Sorin Ovidiu Vîntu – în vizorul FBI

Fostul procuror general al României, Ilie Botoș, a aruncat pe piață o informație bombă: FBI-ul a cerut României date cu privire la "Dosarul Vîntu".

Botoș a ieșit la rampă după ce ziarul "Gândul" a aruncat la rândul său o informație bombă pe piață, citând raportul inspectorilor CSM. Conform ziariștilor de la "Gândul", chiar a doua zi după înregistrarea Dosarului Vîntu la DNA, în data de 24 octombrie 2005, cele nouă volume ale dosarului au fost mutate în biroul lui Botoș la solicitarea telefonică expresă a acestuia. Ulterior s-au făcut nenumărate contorsiuni juridice pentru tergiversarea și mușamalizarea dosarului, care a devenit o adevărată minge de ping-pong aruncată între Direcții. Miza marii manipulări a fost scăparea de pușcărie a lui Sorin Ovidiu Vîntu. Afacerea FNI, care l-a consacrat pe SOV, a determinat în mai 2000 debutul unui scandal gigantic, cu efecte sociale, economice și politice fără precedent în istoria recentă a României. Marele jaf a fost organizat cu aportul neprecupețit al unor cadre din servicii, conspirate sau nu, împrăștiate atât în presă cât și în alte instituții, corupte până în măduva oaselor. "Marele Șmen" a sărăcit sute de mii de familii, îmbogățindu-i însă pe Sorin Ovidiu Vîntu & Comp.

FBI a cerut informații cu privire la infracțiunile de criminalitate organizată legate de celebrul Dosar Vîntu. Botoș, fostul procuror general confirmă ceea ce presa, în mod special ziarul "Curentul" a menționat încă din anul 2005, cu privire la ramificațiile internaționale ale "grupului de crimă organizată" coordonat de S.O.Vîntu. Prăbușirea FNI, în mai 2000, a fost începutul unui scandal gigantic cu efecte sociale, economice și politice fără precedent în istoria recentă a României. Sute de mii de oameni au fost păgubiți, prin utilizarea unei scheme ingenioase de jaf care a implicat utilizarea unor tehnici de dezinformare și manipulare specifice structurilor specializate. Ulterior, pentru acoperirea făptașilor au fost activate rețele din Justiție, Poliție, instituții financiare, parlamentari, membri corupți ai unor grupuri de presă, șefi ai unor structuri informative ale Statului. SRI-ul în principal, datorită relației speciale dintre Radu Timofte și Vîntu, dar și alte instituții au avut direct de-a face cu rețeaua lui Vîntu, ale cărei aripi s-au întins și în afara granițelor României. Circuitul financiar creat și coordonat de acesta cu concursul brigăzii sale care includea și peste 400 de cadre din serviciile de informații, dintre care unii activi, a stârnit o atenție mondială, pe meridiane dintre cele mai diverse. De la Israel la Rusia și Statele Unite al Americii.

Epopeea Dosarului Vîntu

Reizbucnirea scandalului Vîntu pleacă de la o ieșire publică a fostului procuror general al României, Ilie Botoș, care încearcă acum să-și acopere urmele și complicitatea vinovată în mușamalizarea Dosarului Vîntu. Botoș a sărit în sus ca urmare a unei dezvăluri bombă a ziarului "Gândul" care citează raportul inspectorilor CSM, potrivit căruia Botoș a "confiscat" practic Dosarul Vîntu, la el în birou, fapt fără precedent pentru normele judiciare. Conform cotidianului amintit, chiar a doua zi după înregistrarea Dosarului Vîntu la DNA, în data de 24 octombrie 2005, cele nouă volume ale dosarului au fost mutate în biroul lui Botoș la solicitarea telefonică expresă a acestuia. Obiectul dosarului penal îl constituie achiziționarea de acțiuni emise de Industrial Export SA, la un preț supraevaluat, de către Banca Agricolă, precum și convertirea unui împrumut acordat de aceeași bancă către Gelsor SA în acțiuni supraevaluate ale respectivei societăți. Cercetările mai priveau și achiziționarea de acțiuni SOV Invest în lipsa aprobărilor legale.

"Gândul" și-a întemeiat datele pe raportul inspectorilor CSM, care constituie deja obiectul unui dosar penal înregistrat la Parchetul Înaltei Curți.

Botoș nu a infirmat dezvăluirea ziariștilor de la "Gândul" însă s-a lansat într-o lungă divagație preluată de agențiile de presă, care avea menirea să arunce o perdea de fum asupra malversațiunilor comise în calitate de procuror general.

Minciunile lui Botoș

Ilie Botoș a negat că dosarul lui Vîntu ar fi stat în biroul său doi ani, dar nu a infirmat că el este acela care a solicitat telefonic aducerea celor nouă volume la el în birou, a doua zi după înregistrarea acestuia la Direcția Națională Anticorupție.

El aruncă vina pe procurorul de caz, repetând procedura utilizată prima oară asupra lui Ciprian Nastasiu, cel care investiga dosarul Hayssam. Nastasiu a afirmat atunci tranșant că Botoș minte dar mașinăria de presă arondată Trustului media deținut de S.O.Vîntu l-a tocat mărunt pe Nastasiu.

Botoș a spus că procurorul de caz a dat o ordonanță de declinare a cazului la Direcția Națională Anticorupție (DNA) iar fostul adjunct al procurorului general Marcel Sâmpetru ar fi infirmat soluția. Potrivit lui Botoș, în infirmarea soluției se explică ceea ce ar fi trebuit clarificat în respectiva cauză. Conform declarațiilor fostului procuror general, FBI a solicitat Ministerului Public informații referitoare la banii derulați în cadrul Fondului Național de Investiții (FNI).

În realitate, dacă examinăm cu atenție documentul emis de Ministerul Public, în data de 08.02.2007, prin care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție face cursul cronologic al permutărilor legate de Dosarul Vîntu, balonul lansat de Botoș se desumflă de la sine.

Ping-pongul lui Botoș și Dosarul Vîntu

Deci, după ce Botoș și-a adus la el în birou Dosarul lui Vîntu, ținându-l la dospit, în data de 17 Aprilie 2006 DIICOT a încercat scoaterea de sub urmărire penală. În 29 iunie 2006 fostul șef al DIICOT Daniel Țicău a infirmat soluția de SUP, declinând dosarul către DNA.

În ce îl privește pe Țicău trebuie reamintit că delegarea acestuia pe funcție la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitatea Organizată și Terorism (DIICOT) a încetat în data de 30 iunie, exact la o zi după ce, în 29 iunie acesta a infirmat soluția de scoatere de sub urmărire penală a lui SOV și a stabilit compentența de soluționare în favoarea DNA. Delegarea acestuia nemaifiind prelungită, Botoș a scăpat ușurat de incomodul procuror de la Iași.

Cu o zi înainte de demisia lui Botoș, în ceasul al doisprezecelea, Marcel Sâmpetru, adjunctul lui Botoș infirmă soluția lui Țicău. Botoș, ne amintim și-a depus demisia în data de 20 iulie, o dată cu șefii serviciilor secrete, făcuți de râs de exfiltrarea lui Hayssam din România de către serviciile de informații siriene, educate și coordonate în mare parte de către cele rusești.

În 29 ianuarie anul acesta, noii șefi ai Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) au decis transmiterea dosarului Banca Agricolă la DNA, pentru continuarea cercetărilor. În 08 februarie 2007, conform Comunicatului citat mai sus, Parchetul comunică că decizia lui Țicău este valabilă și că Dosarul Vîntu a plecat din nou la DNA.

Din toate acestea rezultă cu ușurință rolul lui Ilie Botoș în acest Dosar. Botoș pleacă probabil de la premiza că publicul românesc este format din fraieri ușor de dus cu preșul, premiză pe care a verificat-o Vîntu când a ușurat de bani sutele de mii de "investitori" ai FNI aduși în stare de transă hipnotică. Narcotizarea românilor păcăliți de Vîntu s-a realizat nu fără concursul directorului SRI, Radu Timofte, rubedenie a lui Botoș, conform informațiilor apărute deja în presă. Rețeaua ofițerilor SRI înfiltrați în presă s-a întrebuințat la maximum în perioada activării "piramidei" FNI. O parte din acești bani s-au întors și în buzunarele lui Botoș, conform publicației "Tricolorul", care semnala trecerea a 300.000 de euro din buzunarul de la piept al mogulului eolian în chimirul lui Botoș.