Oil Terminal Constanța – sub ciocanul masonic al lui Wagner

Ca urmare a seriei de articole publicate de „Curentul“ cu privire la situația alarmantă a companiei Oil Terminal Constanța, obiectiv de interes strategic al Romåniei, ieri am primit un material scris pe adresa redacției, semnat chiar de directorul general al Oil Terminal Constanța, Silviu Wagner (foto). Anterior, acesta a contactat telefonic redacția „Curentul“,  personal, susținånd că în ce-l privește nu poartă nicio răspundere pentru starea companiei, aflată în criză, pasånd responsabilitățile – inclusiv de natură penală – fostei conduceri, cu care acesta nu ar avea nici în clin, nici în månecă.
Tot în comunicatul directorului general, acesta își periază propria-și spinare, garantånd „profesionalismul și bunele intenții ale noii echipe manageriale din SC Oil Terminal SA Constanța“.
În plus, directorul general Silviu Wagner își mai permite și obrăznicia de a ne face proces de intenție, afirmånd în comunicatul său către acționari că articolele publicate de „Curentul“ sunt „nefondate și evident rău intenționate“.
În ce ne privește, noi am reprodus cåteva dintre documentele oficiale care ne-au parvenit prin eforturile unor avertizori de integritate, dintre care unii sunt deja amenințați, anonim, de către personaje deranjate de dezvăluirile apărute în „Curentul“.
Într-unul dintre aceste documente, un Raport de Control al M.E.C. se recomandă – negru pe alb – „de urgență restrângerea atribuțiilor directorului general Silviu Wagner“ alături de alte măsuri cum ar fi revocarea directorului comercial Ogreanu Vasile, a directorului economic Cecilia Popovici, a directorului M.E.A. Fazecaș Bela și a directorului tehnic Lutac Doru.

Destabilizarea financiară a societății Oil Terminal – imputată directorului

Concluziile controlului tematic efectuat de minister la compania Oil Terminal apreciază că actualul director general „și-a depășit atribuțiile, fapt ce a dus la destabilizarea financiară a societății“. Un contract al Oil Terminal cu o firmă implicată în tranzacții ilegale, Byotech Prod General SRL, a dus la prejudicierea societății cu o sumă de 863.504 RON, reprezentând acciza aferentă derulării contractului, care cădea în sarcina Byotech, precum și amenda.
Directorul general a dispus plata fără să treacă decizia prin Consiliul de Administrație, iar „exercitarea abuzivă a mandatului, pe de o parte, și incompentența acestuia pe de altă parte, reies și din adresa înaintată Consiliului de Administrație referitoare la accize stabilite prin PV de control nr. 9904/30.07.2009 din care rezultă că acciza nedatorată a fost plătită cu mult înaintea luării la cunoștință de acest fapt de către Consiliul de Administrație și de mențiunea aberantă „în situația în care nu se va recupera suma mai sus menționată, aceasta va fi înregistrată ulterior în cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal“.
Raportul mai atrage atenția asupra faptului că „acțiunea în regres față de Byotech este costisitoare (taxe de timbru, avocați), de durată și fără o posibilitate reală de recuperare a prejudiciului (în situația în care debitorul întră în faliment).
Efectuând un calcul matematic simplu la prima vedere, suma prejudiciilor constatate mai sus reprezintă în mare parte profitul societății pe un an financiar“.
Fotocopia unei părți a acestui document a fost prezentată deja în ziarul „Curentul“, în articolul de vineri, 4 septembrie, cu titlul „Oil Terminal Constanța – obiectiv economic strategic – căpușat de mafia politică“. Mai anexăm încă o dată o parte a documentului (facsimil 1), pentru a împrospăta memoria directorului general Siviu Wagner, care, în replica sa trimisă ieri redacției noastre, pe care o prezentăm în (facsimil 2), pretinde că „nici usturoi n-a mâncat ,nici gura nu-i miroase“.

Manipulare și inconsistență logică

Mai mult, după ce susține încă o dată că nu poartă nicio vină pentru combinațiile trecutelor conduceri, ca și când nu ar face și domnia sa parte dintr-un anumit cerc de interese locale și nu numai, directorul se pretează la jocuri manipulative prezentând de exemplu aspectul pierderilor financiare – realizate din vina sa, după cum rezultă din Raportul de Control M.E.C. – într-o perspectivă micșorată.
Astfel, dânsul corelaționează cifra plăților pe care trebuie să le suporte Oil Terminal, ca urmare a derulării ilegale a unui contract cu o companie dedicată căpușării Oil Terminal, cu cifra de afaceri a companiei – rezultând, spune domnia sa – un raport de „0.82% din cifra de afaceri estimată a societății pe anul 2009“. Astfel, vrea să sugereze directorul maestru al raportărilor scriptice – paguba creată și prin aportul său – ar fi modică, mică, neînsemnată, petite…
În realitate, comparând paguba cu profitul companiei, rezultă un cu totul alt raport, de aproape 60%. Conform datelor statistice publice, profitul Oil Terminal este mai mult decât modest – cităm: „Operatorul portuar Oil Terminal Constanța (OIL) a înregistrat anul trecut o scădere cu 85% a profitului net, la 1,11 mil. lei. În ultimul trimestru din 2008, compania a avut pierderi de circa 400.000 de lei, în condițiile în care profitul net la nouă luni se ridică la 1,51 mil. lei.“ Astfel, suma pe care Wagner, abuziv, a pus-o în cârca companiei pe care o conduce, de aproape 9 miliarde lei vechi, semnifică mai bine de jumătate din profitul companiei pe tot anul în curs.
Așadar, indiciile bunei credințe și a inconsistenței logice în comunicarea publică a conducerii Oil Terminal fiind elucidate, prezentăm în continuare câteva date ce pun în discuție motive de fond pentru care a fost aleasă și instalată o astfel de prea-curată echipă, în frunte cu directorul Silviu Wagner.

Wagner: „Inapt, nevrotic, agresiv“

În convorbirea purtată cu domnia sa, acesta ne-a comunicat cu emfază „că este petrolist de 12 ani“ – noi ne-am uitat pe CV-ul său și am observat că acesta a fost instalat, inițial interimar, la conducerea Oil Terminal de pe poziția de fost șef al departamentului administrativ al companiei, „unde a răspuns de activitatea a 5 femei de serviciu și 4 (patru) măturători care se ocupau de întreținerea sediului“. Conform documentului atașat la unul dintre dosarele noastre – evaluarea internă a angajaților – rezultă că „urmarea evaluărilor profesionale și medicale făcute în cadrul societății Oil Terminal se dovedește a fi slab pregătit profesional, iar din punct de vedere medical este declarat în primă fază inapt pentru diferite activități, ulterior revenindu-se asupra evaluărilor, fiind declarat apt condiționat, din fișa de evaluare psihologică rezultă un caracter vulnerabil la stres, fiind nevrotic și agresiv“.
Cu toate acestea, după ieșirea la pensie a fostului șef al serviciului de pază, postul rămânând vacant, nevroticul șef al măturătorilor ocupă și acest post. De aici până la conducerea întregii companii nu a mai fost decât un pas. Cine și ce l-a putut propulsa pe un astfel de personaj, care se laudă în anturajul său că este susținut de forțe puternice, că „are spate“ și că învârte pe degete situația?
Cum de secretarul de stat Șerban Tudor „a avizat prompt și abuziv numirea lui Silviu Wagner, printr-un ordin transmis de ministru și semnat de Șerban Tudor, fără a respecta temeiurile legale, mișcare urmată de înlocuiri în forță a membrilor C.A. cu noi persoane propuse spre numire din care făceau parte inițial Viorel Onaca și doi parteneri de afaceri ai acestuia, care să răspundă intereselor de grup?“ Ulterior, arată notele aflate în posesia noastră, din care am citat anterior, datorită „incompatibilității lui Onaca cu funcția de membru al C.A. – litigiu legat chiar de firme ale acestuia – se renunța la acesta, considerându-se că interesele acestuia pot fi reprezentate și dirijate prin intermediul lui Ogrean Vasile, căruia i se negociază poziția de director“ – (și care face parte dintre membrii de conducere apropiați lui Silviu Wagner, propuși spre revocare, după cum se arată în recentele concluzii ale Raportului de Control al M.E.C din care am prezentat facsimile).
O explicație a sursei de autoritate exterioară competențelor lui Silviu Wagner ar putea fi apartenența sa la masonerie și poziția sa privilegiată în cadrul rețelelor subterane ce dirijează câmpul politic, ne comunică un alt material sosit pe adresa redacției. Sub ciocanul masonic al lui Wagner se află acum o companie de interes național, țintă a unor clanuri diverse, din grupuri politice transpartinice, mai exact formate din traseiști de frunte, ce-și pot plasa, iată, pionii în poziții de control, indiferent de traseul profesional al acestora, competențe sau capacități reale.
Noi materiale sosite pe adresa redacției ne ajută să completăm imaginea  daunelor produse Oil Terminl Constanța de către aceste clanuri de „frați“ în ale furăciunii și parazitării obiectivelor economice importante ale României.
(va urma)