Prin decizia Înaltei Curți, averea Casei Regale la mâna Prințului Paul de România

Magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție au stabilit, printr-o sentință definitivă și irevocabilă, că prințul Paul de România are dreptul să revendice o bună parte din averea Casei Regale. Această concluzie rezultă din conținutul motivării, oferite la un an după încheierea unui proces deosebit de complicat, care a durat aproape șase decenii, timp în care au fost parcurse absolut toate etapele juridice posibile. Este vorba despre un proces privitor la chestiuni dinastice ale Casei Regale Române care a început în anul 1955, la Lisabona și a continuat, decenii la rând, prin instanțele altor câteva țări europene. Reluat după anul 1990, acest proces „cu sânge albastru” a ajuns pe rolul unor instanțe românești care, la un moment dat, au obligat capetele încoronate să apeleze chiar și la modesta Judecătorie Zimnicea. În motivarea sa, instanța supremă a decis că Prințul Paul este nepotul legitim al Regelui Carol al II-lea, confirmând astfel, în mod irevocabil, sentința pronunțată, la data de 6 februarie 1955, de către magistrații Tribunalului din Lisabona. Prin acea sentință, veche de aproape șase decenii, magistrații portughezi au stabilit că Mircea-Grigore Lambrino (care a trăit între anii1920 și 2006), tatăl lui Paul Lambrino, este rodul relației dintre Regele Carol al II-lea și Ioana Zizi Lambrino. Motiv întemeiat care le permite urmașilor lui Mircea-Grigore Lambrino să deschidă procese de revendicare a averii care a aparținut Regelui Carol al II-lea al României. În plus, Înalta Curte din România a mai afirmat că: „ În consecință, în mod corect și legal s-a constatat că în cauză, hotărârea străină pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Lisabona la 6 februarie 1955, nu încalcă ordinea publică de drept internațional privat român. Soluția instanței străine, prin care s-a statuat potrivit considerentelor acolo arătate, că anularea căsătoriei, deci ignorarea sentinței nr. 1/1919 a Tribunalului Ilfov nu împietează asupra filiației față de tată prin declararea reclamantului ca fiu nelegitim al defunctului rege, în limitele legale și în special pentru a fi admis în procedura de inventar pendite, ca urmare a decesului acestuia, și nu contravine ordinii publice de drept internațional privat român de la momentul litigiului.” Sau, ceva mai simplu spus, anularea căsătoriei dintre Regele Carol al II-lea și Zizi Lambrino, prima lui soție, nu retrage dreptul la moștenire al descendenților lor. Așadar, dincolo de aspectul legat strict de problemele succesiunii dinastice – un aspect prea puțin important pentru regimul politic republican din România de azi- verdictul pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție, are o mare relevanță patrimonială: ea îi va permite Prințului Paul de România să revendice o parte însemnată din averea Casei Regale.

Moștenire cu „sânge albastru”

În urmă cu șase decenii, între anii 1950 și 1960, tribunalele din trei state europene au decis că averea Regelui Carol al II-lea al României va fi împărțită în mod egal între cei doi fii ai săi, Carol Mircea (așadar tatăl Prințului Paul), Mihai I, și Elena Lupescu, ultima soție a lui Carol al II-lea. Astfel că, fiecăruia dintre cei doi fii le îi revenea 37,5% din avere, în timp ce „Duduia” Lupescu ar fi avut dreptul la 25%. Ulterior, prințului Paul, fiul lui Carol Mircea, a cumpărat de la moștenitorul Elenei Lupescu cota parte care-i fusese atribuită acesteia. Astfel se face că, în acest moment, Prințul Paul ar fi îndreptățit să pretindă 62,5 la sută din fosta avere a bunicului său, Regele Carol al II-lea.
 Cu siguranță că mulți dintre noi își mai amintesc și acum de faptul că, imediat după prăbușirea comunismului, regimul FSN-ist condus de Ion Iliescu, l-a tratat pe Regele Mihai I, mai rău decât pe un dușman personal, și i-a refuzat de mai multe ori intrarea în țară. Ba mai mult decât atât, la un moment dat, noile autorități „democratice” au și fugărit și blocat cu niște tractoare, coloana oficială care-l însoțea pe fostul Rege într-una dintre tentativele lui de a intra în țară. Ulterior, situația a luat  o întorsătură cu totul neașteptată când, tot în cursul unuia dintre nenumăratele mandate ale lui Ion Iliescu, familia Regelui Mihai I a început să fie tratată cu un respect din ce în ce mai mare și într-un mod cu totul neașteptat pentru atitudinea de la începutul anilor 90. Ce-i drept, au existat și unii comentatori care au susținut că această bunăvoință s-a manifestat mai ales după căsătoria Prințesei Margareta cu Radu Duda, fiul unui fost demnitar comunist, un actoraș „de mâna a paișpea” despre care s-a spus, la un moment dat, că ar fi avut și relații cu fostele servicii secrete. Neașteptatul val de simpatie pro-monarhică a autorităților de la București, s-au concretizat prin nenumărate restituiri de foste proprietăți ale Casei Regale. La un moment dat, averea Casei Regale a fost estimată la circa 65 milioane de euro. Dar această evaluare este relativă pentru că o serie de bunuri imobile, mai ales castelele, sunt bunuri cu valoare de patrimoniu național. Conform unor evaluări, Casa Regală a  deținut circa 15.000 de hectare de teren agricol, răspândit prin diverse zone din țară, plus circa 140.000 hectare de pădure aflată atât pe Valea Prahovei, cât și în Bucovina, Banat sau Oltenia. În plus, Familia Regală a mai deținut 12 palate și castele, inclusiv Palatul Peleș, precum și peste o sută de alte proprietăți, vile, case ori cabane de vânătoare. O bună parte din acest patrimoniu imens a fost deja retrocedat Casei Regale. O altă parte va fi revendicat, într-un viitor nu prea îndepărtat. Ultima decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care-i acordă Prințului Paul statutul oficial de urmaș al Regelui Carol al II-lea îl va preschimba în deținătorul majoritar al acestei averi impresionante. Dar, cel puțin deocamdată, avocații Prințului Paul nu au stabilit împreună cu acesta care ar urma să fie obiectele patrimoniale, mobile sau imobile, pe care le vor viza în instanță. Nepotul lui Carol al II-lea și al lui Zizi Lambrino, tatăl său fiind fratele vitreg al regelui Mihai I, Paul are însă dreptul să revendice proprietăți care au aparținut direct lui Carol al II-lea. În schimb, nu vor putea fi revendicate bunuri care i-au fost lăsate moștenire direct lui Mihai I, precum domeniul Sinaia sau Castelul Peleș, nici bunuri care au aparținut, la comun, Casei Regale, pentru că nici Mircea Grigore Lambrino, nici prințul Paul nu au fost vreodată primiți în această structură monarhică, unde singurul drept de decizie l-a avut regele Carol al II-lea, iar acum îl are regele Mihai I. Dar toate acestea se vor clarifica într-un viitor nu prea îndepărtat. Iar pus în fața posibilității ca Prințul Paul să devină o personalitate importantă în cadrul Casei Regale, Radu Dudă, va trebui să se mulțumească doar cu rangul de „prinț consort”.

Vasile Surcel