Acasă Actualitate Moldova se apropie de UE. Rusia scoate din arsenalul stalinist armele propagandistice...

Moldova se apropie de UE. Rusia scoate din arsenalul stalinist armele propagandistice anti-România

DISTRIBUIȚI

Într-un interval scurt de timp, în iunie, se va petrece un eveniment major pentru românii basarabeni din Republica Moldova – semnarea acordurilor de pre-aderare la UE. Rusia vede cum îi scapă din ghiare Basarabia și a aruncat în joc toate armele propagandei negre, la nivel de stat. Astfel, recent, canalul Rusia 1 s-a întrebuințat la greu pentru a demonstra, la șapte ani de la integrarea României în UE, cât de greu o duc românii și cât de nociv e capitalismul și Occidentul, realizând emisiuni în stilul cel mai pur stalinist.

Propaganda este o armă de război la ruși și a avut mereu un rol important și profund. În URSS, propaganda nu era doar o variantă edulcorată a realității ci era cu mult mai mult, distorsionarea percepției și inventarea unei realități complet diferită. Putin care zboară prin văzduh călare pe cocori, Putin care se scufundă la sute de metri sub ape alături de delfini și languste, Putin rupându-i laba unui urs siberian la o partidă de judo, Putin ciugulind hamsii alături de pinguini, Putin făcând amor bengos cu o caracatiță fleoașcă de emoție, Putin conducând tancuri, motociclete, avioane, triciclete, trotinete – toate acestea sunt imagini specifice propagandei rusești, perfect digerate de publicul semicretin rusesc – Rusia are peste 40 de milioane de oameni afectați de alcoolism cronic.

Pentru a-i convinge pe moldoveni că UE – respectiv România nu sunt atractive, ci mai atractivă e mamușka Rusia, Kremlinul a scos din recuzită ce are mai bun în ultima perioadă. Miza este mare de vreme ce Kremlinul a aruncat în joc cel mai important personaj al propagandei rusești peste hotare, „jurnalistul” Dmitri Konstantinovici Kiseliov, numit de președintele Vladimir Putin în fruntea agenției „Russia Today“, instituție cheie a departamentului de intoxicare mediatică a Rusiei, care centralizează toată presa de stat. Personal, acesta a coordonat realizarea unor reportaje în România alegându-se zone cât mai gri, marginale, pentru a ilustra tema neajunsurilor și necazurilor aduse românilor de integrarea europeană. De un ridicol total, materialele exaltă de exemplu iubirea rușilor față de mititeii românești, față de vaca românească care dă un lapte mult mai bun decât laptele UE, și tot așa. Alde Kiseliov bate șaua să priceapă iapa – adică Moldova – că treaba cu UE este câh și că parfumul cel mai fin vine doar de la Kremlin.

Moldovenii nu mai trag pe nas ca înainte toxine rusești, s-au orientat din ce în ce mai ferm către iarba verde de acasă, spre România, adică spre UE. Intrarea pe poarta Parteneriatului Estic este un pas hotărât către UE.

Parteneriatul Estic, marea provocare pentru Moldova, în această vară

Proiectul Parteneriatul Estic, lansat la Praga în 2009, avea ca obiectiv contrabalansarea influenței rusești în Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova și Ucraina. Proiectul își propunea să integreze partenerii în economia europeană, să faciliteze regimul vizelor și să consolideze securitatea energetică iar pe post de dirijori ai proiectului erau Polonia și Suedia.

Georgia și Republica Moldova au parafat Acordul de Asociere cu UE la summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, la sfârșitul lui 2013, Armenia, tradițional alături de Rusia, a refuzat să facă pasul, iar în ce privește Ucraina – se vede cu ochiul liber ce s-a întâmplat când a încercat să se desprindă din strânsă îmbrățișare a Rusiei. Acum Ucraina este făcută bucăți, iar Statele Unite în loc să ofere, la cererea liderilor actuali ai Ucrainei, armament pentru apărarea de agresiunea rusească, a oferit armatei ucrainene rații congelate, numai bune de aruncat cu catapulta în inamic.

Iar cum cuvintele nu costă absolut nimic, pentru moldoveni a fost scoasă la înaintare bateria grea de bobinat texte, respectiv cea mai tare publicație americană, New York Times.

Chișinăul a fost lăudat călduros în paginile New York Times pentru curajul de a ține piept Federației Ruse, în contextul în care Republica Moldova are ca obiectiv strategic integrarea în structurile UE. „Dacă ar fi o competiție olimpică pentru cea mai curajoasă țară din lume, medalia de aur ar reveni Republicii Moldova, hotărâtă să nu cedeze în fața președintelui rus Vladimir Putin, care ar putea să o transforme în următoarea Ucraina”, scria editorialistul Nicholas Kristof.

Și Comisia Europeană a lăudat de asemenea Moldova, răsplătită cu ridicarea vizelor pentru călătoria în UE. Moldovenii pot circula fără vize în Spațiul Schengen începând de luni, intrând în vigoare decizia cu privire la transferarea Republicii Moldova pe lista cu state terțe ai căror cetățeni sunt exceptați de la obligativitatea vizelor, un pas făcut de Uniunea Europeană către Moldova, mult după România.

Ne aducem aminte cât de criticat a fost Traian Băsescu, atât de UE cât și de Rusia, după ce a intervenit personal pentru ușurarea acordării de pașapoarte românești basarabenilor, în aprilie 2009, după sângeroasele evenimente de la Chișinău ce au dus la căderea comuniștilor, după un deceniu de dominație politică. Câteva sute de mii de români basarabeni au redobândit deja cetățenia românească, drept abuziv smuls milioanelor de basarabeni de către Stalin și Hitler, ca urmare a odiosului pact secret din 1939. Iar cel mai recent critic la adresa integrării viitoare a Moldovei în UE este, deloc întâmplător, Germania, care a declarat public că nu susține admiterea Moldovei în UE. Ministrul de Externe al Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, consideră că răspunsul la o posibilă aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană „nu stă în capitalele europene”. Până una alta în capitalele europene muncesc sute de mii de moldoveni.

Numărul total de solicitări de vize Schengen, conform datelor oficiale publicate de Comisia Europeană este de maxim 55 000, în ultimii patru ani. Mai puțin de cinci la sută din numărul moldovenilor care se află deja răspândiți în toată Europa, la muncă, plătiți mai bine decât acasă, un loc unde sărăcia este endemică deoarece toți banii, toate afacerile importante, plus cam toată mass-media se află în mâinile ocupanților ruși. Rușii reprezintă sub zece la sută din totalul populației din Basarabia, însă controlează 90 la sută din capitalul zonei. Tot ei își impun limba cu agresivitate, aproape 80 la sută din populația autohtonă de origine română utilizând limba rusă până și în casă, nu doar în spațiul public, conform datelor unui studiu de acum câțiva ani ce a prezentat, raporturi comparative ale dominanței limbii ruse în fostele gubernii sovietice. Spre exemplu în Georgia, situația este cu totul alta, mai puțin de zece la sută dintre georgieni utilizând limba ocupantului străin în familie sau în spațiul public.

Rusia lui Putin- înarmată de Germania, Franța și Israel

Ocupantul nu vrea să plece de bună voie din niciun loc unde a apucat să pună cizma, iar pentru a-și asigura dominația militară, au apelat la vechii aliați din perioadele de tristă amintire istorică.

Cu patru ani în urmă, cadre de top ale armatei ruse și-au declarat public nemulțumirea față de incapacitatea industriei rusești de a produce armament competitiv.

Astfel, la vremea aceea atât fostul ministru rus al apărării, Anatolii Serdiukov cât și Comandantul Forțelor Militare Aeriene ruse, Alexandr Zelin, precum și directorul adjunct al Institutului de analize politice și militare, Alexandr Hramcihin se pronunțau public în termeni negativi cu privire la capacitățile industriei rusești și menționau nevoia achiziționării tehnicii militare de vârf tot din putredul Occident. Respectiv din Franța, Germania, Israel. La scurtă vreme au urmat contracte de achiziție a blindajelor folosite de mașinilor militare de cercetare, TAB-uri, și alte mașini de luptă ale infanteriei și au fost achiziționate, din Israel, 15 aparate de zbor fără pilot (UCAV) după care a fost semnat un acord de colaborare între ministerul rus al Apărării și compania israeliană IAI, ba chiar, tot în 2010 s-au achiziționat nasturi din Italia pentru uniformele rusești.

Situația a devenit puțin albastră, pentru imaginea publică a Germaniei de data aceasta, după ce specialiștii militari care au examinat imaginile invadatorilor ruși din Crimeea au identificat originea armamentului ușor purtat și folosit de trupele lui Putin. De altfel și modelul invaziei din Crimeea a fost preluat tot de la nemți. Invadarea Poloniei de către Germania lui Hitler, momentul istoric ce a marcat debutul celui de-al II-lea război mondial, este perfect identic în multe anumite privințe cu momentul invaziei Crimeei de armata roșie a lui Putin. Nu doar inspirația îi unește pe ruși și nemți ci și chestii mult mai materiale cum ar fi contractele de dotare cu armament.

Presa germană, respectiv chiar prestigiosul Der Spiegel a scos la iveală secrete stânjenitoare privind incredibila cooperare ruso-germană în domeniul transferului de tehnologii, instruire și dotare a armatei ruse. Trupele rusești care ocupă astăzi Crimeea au fost instruite într-un centru ultramodern construit de o companie germană. Centrul are capacitatea de a antrena 30.000 de soldați anual, iar performanțele acestora sunt analizate în condiții reale de luptă. Doar cele mai dezvoltate armate ale statelor vestice beneficiază de asemenea spații de pregătire. Compania Rheinmetall a semnat acordul dedicat construirii centrului de pregătire și de antrenament în Rusia, investiția totală ajungând la circa 100 de milioane de euro. Compania germana a semnat contractul in 2011 iar centrul de pregătire și antrenamente militare pentru forțele speciale se află la Mulino, langa Nizhny Novgorod. Grupul german Rheinmetall a anunțat că va îndeplini obligațiile contractuale stabilite deja cu autoritățile ruse în privința centrului de antrenament și că li se rupe de așa zisele sancțiuni UE la adresa Rusiei. În martie, deși atât Uniunea Europeană, cât și SUA se agitau la maximum, declarativ desigur, la adresa Rusiei, ca urmare a intervenției militare în regiunea autonomă Crimeea din Ucraina, ministrul francez de Externe, Laurent Fabius, declara că situația din Ucraina nu a ajuns încă în acel moment critic în care Franța ar trebui să își propună sistarea livrărilor de armament către Rusia. În 2011, autoritățile franceze au livrat Rusiei armament în valoare de 1,6 miliarde de dolari. Printre echipamentele militare se număra și cele două transportoare de asalt Mistral.

…”capitaliștii ne vor furniza funia cu care îi vom spânzura”

Tovarășul Lenin zicea, citez – capitaliștii ne vor furniza funia cu care îi vom spânzura. Până acum se pare ca avea dreptate. Cu Rusia și celelalte republici sovietice (fără țările baltice), Germania are un volum de afaceri de 45 de miliarde de Euro în exporturi. Importurile sunt chiar mai mari: 50 de miliarde Euro. Moscova este mai importantă pentru Berlin din punct de vedere comercial decât Japonia, India și Brazilia împreună. 300.000 de locuri de muncă germane sunt dependente de relațiile comerciale cu Rusia. Nu există alt mijloc de presiune mai puternic în arsenalul german, iar folosirea acestuia ar fi un semnal bun apropo de cât de în serios își ia Germania rolul în lume. (Să nu uităm că Berlinul cere de ani buni un loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU, așa că situația din Crimeea este un prilej de a afișa seriozitate). Republica Federală este a treia putere comercială a lumii, iar pe nivel comunitar, în UE este chiar cea mai mare putere comercială. Putin a ordonat modernizarea armatei ruse după războiul din Georgia, din 2008, iar producătorii de armament din Germania și Franța au fost marii câștigători.

Povestea de astăzi cu înarmarea Rusiei de către Germania are un precedent istoric.

Germania de ieri înarmată de ruși, Rusia de azi înarmată de nemți

Deși la nivelul discursului public, Germania nazistă și Uniunea Sovietică jucau circoteca inamiciției, prefăcându-se a fi cei mai mari dușmani de pe pământ, mai bine de un deceniu, între 1922 și 1933, Berlinul și Moscova au colaborat extrem de strâns pe domeniul militar. În august 1922, armata Germaniei și Armata Roșie au semnat un acord secret care le permitea germanilor să înființeze baze militare în Uniunea Sovietică. Documentul acoperea problemele cooperării secrete germano-sovietice în domeniul dezvoltării blindatelor, aviației și armelor chimice. Bazele germane stabilite în URSS urmau să fie folosite pentru eforturile de cercetare și testare, pregătirea tactică, evaluarea pregătirii în domeniile interzise de Tratatul de la Versailles.

În schimbul acestor privilegii germanii urmau să permită ofițerilor Armatei Roșii să facă exerciții împreună cu ofițerii lor în cadrul aplicațiilor din URSS, de asemenea urmând să ofere și toate informațiile legate de descoperirile din tehnologia militară.

În anul 1924 armata germană a deschis la Moscova un birou pentru coordonarea activităților din Uniunea Sovietică. Treptat, mai multe capacități industriale au fost transferate în Uniunea Sovietică pentru construirea de prototipuri pentru tancuri, avioane și submarine.

Și apoi, împreună Hitler și Stalin au purces la ciopârțirea Europei. Nu s-au înțeles la procente și au ajuns să se lupte între ei, exact cum procedează bandele de mafioți care-și dispută zonele de influență pe străzile orașelor. Plus că s-au mai băgat pe culoar și alte bande de mafioți, dornice să pună și ele ghiara pe câte ceva.

Revenind la situația actuală a Moldovei, este o evidență că nicio variantă de cuplare cu așa zișii europeni, direct combinați cu eurasiaticii lui Putin, nu ar duce la altceva decât la o nouă formă de subjugare – singura variantă pentru Moldova este alăturarea, întoarcerea de fapt la România. Acolo de unde a fost smulsă prin contribuția „europenilor” Hitler și Stalin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.