„Profesorul” Voiculescu, lumpen-securist și turnător semianalfabet

Epopeea „profesorului“ Voiculescu, spumegat la maximum de încheierea definitivă a dosarului său de ciocofonist de către ÎCCJ, continuă cu acccente din ce în ce mai caraghioase. O pletoră de pițigăiați, trudidori la sapă în haznaua media a mogulului se străduiesc de la apariția verdictului irevocabil al Curții Supreme să bagatelizeze, să minimalizeze sau să mintă de-a dreptul pe tema dosarului turnătorului Felix-Mircea. Încă înainte de încheierea instanței, Voiculescu anunța că se va adresa instanțelor internaționale, la Haga, la CEDO, la Mama Leone, pentru a-și apăra onoarea maculată. Manipulativ, televiziunile – atât a sa personală, cât și a celuilalt turnător, Nuș, dădeau de înțeles că „procesul continuă la CEDO“, în ideea că poate românașii sunt proști și nu știu că CEDO n-are nicio treabă cu verdictul dat de ÎCCJ turnătorului Voiculescu.
La CEDO pot intra în discuție eventuale, improbabile deranjuri ale lui Voiculescu de către justiția română, cea care de fapt l-a ocrotit ani de-a rândul duios pe pârâciosul Securității. Obstrucționarea administrării unor dovezi, calitatea actului de justiție, dacă au fost violate sau încălcate anumite drepturi fundamentale – asta judecă CEDO. Decizia finală a ÎCCJ, care rămâne pentru posteritate, că prezentul oricum nu prea mai contează, este clară: Voiculescu a fost un turnător, ciocofonist, limbist pe din dosul securiștilor – pentru ca să mănâncă și gura lui o pâine. Pâine unsă cu unt, desigur, un unt cam căcăniu, cu miros pestilențial de putrescină, dar unt totuși, suficient cât să-i ungă gâtlejul lui Voiculescu pentru a ciripi mai bine, mai excremențial, mai cu emoție literară.
Evident este o glumă pasajul cu emoția literară, deoarece notele sale informative dovedesc că personajul era un penibil, mostrele de caligrafie scrise cu mânuța sa reliefând profilul unui troglodit semianalfabet (scria de exemplu „fica mea“, în loc de „fiica mea“, greșeli specifice celor care au lipsit de la școala primară). Tiripliciul ciocofonist a evoluat, a ajuns kapitalist, dar alfabetizarea nu s-a prins de el neam. Într-un film al unui fost coleg de bancă, Solomon Alexandru, despre rețeta capitalismului post-împușcare a cuplului Ceaușescu, a căror presupusă avere a devenit „averea diavolului“ – adică a miorlăitului motan al DSS, îl auzim zgâriindu-ne urechile pe „profesorul“ deja Voiculescu ciumpăvind limba engleză cu frazări de genul „The money are“ care e echivalentul lui „ei este“ – cam în stilul Vanghelie, cu nimic mai puțin „profesor“ față de Voiculescu.
Măcar Vanghelie nu este promotorul show-urilor deșănțate pe Antene, în care ștoarfele se întrec care mai de care să-l excite pe bătrânul libidinos rășchirându-se în fel și chip. Faptul că „profesorul“ trăiește (și) de pe urma Biancăi Drăgușanu, oferită ca materie de consum la nivel național, nu este decât efectul unui tip de gândire excremențială tipică membrilor de lumpen ai găștii securistice, ce s-au cățărat pe umerii curvelor siliconate și trag din toate pozițiile direct în creierii cretinilor de românași hipnotizați cu secvențe fierbinți, cu sex, poponauți și manele, după ce înainte de „revoluție“ le ardeau creierii românilor cu textele peceriste. „Profesorii“ gen Voiculescu aplică o metodologie standard de idiotizare, experimentată de Tataia Ilici, „profesorul“ tuturor, cel care încă oferă națiunii hipnotizate, la televizor, povești despre „Revoluție“, în loc să-și primească tainul cuvenit, de criminal cu mâinile roșii de sânge.

Turnătorul Voiculescu – model de insanitate obscenă a cleptocrației roșii

Cei doi vrăjitori boșorogi îmbătrâniți în rele, demonicul Saruman – Ion Iliescu – și sluga sa, Sauron – Voiculescu, deveniți komisari politici ai așa-zisei Uniuni Social Liberale, uniunea turnătorilor și securiștilor, pe fond, nu și-au epuizat încă energia sinistră (de stânga adică) trebăluind ca și înainte de ‘89 pe aceleași coordonate, de smintire obscenă a românilor. Mizeria morală a turnătorului este egalată și întrecută doar de așa-zișii intelectuali ce au abandonat orice principii și valori morale, slujind agregatul său media, pe căciuli cu biștari vărsați în poală. Printre editorialiștii ciocofonistului depravat de Felix-Mircea-Voiculesu s-au aflat personaje ca Dorin Tudoran, Andrei Pleșu, Mircea Cărtărescu, Vladimir Tismăneanu și Emil Hurezeanu, antamați ulterior în cușca cu maimuțe fie a Realitații lui SOV, fie în portofoliul lui Patriciu, alt kapitalist roșu la bază, elevat la nivelul de „cap de crimă organizată“, conform Rechizitoriului Parchetului.
Toți „miliardarii“ de carton, toți mafioții, toți escrocii adunați sub steagul Kremlinului purtat de kârpa kaghebistă, tov. Ilici Iliescu, au fost implicați în distrugerea României ca stat, dar și a neamului românesc – spălat pe creier, inimă și minte, nu prin reeducarea de la Pitești sau prin închisorile comuniste, ci prin manele, telenovele, reality-show-uri, sex, droguri, violență, prin promovarea agresivă a homosexualității, pedofiliei, zoofiliei, incestului sau violului, prin impunerea ca „modele“ morale, naționale a celor mai josnice boarfe, prostituate de centură, pești, proxeneți, poponauți, pedofili, turnători, crini etc… într-un cuvânt, a tuturor gunoaielor societății românești.
Pe de o parte gașca îi cretinizează pe români, iar în plus își mai și îndeasă sarsanalele cu milioane de euro pe o audiență obținută exclusiv pe baza acestei rețete. Evident, o secvență de sex între Voiculescu și matracuca de Mincă, eventual filmați de Realitatea șontorogului, nu ar aduce mare audiență. Mincă aproape se sufoca zilele trecute pițigăindu-se pe Antene cu tâmpenii epocale, lansate în opinia sa pentru a-și apăra stăpânu’. „Eu am lucrat înainte de ‘89 în Minister și orice minister, nu numai orice societate de comerț exterior, avea un ofițer de securitate, deci aveam așa ceva, trebuia să fim supervizați de Securitate. Nu făceai poliție politică, nu erai securist dacă erai în acea instituție, nu făceai decât să-ți servești țara“ – afirma duduia cu vocea sa spartă, inconfundabilă, de mahalagioaică mâncătoare de semințe pe stadion. Turnătorii ca Voiculescu își serveau țara, nenorocind pe aceia care aveu opinii nașpa despre Cârmaci sau PCR, după Mincă! Erau chiar modele de civism. Câtă demență și nesimțire, cu ce fel de logică strâmbă și obraznică poate defila această duduie extrasă din lumpenul securistoid! Cel mai bine și mai plastic a descris-o colegul de partidă politică USL-istă al „profesorului“ Voiculescu, „profesorul“ Vadim Tudor. Portretul schițat de sandilău este antologic: „Numita Liliana Ghervasuc este o putoare de cea mai joasă speță.

… Ați observat ce față de știucă, sau de piranha, adică de pește de pradă, are hoața asta?“. Vadim n-a scăpat din vedere nici aspectul onorabilității afișate înșelător de vicepreședinta PC, fosta dactilografă (și) a generalului Stănculescu, executând în fraze simple o caracterizare care nu poate fi trecută cu vederea: „Liliana Ghervasuc și Ion Mincă. Ea curvă, el homosexual“.
Nu avem cum să știm cu precizie, ca Vadim, Tribunul homosexualilor, cunoscător deci ale dedesubturilor, dacă Liliana Mincă este sau nu curvă, ștoarfă, cocotă, pârțotină, terfeloagă, cotoarbă, flautistă, parașută, traseistă, buleandră, ori putoare, cum sunt numite popular, în mediul dactilografelor, cele ca Mincă, știm doar că bate câmpii și minte de stinge – ea a fost o amărâtă de dactilografă ce prindea agrafe la dosare și ștergea scaunele șefilor cu milieul. Liliana Ghervasuc a absolvit, în 1988, Liceul de Chimie Industriala nr. 5 București. Ulterior, a fost repartizată la întreprinderea "Steaua Rosie" Bucuresti, în funcția de muncitor practicant mecanic masini utilaje, iar după 1990 a fost dactilografă la Ministerul Industriilor, în perioada când Stanculescu a fost pus de Iliescu la conducerea instituției. S-a zvonit că ar fi ajuns chiar dactilografa lui Stanculescu, un general cu șapte clase ce-i drept deasupra ciripitorului de rând Dan Voiculescu.

Asta n-o făcea mai deșteaptă pe priceputa Liliana Ghervasuc-Mincă, agreabilă ca un raspel cu dinții rupți, gonflată de fudulie retorică, exces de aroganță și stridență, și nici mai apetisantă, deși ciudățenii de tot felul se întâmplă pe lumea asta, dacă ne gândim la pozele cu ea și Bogza de la BNR, un nene ce pare normal, dar cu gusturi cu totul ciudate dacă vedem, în aceleași poze, șuncile revărsate ale fostei dactilografe, care se dă, ca și Voiculescu acum, „profesoară“ cică. Mă aștep cât de curând să fie scoase pe sticlă și Bianca sau Crudu, dezbrăcate la nudul gol, ca să aducă audiență, pentru a explica națiunii cum era cu Securitatea, cu turnătorii și ce profesor-model au ele la Antene și cum le-a învățat acesta, cu mânutza sa, să caligrafieze corect „depilare braziliană“ la fofoloance.

{flv}2011-03-14-felix-flv{/flv}George Roncea