Ponta l-a ștampilat politic pe „independentul” Mircea Diaconu

Ajuns, deja la vârsta de 65 de ani, actorul Mircea Diaconu, interpretează, în aceste zile, unul dintre cele mai penibile roluri din lunga lui carieră de actoraș de mâna a paișpea: vrea, cu tot dinadinsul, să intre în pielea unei „tinere speranțe” a politicii internaționale. Mai mult decât atât, el se laudă că nu are de gând să ajungă în Parlamentul European împins de la spate de vreun partid de pe meleagurile mioritice, ci în mod eroic, din postura unui „lup solitar” care se luptă cu toată lumea care i se ridică împotrivă. Asta le zice el tuturor celor dispuși să i se uite „în plombe”. Adevărul este că, deși se laudă pe la toate colțurile cu rolurile pe care le-a interpretat de-a lungul carierei lui artistice, acum, când se dă peste cap ca să fie, și el, băgat în seamă, Mircea Diaconu este doar o marionetă, o paiață de care se folosesc toți politrucii care au nevoie de el.

Milog pe la toate „ușile” politrucilor

Vorbind despre propria lui carieră politică, Mircea Diaconu a spus, la un moment dat: „Am fost membru PCR, am fost unul dintre cei mai tineri membri PCR, am fost făcut cu sila în anul II de facultate, după note, iar în 1989 eram un foarte bătrân membru de partid”. O fi fost, dar nu îndeajuns de bătrân încât, la scurt timp după fuga soților Ceaușescu, să nu fi „dat din coate” ca să fie admis în efemerul Guvern pe care încerca să-l însăileze fostul demnitar comunist Ilie Verdeț. Apoi, încă din primii ani de „democrație capitalistă” Mircea Diaconu a priceput rapid că, exact după cum a recunoscut-o el însuși la un moment dat: „Actoria este o meserie, chiar și politica este o meserie, iar dacă o tratezi așa e foarte important. În clipa asta percepția publică despre clasa politică este uneori amuzantă, uneori agresivă.” Motiv pentru care el a decis să-și așeze dosul în ambele „luntrii”, într-o echilibristică ciudată, soră bună cu giumbușlucurile unui măscărici. Mai întâi, pe la începuturile anilor 90, s-a lipit de Alianța Civică. Ceva mai târziu s-a mutat  la Alternativa 2000 a lui Varujan Vosganian, de unde și-a pus bafta la încercare, candidând la Primăria Capitalei. A eșuat lamentabil după care s-a mutat în „barca” PD-ului condus pe atunci de Petre Roman. Acela a și fost pentru el momentul în care „meseria” politicii a început să-i renteze: Partidul Democrat i-a pus în mână prima bucată de „franzelă”: un post de membru în CNA. Ulterior, el s-a lipit, mai perseverent decât un scaiete, de „coada” politică a PNL. ?ê?£i nu s-a dezlipit de acolo atâta vreme cât liberalii i-au îndeplinit absolut toate mofturile, inclusiv cel de a-l cocoța în fruntea Ministerului Culturii. Ajuns pe mâna ANI, care l-a acuzat de incompatibilitate, iar mai apoi în fața justiției care a și confirmat această acuzație, Mircea Diaconu a început să se viseze mare parlamentar european. Iar atunci când, speriați probabil de posibilele efecte politice negative pe care le-ar fi putut avea trimiterea lui în PE,  liberalii l-au scos de pe liste, el s-a declarat „independent”. Un independent cu totul aparte, ascuns  sub pulpana protectoare a Antenelor lui Voiculescu. Lansat direct de pe micile micile ecrane „Anteniste” care l-au popularizat ca pe un erou al luptei cu ticăloșita „mafie băsistă”, el a reușit, numai bunul Dumnezeu știe cum, să strângă cele peste o sută de mii de semnături cu care se laudă acum pe toate drumurile. Avertizat de către ANI asupra incompatibilității lui Diaconu, Biroul Electoral Central s-a opus înscrierii lui în cursa electorală pentru Parlamentul European. Apoi decizia BEC a fost desființată de cele două sentințe pronunțate de Tribunalul București și Curtea de Apel București, care i-au permis lui Mircea Diaconu să reintre în cursa „euro-electorală”.

„Marioneta” tuturor

La scurt timp după ce PNL a părăsit guvernarea USL-istă, iar Crin Antonescu a rupt prietenia, mai întâi cu PC-ul lui Dan Voiculescu iar mai apoi și cu PSD-ul lui Ponta, aceștia din urmă au început să aplice străvechiul principiu tactic „dezbină și stăpânește”. Iar dușmanul care trebuia să fie astfel șubrezit a fost chiar Partidul Național, pe care PSD-ul lui Ponta vrea să-l aducă în sapă de lemn și să-i „racoleze” câți mai mulți membri cu putință. Primul și cel mai de vază dintre ei a fost Călin Popescu Tăriceanu care, după ce s-a prezentat la Palatul Victoria, umil și cu căciula în mână, i-a fost aruncat un „os de ros” pe care Crin Antonescu tocmai îl lepădase: funcția de Președinte al Senatului, care l-a preschimbat într-un soi de pion otrăvit, care s-a pus rapid în slujba actualei puteri. Din păcate pentru el, fostul Premier liberal s-a dovedit doar o coajă de nucă găunoasă, incapabil să adune alături de el un segment important din PNL pe care să-l depună apoi la picioarele PSD-ului care momentan, „roiește” în jurul lui Victor Ponta. Astfel, Mircea Diaconu a devenit, rapid, cea de a doua „marionetă” pe care PSD-ul și Victor Ponta personal o aruncă în meschinele lui războaie politice. Cocoțat pe un val de simpatie populară, dospită la foc domol, în laboratoarele mediatice ale „Antenelor”, Mircea Diaconu este acum numai bun să fie aruncat în lupta cu foștii aliați liberali. De altfel, Dan „Felix” Voiculescu a fost primul care a suflat în goarna politică chemându-și oastea să se adune în jurul lui Diaconu. Într-o postare pe blogul personal, fostul turnător „Felix” ne-a mustrat părintește cu degetul acuzându-ne că „Ni se întâmplă adesea – nouă, românilor – să ne ignorăm valorile naționale și să le tratăm cu lipsa de solidaritate în momentele în care au nevoie de tot suportul nostru” ?ê?£i cine ar putea fi acea „valoare națională”? Bineînțeles că Mircea Diaconu, pe care Voiculescu îl laudă și îl „perie” în cel mai penibil mod cu putință: „O personalitate cum este cea a lui Mircea Diaconu aduce, oriunde s-ar afla, beneficii de imagine însemnate țării noastre. Salut inițiativa sa de a candida ca independent și solicit celor care se simt apropiați de onestitate să vină luni, 24 martie, la ora 17.00, la Teatrul Nottara să susțină cu propria semnătura candidatura la alegerile europarlamentare a lui Mircea Diaconu. Mi-aș dori sa fim cât mai multi cei care acționează pentru dreptate, care recunosc și promovează valorile naționale. Ar fi un câștig pentru țara noastră ca Mircea Diaconu să reprezinte România în Parlamentul European.” Ieșit din gura fonfăită a unui fost turnător la Securitate acest jalnic omagiu este mai penibil chiar și decât celebrul slogan „Garantat Vanghele” prin care semianalfabetul edil a trimis în Senat chiar și un profesor universitar.  

Aplauze de la Ponta

La un moment dat, după aflarea veștii că Mircea Diaconu va candida ca „independent”, Victor Ponta  s-a și grăbit să-l asigure, de sprijinul său, fie el și indirect. Pe 23 martie, prezent într-o emisiune „Antenistă”, Victor Ponta s-a lăudat că nu s-ar supăra dacă la alegerile europarlamentare, Diaconu ar „ciupi” și câteva voturi cuvenite PSD: „Dacă va lua și voturi de la PSD, nu mă supăr, dimpotrivă, noi avem destule.” Tot atunci el a mai spus că „atitudinea PNL față de Mircea Diaconu l-a victimizat pe acesta și îl va ajuta în strângerea semnăturilor pentru candidatura ca independent”. Iar acum, imediat după aflarea veștii că Mircea Diaconu Poate să candideze la europarlamentare, tot Victor Ponta a fost cel care s-a grăbit, să-l omagieze, în felul lui, incoerent și fără nici un fel de subtilitate: „Pe 13 Martie , aici pe contul meu de FB, îi uram succes lui Mircea Diaconu în Parlamentul European! Ulterior toată propaganda basista s-a dezlănțuit contra lui dar și a mea – iarăși atacam Statul de Drept! Iată că acum magistrații de la Tribunalul București ( și ulterior Curtea de Apel) i-au dat dreptate! ?ê?£i sunt convins că va fi primul europarlamentar cu adevărat independent din România ( cazurile Eba și Tokes au fost doar niște blaturi rusinoașe!).” Dar, tot acolo, pe Premierul nostru l-a luat gura pe dinainte și, conform proverbului, foarte puțin modificat, spune că „Gura Premierului adevăr grăiește” el a spus clar care va fi rolul politic al lui Diaconu: „ Cred că Mircea Diaconu nu va lua voturi de la alte partide, ci de la acei alegători liberali care oricum nu mai votau cu PNL, și de la mulți oameni pur și simplu revoltați de modul nedrept în care a fost tratat de adversari dar și de foștii colegi ( toți complici într-o tăcere nedemnă) ! Mircea Diaconu este un adevărat liberal, dar mai ales un mare român! ?ê?£i un coleg excepțional. Deși în 2012 propaganda băsistă cerea sa fie gonit imediat din Guvern, am decis împreună să rămână ministru până în ziua pronunțării instanței! Atunci Crin a fost solidar cu noi (ceea ce acum, după "Marea Reevaluare" , nu a mai făcut din păcate! ). Atacurile murdare ( sau , altfel spus, "subOrbane" ) vor continua împotriva sa! Dar după 26 Mai eu sunt convins ca Mircea Diaconu va reprezenta cu cinste România în Parlamentul European !”. Așa o fi! Dar posibilitatea de a candida nu înseamnă neapărat că Mircea Diaconu a și câștigat, deja un fotoliu în Parlamentul European. Dar mai ști? În România „are balta pește”, dar și cimitirele lui Dragnea destui morți, numai buni ca să-l voteze chiar și pe Mircea Diaconu

Vasile Surcel