„Statul român a fost neputincios în fața lui Vîntu”

Ieri, Vîntu a fost eliberat din arest, judecătorii i-au spulberat pe procurori, anulånd practic munca acestora. Printre judecătorii care au considerat că Vîntu nu este un pericol public „ca din întåmplare“ s-a aflat și soția lui Costiniu, judecătorul corupt de la Înalta Curte, aflat în relații de subordonare față de Cătălin Voicu, la råndul său sluga lui Mitică Iliescu, „spatele“ lui Ion Iliescu.
Cu cåteva ore înainte ca judecătorii Curții de Apel să-l elibereze pe Sorin Ovidiu Vîntu, mama FNI, Ioana Maria Vlas, a afirmat premonitoriu că Vîntu ar putea să iasă pe „chichițe de procedură“. A subliniat că „statul romån a fost neputincios în fața lui Vîntu“ și a adăugat că „în libertate, Sorin Ovidiu Vîntu este un pericol, pentru că este în stare să întoarcă toată lumea pe dos“.
În opinia Ioanei Maria Vlas, decizia de arestare preventivă era pe deplin justificată deoarece: „Cu el afară, cu talentele lui de manipulare, de minciună, șantaj și cumpărare, (articolul n.r.) 148 e pe deplin acoperit. Câtă vreme e acolo mai puțin poate să facă rău“.

Vîntu – „un guzgan“

Fosta parteneră a lui Vîntu îl consideră astăzi pe cel care a sedus-o „un guzgan“, susținând că Sorin Ovidiu Vîntu merită să rămână în închisoare. „Este abject să te ascunzi în dosul cuiva. L-a pus pe Popa să facă cea mai murdară parte din dosarul FNI. Eu am semnat toate hârtiile în speranța că lucrurile se vor îndrepta. Lucrurile cele mai urâte le-a furat prin Popa. (…) E un comportament de guzgan. El nu există nicăieri pe hârtie“, a continuat Ioana Maria Vlas, fosta mână dreaptă a guzganului. Se pare că puterea de seducție a lui Vîntu, cel care a subjugat-o pe Ioana Vlas, până într-acolo încât aceasta a fost gata să-și sacrifice viața pentru SOV, nu s-a știrbit – judecătoarele de la Curtea de Apel eliberând „guzganul“ care de acum are liber „să întoarcă toată lumea pe dos“.
Mare a fost bucuria „avocaților“ și slujbașilor lui Vîntu, de teapa lui Chirieac, care a subliniat că a fost o „victorie a celor mai mari jurnaliști-poeți și oameni de cultură ai României, a societății civile și a media“ care au determinat magistrații să cadă pe gânduri atât de profund încât să nu-l mai considere pericol public pe „guzganul“ care a nenorocit 300.000 de familii, un personaj cu o activitate infracțională de peste două decenii, activitate care includea punerea la cale a unor asasinate, fără a mai vorbi de implicarea în rețeaua combinațiilor toxice cu inflexiuni rusești.

Mașinăria monstruoasă a Aparatului eolian

Probabil că la categoria „mari poeți“, pentru Chirieac, intră un Dinescu, cel care răcnea pe Realitatea TV că arestarea lui Vîntu înseamnă întoarcerea Gărzii de Fier, iar la mari jurnaliști se referea la CTP-ul care gargarisea despre „guzgan“ parascovenii fantasmagorice despre calitatea de om de cultură a acestuia. În aceste zile a ieșit la iveală mulțimea „conservelor“ de tot felul ale rețelei create de SOV, în media, în politică, dar și în alte medii. Lista publicată de „Curentul“, a simbriașilor lui Vîntu, aflați în diverse poziții de influență publică și politică, s-a dovedit mult comprimată față de realitate. Imediat după anunțul eliberării lui Vîntu, pe postul TV Realitatea exultau „analiștii“ de tot felul care aclamau faptul că „punerea de presiune“ a Trusturilor VPV (Vîntu-Patriciu-Voiculescu) asupra Justiției a avut efectul scontat.
„Dacă nu era societatea civilă, presa, poeții și personajele de influență publică de pe statul de plată al lui Vîntu, acesta era și acum în arest“ – este fraza concluzivă a unui personaj specializat în șantaj și șmenuri cu serviciile – Bogdan Chirieac -, a cărui prestație pe Realitatea plină de patos revoluționar ar putea avea o explicație semnificativă – banii, în jur de un milion de euro, pe care îi are de recuperat de la Vîntu.
Cât de civilă este societatea civilă ne-am cam lămurit în ultimele decenii – în ce-i privește pe vectorii de tip Dinescu, CTP, Roșca și cea mai mare parte a armatei de „pioni“ din solda lui Vîntu, lucrurile sunt de asemenea clarificate în ultima perioadă. Conexiunile externe – Moscova via Chișinău – și-au probat vigoarea. Marionetele de tot felul au făcut front comun în apărarea baștanului nevrotic care se crede un fel de dirijor al corului sclavilor. S-au aruncat pe piață toate poveștile posibile, devenite adevărate mituri constitutive ale statuii lui SOV, „genialul“, „omul de cultură de largă respirație mondială“, „filantropul“, „ecologistul“, ba chiar, pentru duduile sensibile ușor de sedus, judecătoare sau nu, s-a pus pe piață inclusiv povestea lacrimogenă a cuțului șchiop al lui Vîntu, împușcat cu o alică de cauciuc în lăbuță, istorie asezonată cu imaginile penibile cu tăicuțul adoptiv al lui Vîntu, îngrijorat acum de soarta puiului său, deși același tăicuț declarase cu puțină vreme în urmă pentru „Curentul“ că SOV l-a abandonat și nu i-a dat un ban, deși era bolnav ca vai de el.
Cea mai interesantă secvență a acestei perioade a fost dezvăluirea intimă a personajului Vîntu – mogulul care ținea în frâu o adevărată armada de „deontologi“ și marionete, figuri politice, jurnaliști, securiști, rinoceri, babuini și giboni abrutizați etc.

Gogomanul SOV, liber, deocamdată…

Baștanul care îi are în mână pe toți aceștia – de la cei 150 de pioni din lumea politică la un Hurezeanu sau un Patapievici, cel care se plimbă cu Volvo-ul de la mogul, s-a dovedit în propriile declarații și fapte un fel de diavol șchiop, dar tembel, mitoman și infatuat. Atât de „genial“ era acesta încât a ajuns să cadă pe interceptări deoarece, deși își tot schimba telefoanele și cartelele, trimitea agenda telefonică de la un telefon la altul pe SMS, asigurând continuitatea ascultărilor.
„Omul de cultură“ elogiat de CTP și de Dinescu, „poetul-portofel“ – cum îl numea chiar CTP-ul -, s-a dovedit în instanță un fel de gogoman gongoric producător de aiureli penibile, încercând să epateze cu citate din Goethe, învățate probabil la punctul „Conserve-Lăzi“ din penitenciarul în care își ispășea pedeapsa de dinainte de ‘89, pentru furăciunile din galantarul cu brânzoaice moldovinești. Pledoaria sa, dar și pledoariile sutelor de „avocați“ din media și din spațiul politic, derulate non-stop pe ecranele televiziunilor, au constituit mostre ale penibilizării maxime a spațiului public românesc, otrăvit zi de zi, de ani de zile, prin prestația stipendiată gras de micul escroc de Roman, devenit un fel de bașbuzuc național după reușita nepedepsită a celor peste 1000 de miliarde scoase din buzunarele românilor.
Marii noștri moguli români sunt doar niște parveniți nu prea inteligenți, dar cu foarte mult tupeu. Găinari care au ajuns superbogați doar pentru că au furat ca-n codru, fără nicio opreliște sau remușcare, acoperiți de statul lui Iliescu. Circul mediatic din jurul lor are totuși un folos pentru că ajută românii să înțeleagă faptul că toți acești „moguli“ sunt „tigri de hârtie“ – vorba tovarășului Mao, marionete umflate cu pompa de Sistem, de aparatul din umbră, care îi bagă sau îi scoate din când în când de pe la arest, pentru a le readuce aminte cine-i șefu’. Diavolu’ șchiop poate deveni peste noapte cuțu șchiop – via Jakarta sau nu. Probabil în aceste zile se va vedea dacă mogulilor noștri și slugilor acestora le-a venit sau nu termenul de expirare.