Românii pun Franța la loc de „cinste” în „topul dușmăniei”

După ce ne-a furat cu prietenie stiloul atunci când a semnat, în februarie 2008, parteneriatul strategic cu România, liderul de la Palatul Elysée, Nicholas Sarkozy, părea să fie prietenul pe veci al țării noastre în bunul spirit al latinității și al francofoniei ce unește cele două popoare. Bucuroși nevoie mare, liderii de la București au simțit în sfârșit că se vor putea baza pe „un frate mai mare“, un adevărat motor politico-economic al Europei moderne. Trecerea de la agonie la extaz s-a făcut în numai trei ani de zile. Astăzi, un sondaj de opinie realizat de Institutul Romån de Evaluare și Strategie (IRES) dezvăluie faptul că Parisul a ajuns, în opinia publică, să treacă de la statutul de stat-prieten la cel de dușman. Totuși, în percepția românilor, de circa două secole, dacă facem referire numai la momentul 1812, când Basarabia a fost cedată de Imperiul Otoman către cel Țarist, se află bineînțeles Rusia. Culmea ironiei, chiar și acest episod istoric se leagă de un francez, și anume generalul Gaspard Louis de Langeron, care a negociat cedarea Basarabiei în favoarea rușilor.

Sarkozy – de la aliat strategic la xenofob populist

Revenind la zilele noastre, Franța ocupă în percepția românilor locul doi când vine vorba despre dușmanii țării cu un procentaj de 18%, nu departe de Rusia care deține supremația cu 24%. Pe cea de-a treia treaptă a topului realizat de IRES se află Ungaria cu 9%. De asemenea, românii sunt de părere că președintele francez, Nicholas Sarkozy, este mai degrabă ostil față de omologul său român, Traian Băsescu. Circa 38% au răspuns că acesta este ostil, 35% indiferent și 21% au constatat că Sarkozy este chiar prietenos. Ajuns la putere în Franța mai degrabă că nu a avut un contracandidat pe măsură în persoana socialistei Segolene Royal, care a făcut o serie de gafe în mai multe dezbateri televizate considerate decisive, Sarkozy a înțeles rapid cum poate să se mențină la putere. Urmând exemplul dreptei populiste italiene care și-a construit ultimele campanii electorale având ca temă migrația și fenomenul infracțional adiacent acestei probleme, Sarkozy a realizat pe loc că țiganii, printre care și români, reprezintă o tință politică perfectă. Fost ministru de Interne, a încercat pe tot parcursul anului trecut să se erijeze în polițistul care va face ordine în Hexagon. Un raport al ONU publicat în august 2010 preciza că Franța, cunoscută drept „țara drepturilor omului“, a devenit un stat care „găzduiește“ rasismul și xenofobia. Peste toate acestea, în plan secund, românii nu au văzut cu ochi buni blocajul Parisului privind aderarea țării noastre la UE și superficialitatea cu care prin artificii politice Franța încearcă să împiedice aderarea României la Schengen, chestiune prevăzută în tratatul de aderarea al României la UE pe care Bucureștii au tratat-o cu profesionalism din punct de vedere tehnic. Toate aceste aspecte au făcut ca Marele și micul Paris să rămână doar o amintire a unor vremuri nostalgice.