Toată lumea vorbește în aceste zile de „miza Schengen”. De la clasa politică, analiști „părerologi” sau în piață la tarabă. De curând, șeful diplomației Titus Corlățean și premierul Victor Ponta declarau că acest lucru nu este un capăt de țară. Fără consultare, cei doi decideau singuri, la televizor, că aderarea la Schengen nu mai este un obiectiv pentru România și că trebuie tăiat de pe lista de priorități. Dar ce înseamnă acest avantaj și cum se răsfrânge el până la ultimul beneficiar, adică la cetățeanul român. Pentru a nu cădea pradă capcanei retoricii politice și jocurilor politicianiste pe subiect vom face o scurtă analiză a câtorva beneficii ale aderării României la Schengen și vom vorbi și despre riscurile care le comportă acest deziderat. După aderarea la UE și NATO, România nu a mai avut un obiectiv național de anvergură iar discuțiile în jurul subiectul încing foarte multe spiritele la București. Dar haideți să facem o scurtă rememorare a beneficiilor pe care le aduce aderarea țării noastre la acest spațiu, pornind de la nevoile cetățeanului de rând. Ca istoric, acest spațiu Schengen, în care nu există frontiere, a fost creat în iunie 1985 între Franța, Luxemburg, Germania, Belgia și Olanda. Cele cinci țări au decis atunci, în această mică localitate a Luxemburgului, să elimine frontierele dintre aceste state pentru a înlesni atât circulația cetățenilor acestor țări, cât și schimbul de mărfuri. Astăzi, spațiul Schengen cuprinde nu mai puțin de 25 de țări și circa 400 de milioane de beneficiari ai acestor înlesni. Întrebarea este dacă cele 20 de milioane de români ar putea beneficia de aceste drepturi și privilegii de care se bucură aproape toate statele UE. Chiar și înainte de 2007, românul de rând dorea să circule cât mai lesne în Europa Occidentală. Fie să muncească, fie în scopuri turistice. Odată cu eliminarea frontierelor vestice ale României, respectiv cu Ungaria, românii vor putea trece granița indiferent de oră și prin orice loc, cu un document de identitate valabil. Transportul de călători va fi înlesnit iar durata călătoriei se va micșora cu câteva ore. Nu mai puțin de 4.200.000 de kilometri pătrați vor putea fi bătuți în lung și în lat fără a fi supuși unui control.
?ê?£edere prelungită
Poate mai important decât această înlesnire este șederea în spațiul Schengen pe o perioadă mai mare de 90 de zile, fără viză sau loc de muncă. Cu alte cuvinte, dacă în trei luni de zile un român dornic să muncească în străinătate nu își găsește loc de muncă, el poate rămâne în acel stat Schengen fără a mai fi nevoit să treacă granița respectivului stat și să revină sau să se întoarcă în România. Acest lucru nu este unul deloc de lepădat pentru a avea o mai mare flexibilitate a circulației pentru cetățenii țării noastre care vor să muncească în Occident, în condițiile în care nu mai există român care să nu aibă cel puțin o rudă apropiată care lucrează peste hotare și în special în UE.
Circulație mai bună a mărfurilor
Mutând discuția la un nivel mai mare, România va beneficia de o mai bună circulația a mărfurilor în Uniunea Europeană. Astfel, se va putea mări competitivitatea firmelor românești în raportul cu concurentele lor din Occident, în special pe piața produselor bio, acolo unde țara noastră excelează. Timpul de transport al mărfurilor se va diminua iar TIR-urile nu vor mai fi nevoite să aștepte ore și chiar zile în vămile din UE. La fel se va întâmpla și cu marfa de import din Uniunea Europeană care va putea pătrunde mai lesne pe piețele românește, diversificându-se oferte. Odată cu acest lucru, prețurile se vor fixa în funcție de cerere și ofertă. De asemenea, România va spori în vizibilitate și mai ales în credibilitate iar acest lucru se va regăsi în volumul investițiilor străine în țara noastră. Acest lucru înseamnă noi locuri de muncă și taxe pentru statul român. Bineînțeles, nu totul este numai lapte și miere. România va avea o responsabilitate sporită pe ceea ce înseamnă securitatea acestor frontiere și se va lovi de probleme majore legate de imigrație sau, în plan economic, de o evaziune fiscală sporită. Dar toate aceste probleme sunt gestionabile cu ajutorul tehnicii și a experților pe partea de securizare transfrontalieră. În aceste categorii se înscriu Sistemul Informatic Schengen, asistență operativă reciprocă cu statele Schengen și schimbul direct de informații între forțele de poliție precum și supravegherea și urmărirea transfrontalieră a infractorilor reprezintă mijloace de luptă împotriva terorismului, crimei organizate, traficului de ființe umane și a imigrației ilegale. Cu alte cuvinte, aderarea la Schengen este importantă în special pentru cetățenii de rând iar statul are obligația să găsească soluții pentru păstrarea siguranței. Pentru aceste obiective aderarea la Schengen trebuie să rămână în topul priorităților de pe agenda externă a României iar politicienii au obligația să lucreze în folosul necesităților primare ale cetățeanului, și nu să renunțe țâfnos la astfel de obiective pentru a nu pierde din capitalul politic clădit numai pe vorbe!
Mădălin Necșuțu
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
