Subordonații Ecaterinei Andronescu spală rușinea plagiatului de pe obrazul gros al premierului Ponta

Consiliul Național de Etică a anunțat, oficial, decizia în cazul acuzațiilor de plagiat aduse prim-ministrului Victor Ponta. Consiliul Național de Etică „apreciază că titlul de doctor în ?ê?£tiințe Juridice, domeniul Drept, a fost obținut de domnul Victor Ponta în concordanță cu legislația în vigoare în anul 2003 și calificarea de plagiat în cadrul tezei de doctorat cu titlul <<Curtea Penală Internațională>> nu se poate susține”.  Odată cu această decizie anunțată oficial se încheie o lungă perioadă de secretomanie, în cursul căreia rezultatul verificărilor făcute de specialiști asupra deja celebrului doctorat al actualului nostru premier, păreau să se fi preschimbat în niște informații clasificate în categoria „strict secret de importanță deosebită”. Un secret de care oficialitățile au ajuns să se ferească mai ceva decât dracul de tămâie.

Zile și săptămâni la rând, toată lumea a vorbit despre comitete și comisii, despre analize și evaluări dar, oficial, nimeni nu și-a asumat un verdict clar. De fapt, doctoratul păcăliciului Ponta devenise un soi de cadavru pestilențial pe care „factorii de decizie” și-l pasau de la unul la altul, doar-doar vor reuși să-l facă uitat. După cum ne amintim, atunci când ziariștii de la „El Pais” l-au întrebat despre acuzația de plagiat, „Cârlanul” Ponta s-a umflat în pene i a spus că va ține cont și se va supune doar în fața deciziei pronunțate de Consiliul Național de Etică, organism de control aflat în subordinea Ministerului Educației. Implicit, un organism compus din politruci aflați în directa subordonare a Ecaterinei Andronescu. Fără ca Ministerul Educației să fi oferit încă o decizie oficială, Consiliul Național de Etică a anunțat, „pe surse” că premierul Victor Ponta nu a plagiat. Tot la „bursa zvonurilor” s-a mai aflat că CNE și-a încheiat, încă de miercuri, raportul final privind lucrarea de doctorat a premierului Ponta, și l-a trimis către Direcția Juridică a Ministerului Educației, pentru a primi avizul de legalitate. În mod cu totul neașteptat și de parcă ar fi conținut cel puțin niște informații privitoare la siguranța națională, raportul a fost expediat destinatarului prin intermediul Poștei Secrete. Încă de miercuri Gabriela Catană, purtătorul de cuvânt al Autorității Naționale pentru Cercetare ?ê?£tiințifică (ANCS) – instituție pe lângă care funcționează CNE, a anunțat că la întocmirea raportului final s-a ținut cont de raportul Comisiei Tehnice alcătuite la solicitarea CNE. Cu toate că Legea Educației nu prevede existența niciunei Comisii Tehnice, iar Raportul menționat n-a fost semnat și asumat, oficial, de nimeni, concluziile lui au stat la baza verdictului prin care CNE a decis că Victor Ponta nu a plagiat.

Prietenul Mateuț la nevoie se cunoaște

Singura personalitate care și-a asumat apartenența la fantomatia Comisie Tehnică de pe lângă CNE dar și concluzia că în privința lucrării de doctorat Ponta este „curat și uscat” a fost avocatul Gheorghiță Mateuț. Chestionat de presă în legătură cu aceste aspecte, maestrul Mateuț a dat o explicație îmbârligată, o pledoarie pe care, dacă ar fi susținut-o într-o sală de judecată ar fi provocat plictiseală magistraților de la care ar fi smuls, cel mult, un căscat lung și un zâmbet condescendent: ”Plagiatul înseamnă însușirea unei păreri, a unui punct de vedere, a unei idei. În materie de drept există un specific. O lucrare cu adevărat științifică se bazează pe lucrări anterioare, pe jurisprudență. Nu se poate face abstracție. În materie de drept nu există lucrări în întregime originale. Se bazează pe jurisprudența și doctrina în materie. Este o lucrare despre Curtea Penală Internațională care se bazează pe documente internaționale, pe statutul Curții. Nu există nici o activitate de copiere, de preluare sau de plagiere în sensul legii”. Aproape că-ți vine să crezi maestrul Mateuț îl plagiază, și el, pe ministrul Ioan Rus care ne explica plin de ifose că, de la Platon și Aristotel până la Newton și Enstein, toată lumea plagiază în draci. Întrebat concret dacă în cazul Ponta poate fi vorba despre un plagiat, în sensul legii, avocatul Mateuț a dat-o iar prin bălării: „În sensul legii, nu. Plagiat este când îți însușești o părere, un punct de vedere cu privire la o interpretare a unui text de lege, sau cu privire la o problemă juridică pe tema abordată. Dar nu se pune cazul în teza de doctorat a domnului Ponta. Nu s-au făcut trimiteri bibliografice în interiorul lucrării, asta este o realitate. În perioada respectivă se agrea că la finalul tezei să se facă o listă cu bibliografia”. Serios maestre? Păi dacă peste 80 de pagini redate „copy-paste”, fără a fi menționată sursa, nu este un furt grosolan, ce ar mai trebuit să facă Ponta pentru a vă convinge că a plagiat? Să fure și rufele puse la uscat pe frânghia vecinilor?

Colegi de bară în apărarea lui Tender

  Pe de altă parte, nici prezența avocatului Mateuț în Comisia Tehnică a CNE nu s-a petrecut chiar la voia întâmplării. Cu toate că nimeni nu știe ce și mai ales câte dosare o fi instrumentat, Victor Ponta se laudă, ori de câte ori are ocazia, cu trecutul său de procuror. Dar este cu mult mai discret în privința trecutului său  de avocat, pe care nici măcar nu se obosește să-l menționeze în CV-ul său. Iar în această privință ar cam fi câte ceva de spus, de la contractele pe care le-a împărțit frățește cu bunul său amic Dan ?ê?£ova, până la procesul lui Ovidiu Tender unde l-a avut „coleg de bară” exact pe distinsul maestru Gheorghiță Mateuț, exact cel care-l apăra acum de strigoiul plagiatului. Este vorba despre un proces care a avut loc prin 2006, în cursul căruia avocații Gheorghiță Mateuț și Victor Ponta au fost acuzați de reprezentanții Parchetului de pe lângă instanța supremă că n-au respectat exigențele deontologice ale profesiei de avocat și că au încercat să tergiverseze procesul. Consultând arhivele ziarelor am aflat că în cursul acelui proces de pomină, avocatul Ponta s-a făcut remarcat prin faptul că, în timp ce colegul Mateuț se rățoia la magistrați, el însuși s-a întâlnit la toaletă cu Ovidiu Tender, pe care l-a sfătuit prietenește să-și ude fața și să mimeze un infarct. Iar asta a făcut-o tocmai el,  care acum se laudă că are „respectarea legii în ADN”. Apoi, ieșit pe holul instanței, a început să arunce vorbe grele la adresa judecătorilor pe care i-a acuzat, voalat, că s-ar afla sub influența alcoolului. Iar după cum bine spune proverbul, „prietenul la nevoie se cunoaște”. Luată de politrucii aflați în subordinea Ecaterinei Andronescu decizia Consiliului Național de Etică are șanse mari să fie și punctul final al carierei ministeriale a  Abramburicăi. Pusă în funcție deși are la activ niscaiva acuzații de incompatibilitate, ea are șanse mari de a deveni un soi mai aparte de „Grăjdan” care a dispărut fără urmă după ce a încercat să-i dea o mână de ajutor lui Adrian Năstase:   ”Maurul și-a făcut datoria, maurul poate să moară!”  

  Vasile Surcel