Moldova în brațele „noului” KGB

Zilele trecute s-a dat cep, la Chișinău, noului butoi cu lături media scos din catacombele rusești ale fostului pușcăriaș Sorin Ovidiu Vîntu. O televiziune cu nume rusesc, Publika TV, cu 20% din programe în limba rusă (în realitate 40% din programe se adresează cetățenilor ruși din Moldova), deși aceștia nu reprezintă nici zece la sută din totalul cetățenilor așa-zisei Republici Moldova. Mai mult, toate clipurile publicitare de prezentare a televiziunii lui Vîntu lansate în mediul online, pe stream, erau tot în limba rusă. Lansarea noii portavoci a intereselor rusești la Chișinău a fost aleasă nu întåmplător pentru data de 7 aprilie, zi a „revoluției“ cică, tocmai pentru a marca simbolic data noii ofensive rusești asupra teritoriului Basarabiei.
Faptul că Sorin Ovidiu Vîntu este un vector important al intereselor rusești, după cum îl definea fostul său bine informat colaborator, Dan Andronic, nu este o noutate pentru nimeni. Faptul că liderii de stat ai Republicii Moldova au ținut să se asocieze public cu „brandul“ lui Vîntu spune multe, fără multe cuvinte.
I-am putut vedea în direct la Realitatea TV, vidanja falimentară a lui Vîntu de la București, pe actualii lideri politici ai Moldovei, de la președinte la prim-ministru etc. cum s-au perindat cu microfonul „televiziunii soră“ – Publika TV – în mână pentru a transfera autoritate „noului proiect media“ al devalizatorului FNI, tunul financiar care a lăsat peste 300 000 de români fără aproape 350 de milioane de dolari. Bani investiți cică, acum, în proiecte media. Am asistat la o nouă mizerabilă lansare în scenă a miorlăielilor unui Tatulici și Hurezeanu, patrihoți de ocazie pe meleaguri pe care nu le-au vizitat niciodată până la primirea ordinului de misiune, în plicul cu valută, de la barosanu’ Vîntu. Pe lângă cei doi amploaiați ai lui Vîntu, au fecundat mesajul noii televiziuni, pe post de miresici date la montă, liderii politici ai așa-zisului stat moldovenesc, ajunși la putere în cârca tinerilor aduși în stradă „spontan“, în data de 7 aprilie a anului trecut.
Rolul unui Brateș, la noi, cel care chema populația în jurul TVR în decembrie 1989, pentru a asigura un necesar de victime și de sânge, l-a avut la moldoveni o domnișoară cam de aceeași extracție, devenită instant un fel de Jenica d’Arc a revoltei populare, fată aleasă din popor, cum ar veni. Numai că fătuca „aparține“ unui alt popor, popor ales. Până să devină brusc o vedetă la Chișinău, era o starletă a unei publicații de pripas a unui Berezovski, mogul de limbă rusă.
Revolta juvenilă de stradă de la Chișinău, din aprilie 2009, a constituit scânteia care a produs, momentan, „schimbarea“. Regimul vetust comunist, osificat și cu un „bad PR“, s-a retras, nu fără a produce victimele „necesare“, jertfa de sânge, iar noii veniți, cu costume evropenești, bântuie acum pe la înalte porți, cerând, desigur, bani. Bani pe care lumea nu mai era dispusă să-i verse unui Voronin, înveșmântat cu rubașcă rusească neagră de jeg la guler, din motive tot de „bad PR“. Altfel spus, suferința copiilor basarabeni devine marfă vandabilă pe piață, aducând dividende politice și nu numai contrabandiștilor aburcați pe scaunele puterii frecate și lustruite de un deceniu de comuniștii rusofoni. Se dă acum un nou lustru scaunelor și cooperativa de produs parale merge mai departe, cu noua gardă.
Gargara publică de la Chișinău, pe tema pedepsirii vinovaților, a celor care au produs moartea unor tineri și arestările și maltratarea altor câteva sute o cunoaștem bine, noi cei de la București, cei care am participat la Piața Universității. Tot un „basarabean“, născut în Tighina, dintr-o mamă „franțuzoaică“, Emil Constantinescu, s-a jurat pe mă-sa că va trage la răspundere pe Ion Iliescu și gașca sa, cei care au provocat Represiunea și măcelul din iunie 1990. Emil s-a aburcat de altfel pe scaunul prezidențial, cu textele Pieței Universității pe buzele-i descărnate. Pretinzând chiar cu nerușinare, el și Zoe Petre, altă „franțuzoiacă“, că chiar el ar fi deschis Balconul luminat al Pieței Universității. Minciună ordinară. L-a deschis femeia de serviciu a Facultății de Geologie, în seara de 23 spre 24 aprilie, după ce studenții Ligii Studenților din Universitate au amenințat că sparg ușa.
O minciună repetată are șanse să devină „adevăr“, iar „basarabeanul“ Constantinescu și-a întemeiat mandatul pe astfel de minciuni. Îl vedem în ultimii ani numai de braț cu Ion Iliescu, la conferințe internaționale, la paranghelii comunistoide, în campanii electorale, un fel de pretutindenar atârnat ca o căpușă cu țăcălie de cârpa kaghebistă Ion Ilici Iliescu.
Basarabenii ajunși acum la putere la Chișinău, ca și basarabeanul Emil Constantinescu la vremea sa, pretind acum că sunt aduși la putere călare de spuma protestelor anticomuniste, proteste care au copiat aidoma până și cântecele noastre, ale vechilor golani ai Pieței Universității. Surfingul acestora s-a produs însă pe o spumă roșie de sânge. Vărsând lacrimi de crocodil peste colivele celor morți, acum, la moment aniversar, la lansarea televiziunii lui Vîntu, acordă decorații cu o mână, în timp ce cu cealalată își încasează pe la spate tainul, de la cei de o teapă cu SOV. Asta în timp ce-și arogă postura de eroi ai democrației, construindu-și deja o mitologie all-inclusive, și-și clădesc statui de procurori morali ai fostei guvernări comuniste de limbă rusă. Vocea publika a limbii ruse a rămas în top, doar că și-a schimbat vectorul politic. Acum e liberal și „demokratik“ și a căpătat și o nouă portavoce, de import rromanesc, cică: Pulika TV.
Bleah pizdeț, cum ar spune basarabenii…