Pensia bărbatului a dat-o pe Mariana Câmpeanu pe mâna ANI

Agenția Națională de Integritate (ANI) a început verificarea unui posibil conflict de interese în cazul ministrului Muncii, Mariana Câmpeanu, în urma unei sesizări pe care a primit-o de la Centrul de Investigații Media.
În urma sesizării, ANI a precizat că a început "activitatea de evaluare a respectării regimului juridic al conflictelor de interese de către Câmpeanu Mariana, Ministrul Municii, Familiei și Protecției Sociale"
Evaluarea se face în conformitate cu articolul 11 din Legea 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, potrivit căruia "activitatea de (…) evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora" și, totodată, "activitatea ce se efectuează pe durata prevăzută la alin. (1) constă în evaluarea (…) conflictelor de interese sau a incompatibilităților, exclusiv pentru perioada exercitării funcțiilor sau demnităților publice".
Ministrul Mariana Câmpeanu i-ar fi dat soțului său, în 2005, când conducea Casa de Pensii Ilfov, pensie și indemnizație de însoțitor, în urma încadrării în gradul I de invaliditate, drepturile fiind acordate în baza unor "acte neclare și diagnostice discutabile", afirmă Centrul de Investigații Media.
Pusă în fața imensului scandal privitor la pensionarea soțului său, Mariana Câmpeanu, ministrul liberal al Muncii a oferit, în locul unei explicații clare, un comunicat de presă dezlânat și sălciu. Un comunicat siropos, lăbărțat peste câteva file de text însăilate într-o „limbă de lemn” de cea mai bună calitate, în care incoerența face casă bună cu minciuna plină de tupeu. Încă de la început, doamna  ministreasă ne anunță că „Luând act de ancheta jurnalistică efectuată de Centrul pentru Investigații Media și preluată de unele posturi tv, înțeleg să ofer opiniei publice informațiile reale în legătură cu situația de fapt prezentată, având convingerea că scopul jurnalismului independent, este înainte de orice aducerea în spațiul public a unor informații conforme cu adevărul și nicidecum denigrarea unei persoane publice și a apropiaților ei.” Așadar, să fim bine înțeleși: ca de obicei, orice ar fi și oricum ar fi, presa este de vină. Iar asta pentru că „Întreg acest demers jurnalistic este nedeontologic și nesusținut de dovezi concrete, și își propune ca scop evident și transparent alterarea imaginii mele publice de profesionist și om politic. Mai grav decât atât, obiectul atacului îl reprezintă intimitatea familiei mele, soțul meu nefiind persoană publică și neimplicat în politică sau în activități de interes public”.

Justificări ministeriale

În Comunicatul pe care-l oferă opiniei publice, ministreasa Muncii se laudă că „Onestitatea și verticalitatea mi-au însoțit îndelungata carieră publică și nu voi abdica de la ele, fiind gata să răspund tuturor criticilor ce vizează domeniul în care îmi desfășor activitatea.” Ce-i drept, povestea asta cu „onestitatea” am tot auzit-o de la guralivii noștri politruci. Inclusiv de la Victor Ponta, care la scurt timp după prima sa investire la Palatul Victoria, ne-a amenințat, pe un ton categoric și extrem de serios, că ne-a pricopsit cu „cel mai cinstit Guvern” cu putință. Din păcate, experiența de fiecare zi ne-a învățat că, exact cum se spune în popor despre mincinoși, Premierul nostru „nu are două la un loc”. Totuși, de la o doamnă liberală ne-am fi așteptat, parcă, la o minimă corectitudine. Aș: de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. Totuși, dacă ziariștii nu au dezvăluit nimic despre bolile de care suferă pensionarul Iulian Câmpeanu, cea care încalcă invocata Lege nr. 95/2006, a fost chiar soția sa care le-a enumerat pe larg, cu tot cu evoluția lor de-a lungul timpului: „Din nefericire însă, încă din anul 2000 soțul meu a fost afectat de probleme neurologice care, nesupravegheate și netratate în mod corespunzător, au evoluat și au generat accidente vascular cerebrale astfel încât în intervalul 2004-2005, soțul meu a fost internat în repetate rânduri. (…) Pentru că doresc să lămuresc opinia publică în legătură cu starea de sănătate a soțului meu, vă informez că de la pensionare și până în prezent, soțul meu a fost diagnosticat și cu alte afecțiuni, respectiv 1) cancer, operat, iradiat și chimio-tratat, 2) enterită radică operată, 3) agravarea consecințelor accidentului vascular (demență mixtă, parkinsonism, epilepsie cu crize complexe, cu manifestări specifice de pierdere a cunoștinței, pierderi de echilibru, lipsă de orientare în timp și spațiu). Toate aceste manifestări nu sunt permanente, dar supravegherea trebuie să fie continuă.”

Doamna cu „indemnizațiile”

De fapt, deși ar trebui să fie un rafinat cunoscător al legilor, Mariana Câmpeanu se preface că nu ar înțelege că ancheta celor de la Centrul pentru Investigații Media nu se concentrează asupra bolilor de care suferă soțul ei, ci asupra legalității modului în care acesta a obținut, într-un timp extrem de scurt, pensionarea cu „gradul unu de invaliditate”. Un „grad” pentru care el primește și o sumă de bani pentru un însoțitor. Concret, este vorba despre faptul că, în anul 2005, deși domicilia în București, Iulian Câmpeanu s-a prezentat la Casa de Pensii Ilfov, unde a depus o cerere de acordare a pensiei de invaliditate. După doar o săptămână, el a primit decizia privitoare la capacitatea de muncă numărul 1269, semnată de medicul Barbu Cerbulescu, o decizie care, oficial, i-ar fi fost necesară înainte de a depune cererea pentru acordare pensiei de invaliditate. Ziariștii de la Centrul pentru Investigații Media au prezentat și o serie de imagini filmate, în care Iulian Câmpeanu apare într-o formă fizică acceptabilă care, practic, nu necesită prezența unui însoțitor care să-i poarte de grijă. Un însoțitor pentru care, totuși, el primește o anumită sumă de bani de la Casa de Pensii. Iar asta în condițiile în care sute, poate mii de oameni, cu adevărat invalizi, sunt obligați să se târască, periodic, pe la diferite instituții care-i caută și în fund înainte de a le elibera o asemenea decizie.
Cu oarece timp în urmă Mariana Câmpeanu se dădea de exemplu și se lăuda că ar trăi doar din indemnizație, dând de înțeles că aceea nu ar fi cine știe ce mare lucru: „ Aș putea să reprezint un etalon. Trăiesc din indemnizații, fie că sunt de la minister sau Parlament. Îmi permit să merg în concediu, nu luxos, dar merg. Pot să fiu un etalon.” Bineînțeles că lucrurile nu stau nici pe departe așa. Din propria sa declarație de avere, depusă pe 13 iunie 2006, rezultă că ministreasa muncii beneficiază, într-adevăr, de o „Indemnizație” oferită de Parlamentul României care însumează 17399 lei. Dar și de un salariu pe care-l primește de la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, de unde primește, anual încă un fleac de 39315 lei. La care se adaugă și „Venituri din pensii” care-i mai adaugă la „pușculița familiei” încă 25526 lei. Iar acum, când a ajuns la vârsta la care poate primi pensia integrală, domnul Iulian Câmpeanu primește și el încă 18156 lei. Mda, exact asta este ceea ce am putea numi un „etalon” românesc.

Fiii doamnei Câmpeanu – sinecuriști de frunte

Familia Câmpeanu are și doi fii, oameni serioși, la casa lor. Flavius Câmpeanu, fiul cel mare al ministresei Muncii, fost director tehnic al Registrului Auto Român, a fost deja trimis în  judecată, de către procurorii DNA, care îl acuză că, în urma unei „inginerii financiare” ar fi prejudiciat RAR cu circa un milion de euro, mai exact 1.076.509 euro. De fapt, în ancheta de presă privitoare la pensionarul Iulian Câmpeanu apare și un automobil, înregistrat pe numele aceluiași Registru Auto Român, pe care familia sa pare să-l fi preschimbat într-o „mașină de serviciu” pusă la dispoziția „clanului” Câmpeanu. Nici mezinul Remus Cătălin Câmpeanu, nu pare a fi mai breaz: și el are șanse mari să intre în atenția ANI, pentru că, în declarația sa de avere nu a catadicsit să treacă și veniturile pe care le obține soția lui. În plus, el lucrează în cadrul Autorității de Supraveghere Financiara (ASF) care după cum bine știm, este zguduită de un scandal imens în care sunt implicați, de-a valma, tot soiul de funcționari de rang înalt. ?ê?£i, cu siguranță, nu ar mira pe absolut nimeni dacă și numele lui Remus Cătălin Câmpeanu ar apare și el, amestecat în ițele acestei afaceri tenebroase.

Sub „scutul” lui Ponta

În fața scandalului privitor la pensionarea lui Iulian Câmpeanu, Președintele Traian Băsescu i-a solicitat Ministrului Muncii să-și prezinte demisia în cazul în care nu este vorba despre o stare reală de invaliditate. ?ê?£i probabil că „nu iese fum fără foc”  și Crin Antonescu, șeful de partid al Marianei Câmpeanu i-a sugerat o soluție similară. Singurul care i-a sărit în apărare a fost Premierul Victor Ponta care s-a și lăudat plin de sine: „Am luat decizia ca de fiecare dată când președintele Băsescu atacă fără argumente și fără probe un ministru al Guvernului să îl apăr pe acel ministru. Am făcut același lucru cu toți miniștrii și, până când Băsescu nu-și dovedește acuzațiile, eu îmi apăr echipa de miniștri.” Iar asta chiar că nu sună prea bine pentru Mariana Câmpeanu: toți cei pe care Ponta l-a apărat până în pânzele albe n-au prea avut „noroc în viață”. Iar pentru asta este suficient să ne reamintim de Relu Fenechiu, cel pe care același Victor Viorel Ponta l-a tot apărat până când „cel mai eficient ministru al Transporturilor” a ajuns direct în pușcărie.

Vasile Surcel