Udrea în campanie electorală: divorț, nuntă, botez… urmează înmormântare?

De o bucată de vreme, mai precis de când a anunțat că are în vedere să candideze la președinție, Elena Udrea marchează tot felul de “evenimente” mediatizate intens, considerate probabil a reprezenta o formă de acumulare de puncte de audiență și notorietate.
Într-un interval scurt Udrea a reușit să obțină reverberații în mass-media pe un set de evenimente, să zicem de factură casnică – de la divorțul de Cocoș, la nunta lui Roberta Anastase și mai nou un botez, al unui pedelist din Mier­curea Ciuc. La nunta lui Roberta a venit mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată într-o rochie spartă în față și în spate, de un roșu strident, cu spatele dezgolit, la botez a participat cu o mină pioasă la ceremonia religioasă, înveșmântată (termenul e relativ – că mai toate alea îi ieșeau pe dinafară) cu o rochiță-furou gen camuflaj de panteră, în culoarea complementară a roșului – verde.
La nuntă s-a străduit să fie vampă, la botez a încercat o valență pietistă, la ambele evenimente purtând însă rochițe cu un număr mai mic, deoarece tot felul de șunculițe și celulite se ițeau pe toate părțile unde cresc ele. Și asta în condițiile în care a avut grijă să anunțe presa avidă de informații extrem de prețioase că s-a străduit să slăbească 5 kilograme. Cum o fi arătat înainte să slăbească – se spa­rie gândul. Pe vremuri era o vorbă populară despre du­du­ile trecute – “din spate liceu din față muzeu” – la Udrea merge un update: “din spate muzeu din față – tot muzeu”.
Colăcelul de pe burtă, sânii revărsați de o consistență ce evocă „fermitatea” gelatinoasă a piftiei, aripioarele de celulită vădite, musculatura spatelui lăsată, toate acestea sunt mici detalii ce caracte­rizează o femeie ce ar trebui să-și aleagă alt profil de candidată decât cel de vampă uzată și fleoșcăită.
De exemplu poate modelul Timoșenko ar fi mai potrivit, ucraineanca a ajuns în topul politicii arătând relativ bine la o vârstă de duduie, cu codițele acelea ale ei împletite. Bine, Timoșenko este blondă naturală nu vopsită, ca Udrea, și mai sunt și alte deosebiri, cum ar fi că ucraineanca nu a fost lansată în politică de vreun bărbat faimos și tare în brand. Modelul politicianei din Ucraina este cu deosebire interesant, mai ales dacă avem în vedere că într-un final politică i-a oferit o binemeritată repausare, la pușcărie. Femeia fura de stingea, dar asta n-ar fi o noutate pentru mediul politic.
Pe de altă parte, dacă Elena Udrea vrea să obțină voturi arătând mai multă carne (și mai puțină grăsime), ar trebui să facă niște eforturi sporite pentru a arăta marfă, că deocamdată se încadrează mai degrabă la sectorul de galantar cu marfă degradată, alterată. Desigur și marfa expirată este căutată de amărâții homelles care se adună în spatele magazinelor în zilele în care vânzătorii aruncă la gunoi produsele care și-au depășit termenul de valabilitate.
Sunt niște site-uri de specialitate care explică ce e de făcut, de exemplu când sânii au devenit ca două punguțe scofâlcite, de consistența răciturii de purcea. „Când sânii sunt mai pleoștiți decât în mod normal, probabil că au mult mai multă grăsime decât țesut glandular care ajuta la menținerea fermității. O altă cauză: ligamentele care susțin sânii ar putea să fi devenit mult prea întinse… cam la fel cum se întâmpla cu lenjeria veche.
Întrucât e un fenomen normal, nu exista multe metode prin care poate fi împiedicată căderea lor” (cum nu poate fi împiedicată nici gravitația principalul inamic al sânilor). Exista însă niște mici remedii, paleative: „poarta o bustieră cu niște cupe încorporate, care să prevină deplasarea, spune Susan Nethero fondatoare a unor magazine de lenjerie intimă și autoare a unei cărți numite „Dis­cuția sutienelor” (ce titlu tare, aș avea și io niște idei de titluri din astea, ca să devin celebru, de exemplu „Discuția suspensoarelor”, sau „Monoloagele vecinului” – n. n). Revista de specialitate vine și cu alte idei și soluții pentru femeile-purcică: „O soluție mai bună: concentrează-te nu atât asupra aspectului sânilor tăi lăsați, ci mai ales asupra modului sexy în care te ajuta să te simți. Poarta push-up-uri hoț, iar în pat, bucură-te de pozițiile de sex care îi permit iubitului tău să-ți stimuleze sânii, dar nu-i expun vizual atât de mult (doggy-style sau lingura)”.
Lectura acestor reviste de specialitate pentru femei poate produce adevărate revelații semantice. Nu știam expunerea vizuală a sânilor într-o poziție exact ca aceea din imaginea cu Udrea în care se văd sânii până la buric, unde au ei ten­dința să se odihnească în cazul ei se numește „doggy-style”. Practica­rea „doggy-style” la biserică o fi având valoare electorală dar parcă nu prea cadrează cu momentul.
Cineva ar trebui să-și asume rolul ingrat de a-i explica candidatei că nu este suficient să-și construiască trepte de campanie utilizând momentele așa numitelor rituri de trecere ci este nevoie și de respec­tarea unor rânduieli.
În manualele școlare pe vremuri erau atent reliefate temele literare ce surpindeau momentele esențiale ale vieții – nașterea, bote­zul, nunta, înmormântarea. Sado­veanu, George Coșbuc, Arghezi sunt câțiva dintre autorii români care au tratat minuțiuos aceste momente, oprindu-se asupra nume­roaselor detalii ce țin de tradiție, de obiceiurile, de rânduielile strămoșești și de regulile bisericești. Antropologii și folcloriștii numesc aceste ceremonii "rituri de trecere" stări tranzitorii ce detensionează tensiunile specifice schimbărilor de statut. Un autor celebru, Arnold Van Gennep, a pu­blicat cu mai bine de un secol în urmă o lucrare intitulată chiar „Riturile de trecere” unde se explică și se identifică trei subsecvențe și anume riturile de separație, ce pre­ced nașterea, nunta și înmormân­tarea, de prag, în prembulul evenimentul ca atare și de integrare în noul statut în interva­lul ce urmează consumării evenimentului. În ce privește obiceiurile românești i-aș recomanda Elenei Udrea și staffului ei de campanie lectura unei cărți de folos, scrise de Ion Ghinoiu – „Sărbători și obiceiuri românești”, apărută acum vreo zece ani, pe când duduia abia se lansa în politică și probabil nu avea timp de citit.
Acum însă, dacă tot încearcă un racord electoral cu zonele de adâncime și substanță românească, participând la nunți și botezuri, lucrarea despre datinile noastre ar putea fi de folos maxim. Nu de alta dar mă aștept ca la viitoare apariție electorală a Elenei Udrea, la o înmormântare de exemplu, că celelalte rituri de trecere le-a bifat, să o vedem pe vampă arătând ca Sonia personajul principal al operetei „Văduva veselă” (Die lustige Witwe) compusă de Franz Lehár la începutul secolului.

George Roncea