Home Actualitate Speranțe justificate vs. viziuni apocaliptice

Speranțe justificate vs. viziuni apocaliptice

DISTRIBUIŢI

Cel de-al doilea război mondial a reprezentat cel mai cumplit eveniment din istorie cu aproape 100 de milioane de oameni care și-au pierdut viața în timpul ostilităților și/sau ca urmare a acestora. După încheierea luptelor (1945) a urmat o lungă perioadă (1945-1959) denumită „războiul rece” în care s-au organizat în principal două mari tabere: Occidentul democratic și „Lagărul” comunist, având fiecare din ele armament nuclear ce ar fi putut distruge întreaga omenire. S-au declanșat numeroase războaie „locale” (Coreea-1950, Israel-Lumea Arabă-1968, Vietnam-1970 etc) dar arma termonucleară n-a mai fost utilizată.
Ostilitatea celor două mari tabere a avut efecte dezastroase asupra vieții oamenilor în special în lagărul comunist, soldându-se cu mai multe victime decât „războaiele locale”. Astfel „Revoluția culturală” inițiată de Mao-Tze-Dung în anul 1967 a avut drept efect uciderea a 30 milioane de oameni iar teroarea din alte țări comuniste a ucis și ea milioane de oameni.
Doi mari oameni politici ai secolului al XX-lea – Ronald Reagan – SUA și Mihail Gorbaciov – URSS au reușit prin acțiuni politice înțelepte să pună capăt „războiului rece” la sfârșitul deceniului ̓ 8. După 1989, lumea a intrat într-o perioadă de destindere de care au beneficiat și țările est-europene cotropite de sovietici, inclusiv România. Din nefericire, destinderea reală n-a durat mult deoarece a apărut o nouă amenințare globală majoră – integrismul islamic generator de terorism global. Teroriști islamici sprijiniți de Rusia și China au generat un război local sângeros în Siria și numeroase atentate cu victime nevinovate în țările occidentale. După o perioadă scurtă de democrație, după 1990, Rusia condusă de fostul ofițer KGB- Putin, a reluat politica expansionistă antioccidentală atacând Ucraina și anexând Crimea. China care a dezvoltat pe coasta de Est o economie modernă, în timp ce în zona centrală și alte părți, nivelul de trai este al țărilor sărace din Africa, se aventurează în politică antioccidentală sprijinind Iranul islamic și Corea de Nord ce posedă arma nucleară.
Din cele de mai sus, rezultă că situația politico-militară globală nu e de fel clară și liniștită. China comunistă, Rusia cu dictatura lui Putin și țările islamice colaborând la destabilizarea Uniunii Europene și a Statelor Unite ale Americii. Problemele occidentului sau acutizat în anii 2000 ca urmare a unei crize economice comparabile cu cea din 1929. Încălzirea globală cu efecte de dezechilibru a climei și recent pandemia „coronavirusului” din China reprezintă împreună amenințări grave pentru echilibrul global.
Iată tot atâtea motive pentru ca opinia publică mondială să fie dominată de viziuni apocaliptice. Opinii mai mult sau mai puțin științifice: lansează ideea „sfârșitului lumii” ce se apropie, conform celor prevăzute în „Apocalipsa” Sfântului Ioan Teologul. Să încercăm, în cele ce urmează, cu toată modestia să analizăm perspectivele reale ale omenirii pe termen scurt și mediu.
Nu putem nega că acum, la început de an 2020, situația generală politico-economico-militară nu este deloc roză. Există posibilitatea ca un fanatic integrist islamic, să poată declanșa un război mondial și, dacă are la îndemână armament termonuclear, o catastrofă globală.
Să analizăm riguros probabilitatea unei astfel de desfășurări. Pericolul major îl reprezintă dictatorul nord corean cu arsenalul nuclear pe care îl are la dispoziție. Dar are această libertate de acțiune? Înarmarea nord coreană a fost de fapt realizată de China, înapoierea științifică a celor din nordul paralelei 38 fiind mult prea mare ca să poată dezvolta singuri formidabila capacitate necesară unor arme ultramoderne. Ori China știe foarte bine că dacă dictatorul nord corean ar lansa un atac nuclear asupra SUA, replica americană ar fi distrugătoare nu numai pentru țara sa ci și pentru o zonă întinsă din China, exact unde aceasta și-a construit o economie modernă.
Dictatorul Kim este fără îndoială monitorizat de chinezi și aceștia nu riscă să fie distrusă tocmai principala lor realizare de pe coasta de Est.
Ceva asemănător se petrece cu Iranul. Nebunia agresivă a aiatolahilor are niște limite și acestea înseamnă ordinul Moscovei.
Nici rușii nici chinezii nu riscă declanșarea unui război mondial cu mijloace nucleare. Ei mizează pe intimidarea occidentului și pe pătrunderea formidabilei lor capacități de propagandă în sistemul decizional al democrațiilor occidentale. Exact ca înainte de 1989, acesta e marele pericol.
Și acum, îmi asum riscul de a face un pronostic. La fel ca în perioada războiului rece, sistemul social-militar-economic al dictaturilor, clachează la un moment dat. Clachează fiindcă în perioada răspândirii fulgerătoare a informațiilor, oamenii din interiorul țărilor conduse dictatorial se îndreaptă spre libertate. Și treptat, sistemul trebuie să facă unele concesii, până la concesia majoră (vezi momentul Gorbaciov): renunțarea la agresivitate și promovarea unei politici normale față de occident. Când se va întâmpla acest proces?
Greu de spus, dar există semne că el a început atât în Rusia cât și în China.
Așadar, există speranțe și ele sunt justificate.
Mai există însă un element pentru ca speranțele să se realizeze: Cineva de Sus trebuie să decidă spre binele nostru. Ori Acel Cineva nu poate decide decât spre binele nostru. Fiindcă ne iubește.

Dr. Gh. Boldur-Latescu este  profesor universitar emerit și fost detinut politic anticomunist.

1 COMENTARIU

POSTAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.