Udrea sabotează Mișcarea Populară cu obstinație patologică

Aflată într-o perioadă de răscruce a vieții, abandonată de soț pentru una mai tinerică și mai subțirică, ajunsă într-o poziție minoră într-un partid creat de Traian Băsescu, pe care a reușit să-l distrugă, Udrea își caută noi ținte de distrus. S-a orientat de o bucată de vreme pe Mișcarea Populară, încercând să acroșeze cumva tangențial noul proiect politic al președintelui Băsescu. I s-a arătat de câteva ori cartonașul roșu, dar fiind probabil discromatică o fi crezut că e un cartonaș roz, din acelea cu care umbla ea pe vremuri pe la televiziuni, când se lansa în politica mare. Acum, ieșită din politica mare dar râvnind la scaunul prezidențial, în perspectiva apropiată, își face imagine pe la nunți, pe la botezuri, pe la zile de naștere, îmbrăcată în rochițe caraghioase, roșii, verzi, albastre, cu două numere mai mici, din care îi sar diverse șunculițe și excrescențe anatomice în toate direcțiile. După ultima apariție de acest tip, la o zi de naștere a unei fețite, în care din rochița albastră i-au izbucnit niște chestii fleoșcăite, deși prezența unor copii minori ar fi recomandat o ținută cât de cât decentă, Udrea s-a gândit să mai utilizeze încă o remorcă pentru a-și vedea numele în presă.
Zilele trecute i-a luat startul lui Eugen Tomac tânărul președinte al noii formațiuni politice, extensie a ong-ului Mișcarea populară, intitulată PMP – Partidul Mișcării Populare. Fără să o fi rugat nimeni a anunțat presa în avans că Tomac va fi cel care va fi plasat în poziția de conducere a partidului, plasându-l pe acesta într-o poziție jenantă. Regulile de comunicare publică instituțională sunt foarte simple și clare pentru oricine a lucrat într-o instituție. ?ê?£eful este acela care decide strategia de lansare publică, modalitatea de propulsare a imaginii, momentul și cadrul. Anunțul lansării noii formațiuni și numele viitorului șef de partid l-a făcut, prin sifonare, Udrea, la o emisiune live, deși nu are nicio legătură instituțională cu noua formațiune, care de altfel de la bun început s-a autodefinit a fi în opoziție față de câmpul și mediul politic din care face parte și Udrea. Marian Preda, unul dintre întemeietorii Mișcării Populare a ieșit public ieri și a afirmat că Udrea n-a avut mandat de purtător de cuvânt sau de antemergător al noii formațiunii politice.
Nu este prima oară când Udrea se bagă în seamă fără niciun mandat, pe tema Mișcării Populare. Cu "suflețelul ros de ambiția de a urca tot mai sus", pentru a-l cita pe un apropiat al președintelui Băsescu, Udrea s-a intromisionat în medierea relațiilor publice despre Mișcarea înființată de Traian Băsescu, care n-a avut încredere absolut în nimeni în afară de propria fiică pentru a prezerva marca organizației. Dacă ar fi avut încredere în Udrea i-ar fi delegat acesteia sarcina înscrierii la OSIM a numelui viitorului partid.
Am mai atras atenția asupra acestui aspect și cu altă ocazie, într-un articol intitulat "Traian Băsescu își ia mâna de pe Elena Udrea", material apărut în martie 2013, după celebra scenetă "Adio PDL" de la perdeluța de la vilă. Scriam atunci că, imediat după apariția știrii înregistrării la OSIM a mărcii Mișcarea Populară de către familia lui Traian Băsescu, Elena Udrea explica ea, ca și când ar fi fost tot un membru al familiei sau mai mult, cum vine treaba cu Mișcarea Populară.
?ê?£tirea AGERPRES din 09 septembrie 2011, ora 15:15 se intitula: „Elena Udrea explica ce ar putea însemna Mișcarea Populară“ și se preluau pasaje însemnate dintr-un discurs public al Elenei Udrea, atunci ministreasa aflată cu treaba prin țară.  La Craiova, unde se afla pentru semnarea a trei proiecte cu finanțare europeană care fac parte din Planul Integrat de Dezvoltare, Udrea spunea că Mișcarea Populară ar putea viza mai degrabă toate forțele care sunt alături de „proiectul PDL“ decât transformarea Partidului Democrat Liberal. Chestiunea înscrierii la OSIM a Mișcării Populare era cel puțin la fel de importantă pentru Udrea ca și proiectele majore de dezvoltare europeană, altfel nu se explică promptitudinea în care și cu aceea ocazie s-a transformat în purtător de cuvânt al familiei Băsescu, proprietara de drept a mărcii înregistrate la OSIM la clasele 41; 42; 45 (Educație; instruire; divertisment; activități sportive și cultu rale. Servicii științifice și tehnologice, precum și servicii de cercetare și de creație, referitoare la acestea; servicii de analiză și de cercetare industrială; crearea și dezvoltarea calculatoarelor și a programelor de calculator. Servicii juridice; servicii de siguranță pentru protejarea bunurilor și indivizilor; servicii personale și sociale oferite de către terți, destinate să satisfacă nevoile indivizilor.)
Probabil Elena Udrea s-a gândit în perspectivă la utilitatea mărcii plecând de la premisa că ea însăși este cea mai calificată și „destinată să satisfacă nevoile indivizilor“, însă până una alta indivizii care au fondat Mișcarea Populară n-au nevoie absolut de loc de serviciile sale extrem de specializate.
Elena Udrea se transformase într-un fel de purtător de cuvânt al Fundației Mișcarea Populară, anunțând publicul setos de panseurile sale memorabile faptul că Mișcarea Populară „e cu mulți pași înaintea PDL“. Vorbind ca un insider al viitoarei formațiuni a lui Traian Băsescu, deși n-a invitat-o nimeni să-și asume această poziție, Udrea a lăsat impresia pentru moment că este ceva pe acolo, vreo gânditoare a strategiei de lansare a Mișcării, vreo fondatoare, vreo membră.
Însă la mai puțin de 24 de ore s-a dovedit că Udrea s-a lansat doar pe sine în temă, deoarece Udrea a fost respinsă ab initio din noua organizație, fiind obligată să rămână pe unde se afla și acum, adică în PDL-ul fesenist, pe care Traian Băsescu nu-l mai înghite la pachet, chiar și după ce a salvat România, după cum a afirmat chiar el la deschiderea congresului din data de 23 martie.
Nu numai că fondatorul Mișcării Populare, Cristi Diaconescu, a afirmat răspicat că n-au ce căuta în noua organizație condusa de dânsul purtători de carnete de partid, ceea ce o excludea automat pe Udrea, dar și alte date colaterale confirma eliminarea Elenei Udrea din ultimul proiect politic al lui Traian Băsescu.
Udrea se pare că vrea să facă praf și Mișcarea Populară, după ce „a făcut praf o filială mare de partid“, pentru a-l cita pe același cunoscut insider al familiei Băsescu de la hotnews, Tapalagă, omul de casă al femeii simbol pentru Traian Băsescu, Monica Macovei. Datorită acestei „femei înfricoșător de nocive cu o reputație atât de proastă, mediocritate agresivă cu un nume asociat cu o imagine vulgară “, cum scria profetic Tapalagă, „murim asfixiați, ne scufundăm cu toții într-un fel de otravă care omoară orice speranță“. Parcă întrevăzând cu ochii minții traseul viitor al Elenei Udrea, expertul în psihologie abisală udriană o numește "simbolul negru al unei întregi guvernări“, obsedată de "mania grandorii, obsesia puterii împinsă până la delir".

Eugen Tomac a fost ținta principală a comilitonilor Elenei Udrea, de teapa lui William Brânză

Pentru a sublinia și mai clar perfidia personajului descris atât de plastic și competent de Tapalagă, este importantă precizarea că toate atacurile la adresa lui Eugen Tomac, în campania electorală trecută, au plecat din văgăunile unde șobolănesc alde William Brânză, protejatul Elenei Udrea. Eugen Tomac a avut drept contracandidat din partea USL-ului un milițian de-al lui Vladimir Voronin, un rus pe nume Alexeiev, protejatul unui penal din PSD pe nume Rizea, a cărui campanie de ponegrire la adresa tânărului candidat al PDL a fost alimentată în întregime de rețeaua media a lui Willian Brânză. Atacuri dintre cele mai abjecte au fost declanșate  de gașca Brânză-Alexeiev, Tomac fiind prezentat în toate felurile imaginabile, ba drept kaghebist, ba drept agent ucrainean, ba corupt cu patru case, ca Adrian Năstase, ba că ar fi căsătorit cu o super agentă a SIS-ului moldovenesc, ba că ar fi homosexual sau pedofil. Izvorul acestor mârșăvii a fost un grupuscul de extracție clar kaghebistă, și firește întrebarea care ar trebui să fi devenit temă de dosar operativ la SRI este ce fel de legătură subterană a existat între Brânză al Elenei Udrea și șobolanii kaghebiști de la Chișinău ai PSD-ului.
Ca orice "personaj lipsit de convingeri, fără scrupule, principii și valori", Udrea încearcă acum minarea traseului politic al lui Eugen Tomac, devenit deputat cu cel mai mare procent din istoria post decembristă a României, surclasând-o net procentual pe fosta ministreasă. Eugen Tomac a obținut 78% din voturile exprimate de cetățenii români din afara granițelor aferenți colegiului 2 Diaspora iar rezultatul în cele 19 secții de votare din Basarabia a fost de 82%. Udrea pentru a obține voturi în județul limitrof unde a candidat, a beneficiat de un joc tactic cu USL-ul, devenit din ce în ce mai evident acum pentru toată lumea.
Într-un articol cu înțelesuri adânci scris în noiembrie 2005  de ziaristul Ion Cristoiu, cel care a promovat-o public pe Elena Udrea, intitulat "Cine e cu adevărat "blonda" de la Golden Blitz?" a fost lansată o temă tulburătoare prin analogia personajului Udrea cu personajul "nebunul cu clopoței", un cadru al serviciilor israeliene care s-a înfiltrat în Beirut, în anii '80, sub acoperirea de nebun care trăiește prin gunoaie. Cristoiu observa atunci ca "nebuna cu clopoței", personajul nostru autohton, pare "întruchiparea prostuței absolute. In toate aparițiile publice sare in ochi prin fustele strâmte si scurte, prin decolteul mai mult decât spectaculos, dar mai ales prin aerul zurliu, de femeiușcă zăpăcită, care se întreabă ce cauta ea în Gara de Nord, deoarece a plecat spre coafor". ?ê?£i acum Udrea sare în ochi tot prin decolteuri, prin apariții zurlii, prin șuncile scoase în evidență la tot felul de sindrofii. Cristoiu observa însă că personajul Udrea poartă niște măști și că mascarada nebunei cu clopoței ascunde altceva.  Un prim sens al cuvântului persoană a fost acela de mască, de „costumație actoricească”. În cazul Elenei Udrea devine din ce în ce mai greu să apreciezi în ce măsură masca de "nebună cu clopoței" este expresia unui rol sau definește chiar esența intimă a personajului, descris de un alt ziarist din preajma Cotroceniului, Tapalagă, drept "o femeie înfricoșător de nocivă". O nebună cu clopoței ori ba, cu rochițe strâmte la o vârstă în care s-ar impune decența în ținută, nu poate fi nocivă de niciun fel, poate fi cel mult amuzantă, eventual (și) în sens tragi-comic. Mai mult ca sigur și Cristoiu și fostul consilier al Monicăi Macovei știu ceva în plus și probabil cât de curând va afla probabil în ce constă acest plus și tânărul Eugen Tomac, noul președinte al unei Mișcări ce se vrea una a competenței nu a demenței, cu clopoței ori ba.

George Roncea