Relațiile româno-ruse „se dezgheață” la zero grade

Mult-așteptata vizită a șefului diplomației române Titus Corlațean la Moscova de săptămâna trecută s-a dovedit mai mult una de „photo opportunity“ și de făcut alte câteva oficii. Chiar dacă a durat trei zile, de pe 8 iulie până pe 10 iulie, vizita ministrului Corlățean nu a înregistrat niciun succes palpabil în materie de semnare a unor acorduri relevante pentru viitorul relației bilaterale. Aceeași pași mici și aceeași atmosferă de neîncredere tronează pe relația București-Moscova, deoarece o astfel de reorientare estică trebuie să vină într-un oarecare mod firesc și ca urmare a unei strategii bine conturate, nu împinsă din cancelariile de peste Ocean. Chiar dacă Bucureștii și Moscova încearcă gesturi simbolice, dosarele importante rămân încă unele extrem de înghețate, dominate de atmosferă de rigiditate dată de interese strategice divergente. Atmosfera de suspicionare reciprocă domnește încă între cele două țări iar această nucă va fi una greu de spart, în ciuda ramurilor de măslin fluturate din ambele părți. Suma acestor întâlniri avute de Titus Corlățean la Moscova se regăsește pe aceleași zone lipsite de o relevanță deosebită, unele pe care de ani de zile se bate pasul pe loc: cultură și știință. Dar cum rămâne cu deschiderea economică, acolo unde deficitul comercial este de trei ori mai dezechilibrat în favoarea Rusiei, sau cu cel politic, referindu-ne aici la problemele legate de Republica Moldova? Politica pașilor mărunți spune că astfel de chestiuni trebuie abordate într-un mod pragmatic, dar semnalele date de Moscova în acest sens nu sunt deloc încurajatoare. Probabil nici ministerul de Externe nu s-a așteptat la prea mult de la această vizită, dovadă fiind numărul de jurnaliști care mai degrabă nu au însoțit delegația la acest eveniment. Singurele informații care au parvenit presei de la București au fost cele de pe câteva agenții oficiale de presă precum Interfax, unde ministrul Corlățean a acordat un interviu, și bătrâna agenție de stat Itar-Tass.
În rest, am putut afla despre ce a făcut ministrul la Moscova, doar din relatările comuni­catelor de presă ale biroului de comu­nicare al MAE. În tot acest timp, șeful diplomației a transmis că  întrevederea de marți cu omologul său rus, Serghei Lavrov, a marcat o deschidere a dialo­gului politic, care să susțină și „o componentă economică solidă, în interesul ambelor părți“. În acest sens, ministrul s-a agățat de date simbolice precum trecerea a zece ani de la semnarea Tratatului politic bilateral în 2003 și 135 de ani de relații diplomatice bilaterale. În ceea privește tezaurul pe care Rusia nu mai vrea să-l returneze României de aproape un secol, Corlățean a spus că a propus reluarea lucrărilor comisiei mixte privind proble­mele istorice, organism care în practică este nefuncțional de circa 20 ani și care s-a întrunit până acum de opt ori fără niciun rezultat cu adevărat cuantificabil.

Dublu limbaj

În ciuda faptului că la nivel politico-diplomatic limbajul folosit a fost unul supus unei previzibilități, ideologii Kremlinului au marșat în ultima perioadă pe o retorică tranșantă și bipolarizată. Una ce amintește mai degrabă de limbajul Războiului Rece și cel al sferelor de influență. Pe temele clasice, în urma acestei așa-zise deschideri între România și Rusia, nimic nu s-a schimbat. Ministrul de Externe rus, Serghei Lavrov, a declarat că scutul antirachetă rămâne în continuare o problemă, în ciuda faptului că Titus Corlățean reiterase, cu doar o zi în urmă într-un interviu pentru Interfax, că acesta are rol defensiv și că rachetele nu vor purta niciodată încărcătură nucleară. „Această abordare este un răspuns responsabil și pașnic“, iar „interceptorii care vor fi amplasați în România nu vor avea încărcătură nucleară“, ci „pot fi folosiți doar pentru legitimă apărare și în linie cu normele internaționale și Carta ONU“, a subliniat el, în acest interviu publicat în pagina electronică a Interfax. În replică, Lavrov a spus că problema scutului nu a fost tranșată încă între Rusia și NATO. „În cursul discuțiilor am făcut un schimb de opinii cu privire la actualizarea sistemelor stabilității și securității în Europa și ne-am concentrat asupra apărării antirachetă(…) Aceasta este una dintre problemele care rămâne nerezol­vată. Sunt în curs consultări“, a declarat Lavrov. În privința Republicii Moldova, oficialul rus a afirmat că Rusia își dorește ca acest stat să rămână unul suveran și că sprijină integritate Republicii Moldova, în ciuda faptul că regiunea separatistă transnistreană este folosit ca pârghie de presiune asupra Chișinăului atunci când Republica Moldova se orientează politico-militar împotriva intereselor rusești. Chiar dacă la nivel oficial limbajul folosit de Moscova este unul previzibil care denotă pozițiile anterioare asupra temelor de interes comun, ideologii Kremlinului vin cu un alt mesaj și câteva cântece de sirenă. Unul dintre cei mai activi, în ultima lună, este politolog rus Aleksandr Dughin, consultant al Kremlinului și al Partidului „Rusia Unită“ a lui Vladimir Putin. Odată cu vizita la București  în urmă cu circa trei săptămâni a secretarul Consiliului de Securitate, Nikolai Patrușev, ideologul Kremlinului a făcut în paralel un adevărat tur de propagandă în Republica Moldova unde a ținut de dimineață până seară un șir de alocuțiuni la universități și televiziuni de peste Prut. Liderul Mișcării Eurasiatice a vorbit atunci despre bene­ficiile pe care atât Republica Moldova, cât și România le-ar căpăta dacă ar abandona valorile Uniunii Europene și s-ar alătura Uniunii Vamale condusă de Rusia, anunțată pentru 2015. Același lucru s-a întâmplat și la începutul acestei săptămâni, înaintea vizitei ministrului Corlățean la Moscova, în cadrul unui interviu pentru postul de radio Vocea Rusiei. „Veți vedea că a treia verigă a lanțului regional al apropierii de noua alianță va fi România. Mai mult, intrând în această uniune, România s-ar putea uni cu Moldova în care s-a fi reintegrat Transnistria. Toată lumea ar avea de câștigat!“, a afirmat Dughin. Pentru România, mai mult decât să se unească cu Chișinăul, este important ca Republica Moldova să adere la valorile democratice ale spațiului european și să devină membru al Uniunii Europene.

De ce este foarte greu de pătruns pe piața rusă

În plan economic, Corlățean le-a spus rușilor în recenta sa vizită la Moscova că România își dorește să echilibreze balanța comercială, în condițiile în care nivelul schimburilor în 2012 a fost de 4,4 miliarde de dolari, țara noastră exportând produse în valoare de doar 1,3 miliarde de dolari. Discuțiile în zona economică s-au axat pe încercarea ca firmele românești să pătrundă pe piața rusă. Numai că pentru acest lucru trebuie să existe un cadru bine conturat al relațiilor iar Moscova folosește această pârghie pentru a condiționa politic țările cu care desfășoară astfel de activități, în ciuda intrării, în august 2012, în Organizația Mondială a Comerțului. Este cunoscută presiunea politico-economică pe care Moscova o exercită constant asupra Republicii Moldova privind importurile de vin din această țară. Chiar la începutul acestui an, Rusia a interzis importurile de carne din SUA  pe fundalul deteriorării relațiilor politice dintre Washington și Moscova. La fel s-a întâmplat și cu state din UE cu care Rusia are o relația deosebită, în special cu Germania. La 1 aprilie, Rusia a interzis temporar importul de cartofi de sămânță din țările UE. Cu doar câteva zile în urmă, autoritatea rusă pentru sănătate publică Rosselhoznadzor a decis interzicerea importul de carne și produse lactate din Grecia în urma inspecțiilor efectuate la întreprinderile din Grecia pe motiv că „materiile prime care nu sunt certificate pentru a fi furnizate în Rusia și alte țări din cadrul Uniunii Vamale“. Tendința Rusiei, în perspectiva lansării Uniunii Vamale în 2015, este de a crea o piață internă a acestui nou CAER, în niciun caz de a-și deschide și mai mult piața pentru importurile din UE. Mai mult, Rusia își protejează foarte bine sectoarele economiei dominate de oligarhii proprii, cărora nu vor să le creeze concurență. O bună parte a mass media moscovite a publicat, la începutul acestui an, articole în care sugerau că anumite sectoare ale economiei ruse suferă din cauza deschi­derii către comerțul internațional. În ceea ce privește fluxul de gaze dinspre Rusia, problema este mult mai complexă. În prezent, România importă gaze din Rusia prin două firme intermediare agreate de gigantul energetic Gazprom: Wintershall Erdgas Handelshaus Zug AG (WIEE), un joint venture germano-rus, și Imex Oil, subsidiară deținută de firma Conef Gaz, companie cu care Gazprom a semnat, în 2007, un acord pentru intermedierea exporturilor de gaz rusesc în România între 2010-2030. Practic, cel puțin în cazul Conef, există un acord ferm care nu poate fi desfăcut în orice condiții.

Republica Moldova vrea în brațele UE

În toată această ecuație regională, un lucru este cert. Republica Moldova nu mai vrea să resimtă îmbrățișarea rece a vecinului de răsărit. În tot acest timp, Chișinăul își caută de fapt independența politică față de Moscova și drumul spre suveranitate prin alternativele energetice la gazul rusesc pentru a scăpa de facturile cu iz de șantaj venite de la Moscova. În condițiile în care România își poate susține două treimi din consumul intern de gaze și urmează a exploata gaze de șist și noile zăcăminte descoperite în Marea Neagră, Republica Moldova ar putea ieși din această prinsoare exercitată de Rusia la acest nivel și ar putea primi gaze din România prin intermediul gazoductului Ungheni-Iași care a intrat în linie dreaptă pe faza de construcție. Consumul intern al Republicii Moldova este oricum unul foarte mic de 0,9 miliarde de metri cub de gaz (comparativ cu 17 miliarde ale României -n.r.). În acest context economic favorabil, Republica Moldova a dat săptămâna trecută un semnal politic foarte important, chiar  atunci când ministrul de Externe Titus Corlățean se afla la Moscova. În data de 9 iulie, premierul Iurie Leancă a făcut un „duplex Bruxelles – București“, dimineața întâl­nindu-se cu șefa diplomației UE, Catherine Ashton la Chișinău, pentru ca pe seară să ajungă la București într-o vizită-fulger la premierul Victor Ponta pentru a pune la punct ultimele detalii ale construcției „gazoductului inde­pen­denței“. Leancă l-a invitat atunci pe Ponta la să vină la Chișinău pe 27 august, de „Ziua Indepedenței“ față de defuncta Uniune Sovietică, și să participe alături de comisarul UE pentru Energie, Günther Oettinger, la lansarea construcției gazoductului Iași-Ungheni. Acest traseu energetic este de altfel una dintre prioritățile mandatului de premier al lui Leancă în primele 100 de zile de guvernare. Un semnal extrem de puternic politico-economic pe care Chișinăul vrea să-l transmită în legătură cu opțiunile pe care dorește să le acceseze, în ciuda cântecelor de sirenă venite de la Moscova privind o eventuală aderare la Uniunea Vamală. Efortul de la nivel de premier va fi dublat săptămâna aceasta și de unul la nivel prezidențial, în contextul în care președintele Traian Băsescu a fost invitat de către omologul său de peste Prut, Nicolae Timofti, să facă o vizită de lucru în Republica Moldova. Tot acest triunghi politico-economic UE-Republica Mol­dova-România speră ca la summitul Parteneriatului Estic din această toamnă de la Vilnius să fie parafat Acordul de Asociere al Republicii Moldova la UE, pentru ca anul viitor, înainte de alegerile parlamentare din Republica Moldova, alianța pro-europeană să primească oxigen politic pentru ca „proiectul european“ să fi fost într-adevăr o „poveste de succes“ și la Chișinău.

Mădălin Necșuțu