La 20 de ani de la consumarea momentului decembrie 1989, fantoma fostei Securități comuniste încă mai bântuie în mințile societății civile, care, pe fondul inculturii de securitate, se află într-o stare generală de ireconciliere cu trecutul și cu actualele organisme din domeniul informațiilor. Prin cultura de securitate se înțeleg acele norme și valori care asigură echilibrul și siguranța necesară dezvoltării indivizilor și implicit a societății. Astăzi, mai mult ca oricând, în contextul în care România este parte integrantă în UE și-n NATO, cetățenii și structurile de informații trebuie să fie într-un permanent dialog pentru asigurarea securității naționale.
Spre normalitate…
Din nefericire, acest deziderat stârnește reacții dure astăzi, prin prisma unor așa-ziși formatori de opinie care cultivă voit un sentiment de suspiciune în tabăra serviciilor, pentru a lovi în instituția prezidențială prin intermediul unor dezinformări crase fără nicio acoperire. În acești 20 de ani de transformări lente de la comunism la democrație, serviciile s-au adaptat la noile cerințe, precum și la noul context geopolitic la care România participă activ la combaterea flagelului terorist în Afghanistan sau la consolidarea instituțională a Irakului, astfel încât sintagme de genul: poliție politică, interceptări ilegale nu-și mai au acoperire în contextul în care aceste instituții se supun controlului democratic, prin intermediul Parlamentului.
Lumini și umbre…
CNSAS-ul ca instituție putea face lumină în trecutul comunist pentru pregătirea reconcilierii. O reconciliere care lipsește din dezbaterea societății civile și a foștilor disidenți pe fondul vânătorii de dosare și de rețele informative prin tonele de dosare depozitate la CNSAS. Dacă nu ar fi servit intereselor pur politicianiste, CNSAS-ul ar fi putut contribui la restabilirea unui adevăr istoric prin bogăția documentelor pe care serviciile au fost obligate prin lege să le predea acestei instituții care a deraiat de la scopurile sale nobile. Pe de altă parte, se constată anchilozarea relațiilor dintre mass-media, societatea civilă și servicii care nu produc un dialog consistent pentru promovarea și dezvoltarea culturii de securitate, care nu înseamnă „turnătorie“ sau „poliție politică“. În acest context, putem aduce în discuție cazul STASI din fosta RDG (n.r. Republica Democrată Germania) care a fost dezbătut sub toate aspectele de către CNSAS-ul german, astfel încât rănile făcute de fosta poliție politică est germană cetățenilor s-au vindecat. În schimb, la noi, accesul la propriul dosar și cazul turnătorilor sunt răni deschise, bune de reactualizat în campania electorală și-n lupta dintre unii politicieni. Fără doar și poate, crimele comise de fosta Securitate comunistă trebuie privite prin prisma contextului în care au fost săvârșite, iar cei vinovați trebuie să plătească prețul unei judecăți simbolice în fața istoriei pentru a se putea face o reconciliere generală în cel de-al doisprezecelea ceas.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
