Acasă Actualitate Onoare în eternitate pentru Mile Cărpenișan

Onoare în eternitate pentru Mile Cărpenișan

DISTRIBUIȚI

E foarte greu să „faci o știre“ la moartea unui prieten. Am ajuns la Timișoara pentru a-l însoți pe Mile, pe ultimul drum, cu inima frântă. Nici acum nu-mi vine să cred că scriu despre moartea lui. S-a dus în preajma sărbătorii de Buna Vestire, mare sărbătoare creștină. Sute de timișoreni, de sârbi, câțiva foști colegi, oficialități, cadre militare au venit să-l petreacă, la cimitir, într-o zi cu soare și multe, multe lacrimi și flori.
Ieri s-au împlinit exact 11 ani de la începutul bombardamentelor asupra Iugoslaviei, războiul în care a debutat cariera de excepție a lui Mile. Avea 23 de ani, un puști. Un puști cu sânge în el. În anii care au trecut de atunci, Mile a devenit un reper, un meseriaș autentic, dintre cei din ce în ce mai puțini astăzi.
S-a dus prea devreme. Într-una dintre ultimele sale postări de pe blog, Mile scria: „acum sfârșitul e aproape și înfrunt cortina finală. Prietene, îți spun clar că îmi susțin cauza de care sunt sigur. Am trăit o viață plină, am călătorit pe fiecare cale a mea, dar mai mult, mai mult decât atât, am făcut-o în felul meu.
Regrete am câteva, dar apoi… sunt prea puține pe care să le menționez. Am făcut ceea ce trebuie să fac… am înfruntat tot și am stat drept… mi-am asumat toate bunele și relele și până la urmă am mers pe calea mea… un bărbat trebuie să aibă puterea să spună lucrurilor pe nume…“.
Asta a făcut Mile, a spus lucrurilor pe nume, a înfruntat iadul războaielor nedrepte și împuțite pentru a spune oamenilor, cât putea el de tare și de răspicat, că e prea mult Rău în jur, în ceea ce fac puternicii lumii sau în ceea ce fac oamenii simpli de obicei tăcând și trecând cu vederea nedreptatea, răul din jur și crima instituționalizată a războaielor. Străbunicii lui Mile s-au jertfit la Kosovo Pole, câmpia morții unui neam, neamul sârbilor, ce a supraviețuit totuși renăscând miraculos. Războiul din 1999 i-a zdrobit din nou, iar Mile a fost acela care, vreme de trei luni, a stat atunci la capul neamului său, transmițând întregii lumi povestea dramei care se petrecea, sângerând zi de zi alături de ai săi (și ai noștri). Și Mile s-a născut războinic, un luptător în toată regula, un bărbat care a făcut ce trebuie să facă un bărbat: „să spună lucrurilor pe nume“.
Și eu, și Sorin Bogdan, colegul și vechiul său prieten timișorean, am scris în aceste zile despre Mile, fără să ne vorbim unul cu altul, același lucru: era un adevărat războinic, un luptător și un bărbat dintr-o bucată. Ce să caute un om dintr-o bucată într-o lume de sferto-oameni, de ipochimeni?
A plecat de la televiziunea unde se consacrase, căreia îi adusese prestigiu de silă, sătul de impostură și lașitate și prostie și ticăloșie. Tot felul de ticăloși nevolnici îl căinează astăzi pe Mile, un Ion Iliescu, un Năstase etc., oameni cărora nici o flegmă nu ar merita să le acorzi, en passant. Ce spunea Mile despre astfel de homunculi și despre lumea lor?: „… aveți impresia că miroase a primăvară, dar vine Cărpenișan și vă spune că pute“.
Scriam în ziua în care a căzut ca un trăsnet vestea morții lui Mile despre jagardelele cu trese și galoane de generali împopoțonați de Iliescu cu Ordinul „Mihai Viteazul“, ordin dedicat Cavalerilor care s-au jertfit pentru Țară și Neam. Scriam cu aceeași scârbă față de impostură, cred, pe care o simțea și Mile, adevăratul Cavaler care s-a despărțit cu silă de lumea aceasta strâmbă.
O mică reparație morală pentru Mile a venit marți, când statul român i-a acordat lui Mile o cinste pe care acesta o merita de drept: „Președintele României, Traian Băsescu, a semnat marți, 23 martie a.c., Decretul privind conferirea post-mortem a Ordinului Național «Serviciul Credincios» în grad de Cavaler jurnalistului Mile Cărpenișan, în semn de recunoștință și apreciere pentru obiectivitatea și profesionalismul de excepție“. Conferirea ordinului îl asimilează pe Mile cu un cadru militar, iar Armata Română i-a acordat gradul de sublocotenent post-mortem.
Mile a avut astfel parte de trei rafale trase către cer, de pe marginea mormântului său, de către garda de onoare militară. Onoare pentru Mile, onoare pentru România, țara căreia sârbul/român Mile Cărpenișan, fratele nostru, i-a închinat viața și munca, oferindu-ne un reper de bărbat drept și curajos care a făcut ce știa că trebuie să facă: să spună Adevărul, să spună lucrurilor pe nume…

Adio, Mile, ne revedem în partea ailaltă.

{flv}2010-03-25-mile_all{/flv}

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.