Sorin Oprescu, crăcănat între Ceaușescu și Mița Biciclista

„Nea Oprescu pentru noi, este Ceaușescu doi” au început să bombăne, plini de năduf, din ce în ce mai mulți bucureșteni. De fapt, oamenii au doar parțial dreptate. Iar ca să ne păstrăm între limitele adevărului, trebuie să recunoaștem că actualul primar al Capitalei este doar o copie palidă și firavă a lui „Nea Nicu”. ?ê?£i asta pentru că, de fapt, singurul lucru pe care ei îl au, cu adevărat, în comun este plăcerea sadică de a distruge orice urmă care ne-ar putea reaminti cum arăta Bucureștiul pe vremuri, atunci când i se mai spunea și „Micul Paris”. Prin anii 80, când Ceaușescu dădea odată din mână, se prăbușeau cartiere întregi, șterse definitiv de pe hărțile Capitalei. Acum, în zilele noastre, a fost de ajuns ca Oprescu dea și el din mână pentru ca Hala Matache să fie făcută una cu pământul. Iar la sfârșitul anului trecut, același edil s-a scărpinat filosofic în noadă iar apoi, după, ce ne-a făcut șmecherește cu ochiul, ne-a anunțat că va construi o măgăoaie din sticlă și oțel care va sufoca Ateneul Român. De fapt, cam la atât se reduce asemănarea actualului edil al Capitalei cu „Mărețului Cârmaci”. Adevărul gol-goluț este că de fapt, așa cum este el, un penibil care uită azi ce a promis ieri, calcă orice reguli în picioare, plânge la comandă iar mai apoi se hlizește ca tuta în târg și face tot ceea ce-l taie pe el mintea, Sorin Oprescu seamănă, mai curând, cu inegalabila Mița Biciclista. Da, exact aceea din cântecelul de mahala care „… a căzut și și-a rupt, lalala, lalala….”. Probabil că, acum, foarte multă lume își închipuie că personajul cu pricina nu a existat niciodată și că nu este decât un nume inventat de dragul unei rime licențios-porcoase. Ei bine, nu:  „Mița Biciclista” chiar a existat cu adevărat. Iar primarul Oprescu, cel care îi calcă pe urme prin comportamentul lui dezlânat, a și promis, la un  moment dat, că se va ocupa de restaurarea casei în care ea și-a petrecut cei mai frumoși ani ai vieții.

Mița, „fițoasa” din „Micul Paris”

Astăzi, televiziunile și presa de scandal nu ratează nici o ocazie de a ne băga pe gât pe cine știe se pipiță care-și exhibă lenjeria intimă și își descrie viața sexuală în cele mai anodine detalii. Indiferent cum le cheamă, de la Bianca la Cruduța, și de la Tonciu la Sânziana „dracu mai știe cum”, toate starletele de azi sunt doar niște copii palide ale celor mai rasate și stilate dintre „fetele” care-și făceau veacul, cândva, prin „Micul Paris”. Iar poate că cea mai excentrică dar și cea mai remarcabilă dintre acelea a fost chiar Mița Biciclista. Iar „pupezele” de azi, care sar precum puricele prin așternuturi și își schimbă între ele amanții care sunt fie fotbaliști celebri dar semi-analfabeți, fie  de „îmbogățiți ai tranziției” trecuți și prin ciur și prin dârmon, nu-i ajung Miței nici măcar până la unghia degetului mic de la picior. Născută în anul 1885, undeva prin județul Prahova, Mița se numea, în realitate, Maria Mihăescu. Ceea ce se știe despre ea este că era fata unei spălătorese angajată la un instalator neamț. Pe la vârsta de 14-15 ani, și-a început inițierea în ceea ce am putea numi „cariera” de „curtezană de lux”. Dar pe atunci, și cel puțin în cazul ei, asta nu a însemnat că a pornit de la „munca de jos”, adică de pe trotuar. Vorbind despre ea, seniorul Neagu Djuvara spune că „Era o demimondenă, mă rog, hai să-i spunem în mod vulgar, o curvă de mare lux”. Dar, în acest caz boierul cărturar are mari șanse să se fi înșelat ori să o fi judecat cu prea multă asprime. Pe atunci, la fel ca în restul Europei clasice, „curtezana” nu era doar o simplă curvă, fie ea și „de mare lux”. Spre deosebire de suratele ei din zilele noastre, tânăra Maria Mihăescu s-a ocupat serios de propria ei educație, pe care și-a șlefuit-o prin pensioanele pariziene. Se spune că, de fapt, ea și-a început „cariera” chiar acolo, la Paris, unde l-ar fi avut ca prim amant chiar pe Regele Leopold al Belgiei. Ceva mai ponderată în ceea ce privește „picanteriile” vieții publice, presa „mondenă” a vremii o descrie pe tânăra Maria Mihăescu ca pe o mignonă, de obicei blondă, cu ochii verzi-albăstrui, cu părul coafat scurt, suplă dar cu formele bine conturate. femeie frumoasa, nu prea înaltă, cam de un metru șaizeci, cu parul blond tuns scurt si cu ochii verzi-albăstrui. O femeie extravagantă, cultivată, șarmantă și plină de umor care i-a atras pe cei mai celebri bărbați ai protipendadei bucureștene de la începutul de veac XX. Printre aceștia s-ar fi numărat pictorul Nicolae Grigorescu și poetul-politician Octavian Goga. Se pare că marea ei dragoste a fost, însă, doctorul Nicolae Minovici, cel care a înființat serviciul de ambulanță publică numit, pe atunci, Societatea „Salvarea”. Se spune că ea s-a ales cu porecla „Mița Biciclista” prin 1898 când, ziaristul George Ranetti, căruia îi refuzase avansurile erotice, a numit-o așa după ce a văzut-o plimbându-se cu bicicleta pe calea Victoriei. Mde, vulpea când nu a ajuns la struguri, a zis că sunt acri. Cert este că de atunci, curtezana Maria Mihăiescu și-a preschimbat porecla în nume de glorie și a rămas „Mița Biciclista” pentru tot restul vieții ei. De fapt, Mișa a fost prima femeie din România modernă care a defilat prin urbe cocoțată pe bicicletă. Vorbind despre ea în cartea „Vremuri vechi bucureștene”, scriitorul  Alexandru Predescu povestește că „Atunci când ea apărea pe Calea Victoriei, aristocrații de la Capșa, burghezii de la Oteteleșanu și boemii de la Kubler abandonau politica și șvarțul ca să admire superbul exemplar ciclist. Bicicleta cu ghidon de argint era a unei suple și elegante fiice a Evei, cu zulufi, în pantaloni de catifea mov strânși pe picior, cu bluza corai din care fluturau mâneci înflorate, cu ghete înalte și cu o caschetă de mătase albă, înfășurată în voal alb, din care răsăreau încrucișate două ace mari a la Madame Butterfly.”

Capete încoronate

Istoria urbană povestește că tânăra curtezană româncă ar fi atras și câteva capete încoronate. În afară de Regele Leopold al Belgiei, ea ar fi fost curtată și de regele Manuel al Portugaliei care, la un moment dat ar fi cerut-o chiar și de nevastă. Iar aici acasă, ea ar fi fost iubita Regelui Ferdinand. Iar în acea epocă, Mița Biciclista a mai fost cunoscută și ca „Mița Cotroceanca”, o altă poreclă pe care nu a renegat-o niciodată, cu care s-a ales exact în urma acelei presupuse legături pe care ar fi avut-o cu Regele Ferdinand dar și a bârfelor care circulau la Curtea Regală de la Cotroceni. Ei, da: unele lucruri chiar că nu se schimbă niciodată, de atunci și până în zilele noastre.  De fapt, aceeași istorie urbană, mereu prezentă dar niciodată confirmată oficial spune că luxoasa casă pe care primarul Sorin Oprescu se laudă acum că vrea să o restaureze, i-ar fi fost făcută cadou chiar de Măria Sa, Regele Ferdinand. De fapt, se pare că și aceasta este doar o legendă urbană, iar Mița Biciclista și-ar fi cumpărat casa respectivă din banii primiți de la ziarele de scandal ale vremii, în care ea a ocupat adeseori prima pagină. Ori cum ar fi și oricum am întoarce-o, toată viața ei, Mița Biciclista a fost o femeie pe cât de extravagantă, pe atât de bogată. ?ê?£i mai ales, obișnuită cu traiul ușor și luxos. Lucru rar pe atunci pentru o femeie, ea avea un automobil coupe, dar și o luxoasă trăsură boierească, avea servitori veniți tocmai din Polonia, își aranja părul la cel mai luxos coafor de pe Calea Victoriei și  lua masa doar la Athenee Palace. Trăită și pe la Paris, ea preluase de acolo un stil de viață rafinat,  extravagant și cosmopolit, pe care nu l-a părăsit niciodată. Oficial, a fost măritată de două ori: prima dată cu generalul Dumitrescu. Iar după moartea acestuia, pe la mijlocul anilor 40, s-a măritat cu un alt „galonat”: generalul Alexandru Dimitrescu. Nu i-a mers rău nici după anul 1947. Atunci, odată cu venirea comuniștilor la putere, ea a priceput clar că vremurile au luat-o razna definitiv și în România nu mai este de trai, a plecat în Franța. A trăit la Paris, până la capătul vieții sale care i s-a încheiat cândva, prin anul 1968.

Casa din „buricul târgului”

Undeva, în „buricul târgului” pe lângă Biserica Amzei, mai exact pe actuala stradă Cristian Tell la nr. 9-11, s-a aflat, cândva o casă superbă, cu două etaje, construită în stil baroc. Fațada ornată cu  stucaturi reprezentând tot soiul de motive florale și mitologice, vorbește și acum, dar din ce în ce mai stins, despre luxul vremurilor de altă dată. ?ê?£i acum are o suprafață utilă de circa 1900 metri pătrați, împărțiți în zece camere, opt băi, nenumărate alte anexe și două balcoane mari bugart ornamentate cu piese din fier forjat cu măiestrie. Exact aceasta este casa în care a locuit cândva Mița Biciclista, cea pe care Sorin Oprescu se laudă acum că are de gând să o restaureze. Se laudă, dar sunt șanse foarte mari ca și în acest caz să se întâmple ceea ce se întâmplă, de obicei cu toate promisiunile lui: se împlinesc la câteva zile după „Sfântul Așteaptă”. Cu câțiva ani în urmă casa a fost retrocedată unor urmași ai Miței Biciclista. La rândul lor, moștenitorii au vândut-o unor cetățeni spanioli care, nu s-au mai preocupat de ea de câțiva ani buni. Ani, în care acolo s-au aciuiat o serie de boschetari care, bineânțelea că nu i-au purtat de grijă absolut deloc. La un moment dat Primăria Capitalei s-a arătat interesată să cumpere casa Miței Biciclista. Ba la un moment dat s-a vorbit și despre un preț: circa 4,5 milioane de euro. Bani pe care Sorin Oprescu s-a și lăudat că-i poate pune la bătaie. Totuși, pariem că  asta nu se va întâmpla absolut niciodată, iar casa Miței Biciclista se va nărui răpusă de indiferența mai marilor noștri. Iar asta nici măcar nu ar fi o premieră: la fel s-a întâmplat, în ultimii câțiva ani și cu alte bijuterii arhitectonice, care au dispărut deja definitiv.  

Vasile Surcel