Tentaculele Ungariei din CNSAS (I)

Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității a avut de la bun început ocazia să încalce legea CNSAS în folosul unui grup de interese. Deși inițial "Legea Ticu" prevedea că este interzis ca membrii Colegiului să fi făcut parte dintr-un partid politic, oricare ar fi fost acesta, interdicția a trebuit ridicată pentru câțiva foști comuniști de marcă, actualmente oengiști și vocaliști. Primul caz: Andrei Pleșu. El s-a înscris în PCR de la 19 ani, iar după scandalul "Meditația Transcendentală" s-a rugat în două scrisori către Nicolae Ceaușescu să fie iertat pentru că informase organele Securității, prin persoana maiorului DSS Vasile Mălureanu. Al doilea: Mircea Dinescu, activist UTC, absolvent al Academiei de Partid "Ștefan Gheorghiu",care era urmărit de unitatea anti-KGB 0110. Al treilea caz s-a dezvoltat până la a deveni penal: Horia Roman Patapievici, despre care se spune că este o creație de-a lui Virgil Măgureanu, a recunoscut după ce s-a transferat la Institutul Cultural Român (ICR) că a studiat dosarele și a avut cunoștință de colaborarea mai multor personalități ale Grupului pentru Dialog Social cu Securitatea, printre care și prietenul său Sorin Antohi, care turna dizidenții din Iași. El nu le-a deconspirat tocmai pentru că făceau parte din același grup de interese cu el – GDS, încălcând grav atât morala și deontologia, cât și legea CNSAS, fapt pentru care în prezent este cercetat penal. Cei doi "filosofi" care preferă însă remunerațiile bugetare grase s-au transferat amândoi la ICR, unul președinte, altul în Colegiul Director, angajându-se în același timp la moguli: unul la trustul lui Sorin Ovidiu Vîntu, în cazul Patapievici, al doilea la Dinu Patriciu, în ce-l privește pe Pleșu. Și aceasta chiar dacă Patriciu i-a cerut lui Pleșu să-și dea demisia dacă se simte atât de ultragiat și perplexat pentru că l-a categorisit pe prietenul său Patapievici drept un "pițigoi psihopat". De unde se vede că morala lui Pleșu, când vine vorba de bani, nu mai este atât de "îngerească". Dacă ultimii doi s-au refugiat în alte activități lucrative, Mircea Dinescu, "poetul portofel", a rămas la CNSAS, de control, chiar dacă și acum încalcă legea prin prezența sa în același timp la postul de televiziune al lui Vîntu. În față, pentru a încasa castanele și a semna deconturile, a fost plasat Ladislau Csendes (foto). Persoana care învârte cheița din spatele lui Csendes este, după cum veți vedea mai jos, tot în sfidarea legii românești, un cetățean al Ungariei: o anumită Andrea Varga, budapestoloagă.

Cvartetul "Arpego" cântă în struna Budapestei

Din iulie 2007, conferențiarul universitar dr. în muzicologie Antoniu-Ladislau Csendes (născut la 25 aprilie 1964, absolvent al Conservatorului de Muzică "Ciprian Porumbescu" din București, Secția Instrumente cu Coarde, cunoscut mai bine ca membru al Cvartetului "Arpego", din care face parte și soția sa) este președintele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
A. L. Csendes a fost desemnat ca membru al CNSAS chiar de la înființare, ca reprezentant al UDMR. Sub președinția istoricului Onișoru, muzicologul Csendesi a trecut neobservat, deoarece avea preocupări mult prea importante, pentru a ieși în vreun fel în evidență.            
Potrivit surselor noastre, "Centrala secretă" din spatele cortinei UDMR i-a stabilit lui Csendes misiuni din categoria spionajului de mare anvergură, între care:    
– identificarea și transmiterea în exterior, potrivit unei tematici de cercetare minuțioase, a întregului volum de date privind activitatea fostelor organe ale securității statului în problema maghiară;
– acțiunile serviciilor speciale ale Ungariei în România (ce s-a cunoscut și cât?);
– surse de informare folosite de Securitate;
– persoane urmărite și modul în care acestea au fost depistate;
– cauzele eșecurilor înregistrate;
– vulnerabilitățile identificate de Securitate în acțiunile spionajului ungar și baza de sprijin a acestuia în România;
– factorii favorizatori ai neorevizionismului reflectați în evaluările Securității;
– foști agenți ai Securității care, pe baza elementelor din dosare, ar putea fi determinați să colaboreze cu servicii secrete străine;
– persoanele importante din România care au dosare în arhivele Securității preluate de CNSAS;
– erori de prelucrare a dosarelor predate CNSAS care permit conexiuni cu "dosare de securitate națională" rămase la serviciile de informații. (Va urma)