Amenințări de la Amsterdam
Autoritățile de la Amsterdam continuă să sfideze România în ciuda unor presiuni tot mai mari din partea comunității europene care vede în blocajul olandez pe chestiunea Schengen un abuz din partea acestei țări. Olanda ține morțiș să schimbe din mers regulile jocul călcând în picioare dreptul internațional în spiritul cărora sunt întocmite tratatele UE. Ultimul episod din această serie neagră îl aduce din nou în lumina reflectoarelor pe ministrul olandez al Imigrației, Gerd Leers, care își permite mai nou să apostrofeze un șef de stat al UE, avertizându-l pe președintele Băsescu să înceteze cu îndemnul la boicotarea produselor olandeze. În caz contrat, Leers amenință că Olanda va găsi în acest demers un nou motiv pentru a bloca aderarea României la spațiul Schengen. "Nu este vorba de legume, este vorba de corupție", a declarat Leers la reuniunea miniștrilor de interne din UE ce a avut loc la Bruxelles, într-o nouă încercare de a explica opoziția Olandei față de aderarea României și Bulgariei la spațiul Schengen. „Sper că președintele (român – n.red.) respectă piața internă (a UE – n.red.), în caz contrar, este posibil să găsim încă un motiv pentru care România nu are ce căuta în Schengen”, a adăugat el. Tradus în limbaj comun, ministrul olandez a făcut apel, în cuvinte alese, la expresia: „ciocul mic!”, altfel vom trece pe răboj un nou minus pentru România în acest dosar. O supralicitare care arătă din nou aroganța Olandei vizavi de un stat membru și totodată disfuncționalitățile unei Europe care continuă să se ghideze de facto după principiul „primus inter pares”.
Noua ieșire a lui Leers vine pe fundalul declarațiilor președintelui Băsescu, care, afla la cumpărături într-un supermarket, a îndemnat populația să nu cumpere legume olandeze, deoarece există opțiuni chiar și extracomunitare. „Trebuie să recunosc că am evitat cât am putut zarzavaturile olandeze. Am preferat să cumpăr turcești și spaniole, dacă tot nu sunt românești. (…) ?ê?£i cred că este bine să nu cumpărăm zarzavaturi olandeze“, a spus el. Băsescu a dat atunci un semnal pe care olandezii vor să-l contracareze un o altă intervenție testosteronică, încordându-și din nou mușchii în fața României, pe care încearcă în continuare să o trateze ca pe o fostă colonie a sa de prin Africa. Nu mai vorbim de faptul că declarațiile unui simplu ministru, bașca și al Imigrației, care are o înțelegere cu extremistul Geert Wilders de la PVV, sunt total nediplomatice față de un președinte de stat.
Tragere de timp
Pentru a-și masca din nou poziția meschină, Olanda a încercat să cumpere ceva timp pe această chestiune. Leers a subliniat că Olanda vrea să vadă două rapoarte pozitive consecutive ale UE pe tema eforturilor anticorupție depuse de România și Bulgaria, înainte de a ridica veto-ul asupra aderării la Schengen. Acest lucru ar însemna să vadă raportul intermediar pe justiție din această iarnă și cel final din vară. Cu alte cuvinte, doar după vara lui 2012, Olanda ar putea lua o decizie favorabilă, dar numai în cazul unor rapoarte pozitive. Asta deși evaluările Schengen din septembrie au conchis că ambele state îndeplinesc deplin criteriile de aderare la Schengen. Ministrul olandez a atras atenția că Schengen nu înseamnă numai a avea echipament performant de supraveghere la granițe și personal, ci înseamnă și a avea încredere în sistemul judiciar. „Dacă le dăm cheile de la ușa noastră din spate, trebuie să fim siguri că o vor păzi cum trebuie. Iar ei încă au probleme cu combaterea corupției și crimei organizate, după cum arată rapoartele UE“, a subliniat ministrul.
Uite cine vorbește!
Fățărnicia ministrului olandez Gerd Leers, atunci când vorbește despre corupție este una fără margini. Ziarul „Curentul“ dezvăluia în premieră implicarea acestui într-un grav caz de corupție în Bulgaria, acolo unde șeful pe imigrație din Olanda încerca să mituiască și să facă trafic de influență pe lângă oficiali bulgari pentru a-și face rost de câteva vile pe litoralul bulgăresc, la Byala (Varna). Totul din poziția de ambasador al Olandei în Bulgaria. Gerd Leers a încercat în 2008 să facă trafic de influență pe lângă primarul orașului Byala din provincia Varna (Bulgaria) pentru a obține la prețuri preferențiale două vile încă neterminate în această stațiune de lux. Acesta a oferit la schimb influența sa în UE pentru ca orașul bulgar să poată atrage mai ușor fonduri europene. Afacerea a fost oprită de înalți demnitari bulgari, care au dat atunci totul în vileag. Se pare că la finalizarea celor două construcții, dezvoltatorii i-au cerut încă 230.000 de euro lui Leers, dovedindu-se că aceste construcții erau ipotecate, fapt ce a condus la picarea afacerii. Leers a susținut atunci că voia să cumpere acele case în calitate privată, dar dovezile aduse de partea bulgară au arătat că de fapt acesta își folosise influența. În 2009, acesta a demisionat în urma acestui scandal, din funcția de primar al Masstricht-ului. Imediat acesta a fost numit ca ministru, să se ocupe de imigrația din Olanda iar muncitorii români și bulgari au fost luați imediat în colimator. Cât de obiectiv mai poate fi acest „profesionist“, lăsăm opinia publică să judece. ?ê?£i tot opinia publică trebuie să cântărească valoarea declarațiilor privind lupta anticorupție făcute de olandezi, francezi, germanilor etc , în contextul în care firmele franceze, germane, olandeze se întrec în a da mită pentru a pune mâna pe piața românească. Corupția nu este monopolul statului român, iar reprezentanții Carrefour care s-au grăbit zilele acestea să se autodenunțe că i-au dat bani lui Sorin Apostu în urmă cu circa un an , știu foarte bine acest lucru. Când e vorba de profit , apostolii luptei anticorupție uită brusc principiile pe care ni le flutură de altfel toată ziua în fața ochilor.
Doar banii românilor sunt buni pentru olandezi
Astfel, dacă românii nu sunt suficient de buni pentru olandezi pentru a-i primi în spațiul Schengen, nu același lucru se poate spune despre banii românilor.
Conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, produsele olandeze care au invadat piața românească se ridică la o valoare de peste 1,66 miliarde de euro, de la măgari până la legume precum barba-caprei. România se dovedește astfel o piață de desfacere excelentă pentru produsele olandeze, de la flori, bulbi, legume și fructe până la deșeuri, șpan și talaș. Pare incredibil, dar e trist de adevărat: importăm anual nimicuri de sute de milioane de euro din Olanda și nu numai din această țară, ci din toate statele europene care nu pierd niciun prilej pentru a ne face să ne simțim cetățeni de rangul doi ai Europei. Poate nu ne ridicăm la ștacheta morală ridicată de UE, dar nici nu putem primi la sfârșit lecții de morală de la demnitari care se confruntă ei la rândul lor cu acuzații de corupție (vezi cazul lui Leers) sau de extremism (vezi cazul lui Geert Wilders). Iar singurul lucru pe care-l putem face noi, românii de rând, neimplicați la nivel de decizie politică, este acela de a boicota produsele țărilor care continuă să ne umilească și să ne sfideze. ?ê?£i nici domnul Leers și nici domnul Wilders nu ne pot obliga să cumpărăm de la supermarket roșii olandeze sau țelină de Amsterdam. Decizia ne aparține și este singurul mod prin care putem să le oferim o lecție. Iar sondajul de opinie în care Franța apărea pe locul doi, după Rusia, al țărilor față de care românii nutresc sentimente de ură(n.r.-după episoadele antiromânești din presa franceză), trebuia să fie o lecție de realism politic pentru guvernul olandez.
România, plimbată pe Schengen de la Ana la Caiafa
Diplomația română a picat mai mereu într-o capcană convenabilă pentru actualul Guvern olandez. Toată vina pe chestiunea Schengen a fost plasată pe umerii extremistului Geert Wilders care reprezintă Partidul Libertății (PVV). Partidul acestuia este doar a treia componentă a actualei coaliții, această formațiune condiționându-și sprijinul pentru Partidul Popular pentru Libertate și Democrație (VVD) și Alianța Creștin Democrată (CDA) pentru câteva teme naționaliste. Acordul guvernamental include probleme ce țin de imigrație, integrare, azil, siguranță publică sau grijă față de persoanele în vârstă. Aruncarea vinei numai pe umerii lui Wilders este exagerată deoarece premierul olandez, Mark Rutte de la VVD, este, de fapt, cel care ia toate deciziile importante. Practic, Guvernului olandez îi este foarte bine că România transferă vina pe umerii partidului terțiar al acestei coaliții, o formațiune cu o influență redusă. În urmă cu circa o săptămână, premierul olandez Mark Rutte a insistat că România și Bulgaria trebuie să prezinte dovezi concrete cu privire la măsurile de combatere a corupției și a crimei organizate, a informat postul Radio Netherlands Worldwide. Evident, aceeași poziție exprimată miercuri la Consiliul JAI, acolo unde a fost prezent ministrul Imigrației, Gerd Leers. În concluzie, blocajul pe Schengen vin în primul rând de la Rutte și abia în subsidiar de la Wilders. În plan extern, publicația oficială a UE – EUObserver – notează că această situație incertă a oferirii unei date concrete pentru România și Bulgaria de a adera la Schengen reprezintă un insucces al președinției poloneze a UE care nu a reușit acest obiectiv în timpul mandatul său. Sursa citată adaugă totuși că eforturile Poloniei au fost unele susținute iar premierul polonez Donald Dusk și șeful Comisiei Europene (CE) Jose Manuel Barroso au calificat atitudinea Olandei drept „nedreaptă“.(M.N.)
Iulia Nueleanu
Mădălin Necșuțu
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info


















