmetic al electoratului ne-a pricopsit cu un Parlament super-obez,  distinșii noștri aleși au și început să se dea peste cap ca să ne demonstreze valabilitatea vechiului proverb care spune că „Țara arde, iar babele se piaptănă”. Abia venit la treabă, deputatul PP-DD Radu Popa ne-a și anunțat, într-o emisiune televizată, că are de gând să cheme un popă care să-i sfințească biroul din Parlament. ?ê?£i asta pentru că, se teme, „Buhuhuuu!”, nici mai mult nici mai puțin, decît de energia negativă pe care ar degaja-o mobila Elenei Ceaușescu. Sau după cum a zis chiar el, cu vorbele lui, „Un preot e binevenit în Parlament ca în orice alt loc în care energia negativă și duhurile rele sunt acumulate. Printr-un joc nefericit al sorții, am ajuns să am în birou mobila Elenei Ceușescu și am cerut să vină un preot din acest motiv. N-aș vrea s-o moștenesc sub nici o formă pe Elena Ceaușescu. Nu e vorba de energie negativă. Acolo a fost grupul PDL înainte și am văzut că nu au făcut lucruri bune”. Prezent în acel studiou de televiziune, actualul consilier Gyorgy Frunda a încercat să-și dea și el cu părerea despre preocupările mistice ale PP DD- istului Popa,  despre a cărui idee a spus că este „o prostie”, după care a completat: „E foarte trist ce faceți dvs”. Inspirată sau nu, această replică a adus după sine reacția de-a dreptul isterică a tânărului politician care a ajuns în Parlament împins de la spate de „fantoma” Elodiei: „Poate venea și domnul Ponta cu un preot că îi dădea Dumnezeu mintea de pe urmă și nu-l lua pe domnul Frunda consilier”. Simțindu-se atacat direct la persoană și la orgoliul său de politician Frunda a replicat, plin de parapon: „Sunteți tânăr și obraznic. Mă jigniți iar eu nu vă permit una ca asta. Tatăl meu a fost condamnat la moarte de regimul Ceaușescu”. Ei bine, acela a fost și momentul în care avocatul Frunda pare să fi uitat, el însuși, faptul că „minciuna are picioare scurte”. ?ê?£i asta pentru că, vorbele lui reflectau doar o jumătate de adevăr. Iar cealaltă jumătate conțineau un neadevăr istoric pe care, oricum l-am întoarce, tot minciună se cheamă. Jumătatea adevărată a spuselor lui Frunda este că tatăl său, Carol Frunda, a fost, întradevăr, arestat din motive politice. Partea de fals a acestei „mitologii personale” care, după cum vedem, chiar că „are picioare scurte”, este faptul că Frunda senior, nu a fost condamnat la moarte, ci la 12 ani de pușcărie. Iar asta nu s-a întâmplat în timpul „regimului Ceaușescu” ci cu mult înainte, pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu -Dej.    

„Lotul Faliboga”

Bineânțeles că „povestea” debitată pe micul ecran de fiul său nu scade cu nimic dramatismul vieții lui Carol Frunda. ?ê?£i asta pentru că, tatăl actualului consilier al prim-ministrului nostru a fost, întradevăr, deținut politic. Specialiștii în istorie recentă cunosc faptul că Frunda senior a făcut parte din „Lotul” Faliboga care, la mijlocul anilor 50, a fost acuzat pentru roganizarea unui grup „contrarevoluționar” care intenționa să răstoarne „ordinea de stat” din Republica Populară Română. Începută în noiembrie 1956, de Procuratura Militară din Târgu Mureș, ancheta „lotului Faliboga” s-a încheiat după șapte luni, timp în care au fost audiați peste 800 de martori. În final, procurorii militari au dispus trimiterea în judecată a 70 de inculpați, toși aflați în stare de arest. Procesul „lotului” Faliboga a avut loc în mai 1957, la Tribunalul Militar din Sibiu. Considerați conducătorii acelui grup „subversiv” inculpații Ion Faliboga, Gheorghe Maier și Ioachim Vlad,  au fost condamnați la moarte. Tot atunci, ceilalți 67 de inculpați au primit pedepse care au totalizat peste două sute de ani de pușcărie. Carol Frunda a fost condamnat, și el, la 12 ani de pușcărie, iar nu la pedeapsa cu moartea, după cum afirmă, acum, fiul său. Ulterior, cele trei pedepse capitale au fost comutate în detenție pe viață, iar cele cu pușcăria au fost reduse și ele. Până la urmă,  supraviețuitorii „lotului” Faliboga au fost puși în libertate în urma amnistiei promulgate de Gheorghe Ghiorghiu-Dej în anul 1964. Acesta este adevărul istoric. Un adevăr care, deosebit de dramatic fiind, diferă totuși de spusele lui Ghyorgy Frunda. ?ê?£i asta dintr-un motiv evident: tatăl său nu a fost condamnat, niciodată, la moarte, iar cumpliții săi ani de pușcărie nu s-au petrecut pe vremea „regimului Ceaușescu” ci în timpul lui „Ghiță” Dej. Așa că, atenție domnule Frunda: chiar și pentru dumneavoastră minciuna are „picioare scurte”.
Vasile Surcel