Home Actualitate Răspunsul Berlinului la problema cliringului este, de fapt, o invitație la dialog

Răspunsul Berlinului la problema cliringului este, de fapt, o invitație la dialog

DISTRIBUIŢI

Răspunsul pe care Ministerul german de Finanțe l-a dat, la 16 septembrie, la interpelarea deputatei Ulla Jepke, din Partidul Die Linke, întărește speranța în privința reglementării problemei datoriei Germaniei față de Romånia.
Ce îndreptățește această afirmație?
Într-un prim răspuns la întrebarea scrisă formulată de doamna deputat, la 16 august 2010, guvernul german mergea pe linia interpretării „tradiționale“ a Tratatului de Pace de la Paris, din 1947, și afirmă că Romånia ar fi renunțat la toate pretențiile față de Germania provenind atåt dinainte, cåt și din timpul războiului. Acest răspuns a determinat atunci Partidul Die Linke să inițieze o anchetă parlamentară, care, spre deosebire de întrebarea scrisă menționată, permitea formularea mai multor întrebări adresate guvernului de la Berlin pentru elucidarea problemei. Întrebările concrete vizau lămurirea următoarei probleme: de ce o obligație, un drept dobåndit sau un contract (așa cum prevede Tratatul de Pace de la Paris din 1947) ar implica renunțarea din partea Romåniei, cu toate că acestea datează dinainte de 1 septembrie 1939.
Guvernul Germaniei a invocat faptul că Tratatul a fost ratificat de Germania după această dată. Dar acest răspuns solicită următorul comentariu: Tratatul pentru promovarea relațiilor economice dintre cele două țări, tratat-cadru, a produs efecte juridice chiar din momentul semnării și aplicării sale, conform dorinței explicite a părților contractante (art. 5), cåt și prin decretele de aplicare imediată, documente publicate de Monitoarele Oficiale din cele două țări înainte de 1 septembrie 1939 (17 mai – Berlin, 2 iunie – București). Acest tratat-cadru este bazat pe Tratatul pentru stabilire comerț și navigație din 23 mai 1935 și Acordul de plăți romåno-german din 24 mai 1935.
Ținånd seama de faptul că aplicarea imediată a produs efecte juridice imediate de la data semnării, se poate afirma că Romånia a beneficiat, începånd cu 1935 și pånă la 1 septembrie 1939, de un corpus temeinic și cuprinzător de documente, cu referire la textul Tratatului de Pace de la Paris din 1947, „de contracte și de alte obligațiuni (…), precum și drepturi dobåndite înainte de 1 septembrie 1939“.
Prin urmare, argumentul invocat, al ratificării acestui Tratat după 1 septembrie 1939, nu rezistă probelor concrete, ci, dimpotrivă, deschide calea unei abordări juridice corecte. Faptul că, în răspunsul său, Germania nu a interpretat textul Tratatului de Pace din 1947 în defavoarea Romåniei, nedånd curs unei discuții politice supraîncărcate și nedorite, ba chiar cu „pierderi colaterale“, și fixånd problema nu doar după dată, ci și după relevanță, poate fi considerat, fără a forța deloc nota, ca o invitație la dialog din partea guvernului de la Berlin. Este de înțeles ca Germania, țară cu un codex moral recunoscut de toată lumea ca fiind caracterizat de rigoare, precizie și corectitudine, care-și respectă cu strictețe obligațiile asumate față de parteneri, argumentează în acest subiect punctual în relațiile cu Romånia în favoarea propriilor interese, numai că aceste argumente se dovedesc, după cum se vede, vulnerabile în plan juridic.
Într-o asemenea situație, Romånia trebuie să răspundă pe măsură, mai precis, tot în temeiul unui codex moral, cu argumente temeinice și prin respectarea legii internaționale. Discuțiile romåno-germane care, în mod logic, ar trebui să urmeze, au șanse de finalizare reciproc avantajoasă dacă se vor baza pe fair-play.

POSTAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.