Serenadele medicinistilor

Ultimele saptamani, mai cu seama in zilele de weekend, sunt pentru multi studenti clujeni prilej de mare si asteptata bucurie, chefuri prin camine, cu mancare si bautura -moca-, muzica data la maxim, dar si de nostalgii si amintiri de tinerete pentru altii. Serenadele medicinistilor fac parte din cele mai vechi si durabile traditii studentesti clujene, cantarile si petrecerile marcand in fiecare an -lansarea- celei mai noi promotii de absolventi ai scolii clujene de medicina.

Ultima replica a studentului medicinist

In perioade considerate indeobste traditionale, grupele de studenti ale fiecarei sectii ale medicinistilor se pornesc invesmantati de sarbatoare pe la fiecare profesor, fiecare catedra, clinica in care s-a facut -practica-, la rectorat si biblioteci, la CCS, in fiecare camin, palier si camera cu proaspeti absolventi. Se canta traditionalul Gaudeamus, dar si -creatii- studentesti de sezon. (Strigatura studenteasca: -Studenta din anu-ntai / Sta acolo unde-o pui. / Studentul din anul patru / Sare dintr-un pat intr-altul-. Ori de specialitate: -Ala de la morfo-pat / Mi-a facut capu* patrat-.) Sunt puse in vers ori cantare si cursurile, catedrele ori profesorii cu care au avut de-a face pe parcursul celor sase ani de studiu. -Se face misto de chestiile nasoale, se lauda cele bune si asta, cu hotarare si mare zel, caci e ultima replica pe care o poate da studentul medicinist. Spusa delicat, e drept, dar spusa!-, explica Ioana Ursu, presedinta Organizatiei Studentilor Farmacisti din Universitatea de Medicina si Farmacie (UMF) -Iuliu Hatieganu- din Cluj-Napoca. -Tot Clujul stie cand medicinistii au serenade, nu doar studentii, orasul intreg stie ca au terminat facultatea inca vreo cateva sute de medicinisti…-, adauga Ioana.

Afara cu mesele de studiu!

Camerele absolventilor sunt impodobite (de obicei de catre colegi) cu crengi infrunzite de stejar, fag sau orice altceva ce poate sluji la asemenea aranjament, completat cu flori, baloane sau inevitabilele panglici de hartie creponata, incretite si rasucite in fel si chip si prin camerele cu pricina. Nici salile de lectura nu sunt ignorate de organizatorii petrecerilor generale ce cuprind intreg complexul studentesc in respectivele zile. Mesele de studiu sunt scoase afara, pe coridoare sau balcoane, depozitate alaturi de paturile si scaunele devenite de prisos, ramanand doar cele pe care se asaza pe tavi de plastic covrigei, saleuri si fursecuri din comert, ori sandvisuri pregatite savant din paine, margarina si parizer, in cel mai bun caz asezonate cu chiftelute, snitele si prajiturele aduse de acasa. In privinta bauturii, se cumpara din fonduri de camin bere, vin, spirtoase mai mult sau mai putin ieftine, sampanie. La mare pret se afla tuica adusa mai ales de cei cu parinti ori rude pe la tara.

Party in camera, sala de lectura ori in aer liber

Petrecerea propriu-zisa incepe imediat dupa lasarea intunericului. Sute de studenti si tineri, invitati de-ai sarbatoritilor, cunoscuti sau doar iubitori de petreceri studentesti incep sa curga spre locul actiunii. In prima saptamana, chefurile au loc in campusul -Hasdeu-, unde sunt cazati preponderent baietii medicinisti, apoi in caminul VIII, al viitorilor veterinari si prin cele ale agronomistilor. Petrecaretii urca si coboara necontenit pe scari, poposesc prin camere cu absolvente in rochii de seara sau costume -de ocazie-, ori absolventi la cravata si costum, felicita sau nu, servesc ceva de pe mesele de placaj din colturi si colinda mai departe, cu popasuri mai lungi in salile de lectura. Pana nu demult, se desfasurau cu mare succes chefuri si afara, in fata caminelor, cu becuri multicolore. Hiturile ultimelor asemenea editii au fost -Drumurile noastre toate-, a lui Dan Spataru, si -Draga Otee-, a celor de la Zdob si Zdub.

Incidentele au dus la restrictii

Serenadele din ultimii ani nu au mai avut insa fastul si cautarea vestite in toata tara. Cele doua zile ale petrecerilor din -Hasdeu- au fost comprimate intr-una singura, chefurile din aer liber au fost interzise cu desavarsire, iar portarii dau -stingerea- pe la ora 4. -Vine multa lume si e foarte greu de stapanit, mai ales in afara caminelor. In fiecare an au loc incidente care se lasa cu amenzi, internari sau pagube materiale, insa in ultima vreme, au luat o asemenea amploare, incat ne-am gandit ca trebuie sa luam masuri inainte de a se intampla ceva grav-, explica Ioana Ursu. In acest an, au intampinat dificultati si cu cei care locuiau in caminele evacuate, acestia fiind nevoiti sa isi organizeze chefurile alaturi de cei de prin camine, asa cum fac si cei care locuiesc in chirie ori in Cluj-Napoca. Cu toate acestea, chiar si la un nivel restrans, serenadele au avut loc ca in fiecare an, cu muzica retro ori house, manele sau rock, populara, latino, black metal sau dance, cu dans si -cuplari- de ocazie, incaierari spontane oprite de prieteni ori gazde, cunostinte noi si schimb de numere de telefon. Dar si cu regretul ca s-a terminat asa repede, iar urmatoarele serenade vor fi abia la anul…

Din cele mai vechi timpuri…

Vechimea si punctul de plecare ale organizarii serenadelor par a se fi pierdut in vechime. -Eu eram absolvent prin anii *60 si nici chiar atunci nu se mai stia cand au inceput-, explica prof. univ. dr. Marius Bojita, rectorul Universitatii de Medicina si Farmacie (UMF) -Iuliu Hatieganu- din Cluj-Napoca. Isi aminteste ca se canta la catedre, clinici, biblioteci, la Casa de Cultura a Studentilor, dar mai ales la Croco. Chitara era la mare pret in vremurile respective, piesele folk sau rock ce erau in voga in intreaga lume a anilor *60 fiind stiute de majoritatea studentimii si interpretate cu mare bucurie mai ales cu asemenea prilej. -Noi aveam si Brigada artistica a UMF, asa ca poantele si asa-zisele cantece de serenada erau mai inspirate-, sustine Bojita.

-Nu mai sunt copiii din ziua de azi cum eram noi, parca au mai putina lumina in ochi, da* tot imi creste inima cand ii vad asa de tineri si la inceput de drum…-, marturiseste si D.M., vechi absolvent al UMF Cluj.