Vizita secretă a lui Mircea Geoană la Moscova – un atac la siguranța națională a Rom?â?Ñniei

Cu ochii pe industria de mașini

Politica de monopol dezvoltată de Deripaska și Rich se reflectă și în Romånia. Tentativa lui Deripaska de a prelua în bloc industria autohtonă de aluminiu este continuată de proiectul preluării uzinei Daewoo de la Craiova, cu concursul direct și interesat al guvernului Tăriceanu.
Deripaska vånează ALRO Slatina, Alprom Slatina și Alum Tulcea, toate privatizate de guvernul Năstase în favoarea grupului Marco, înființat de Marc Rich și preluat de magnatul Vitali Machitski. Negocierile dintre acesta din urmă și Oleg Deripaska sunt mai vechi. Înainte să lucreze pentru Vitali Machitski, Alexander Krasner a fost director executiv al firmei Marc Rich Investments Ltd. Grupul OAO Mechel, cotat la Bursa din New York, a adunat toate combinatele metalurgice controlate de Ziuzin. Printre acestea se numără și COS Tårgoviște, și Industria Sårmei Cåmpia Turzii SA, privatizate cu scandal (Cosmin Gușă a fost direct implicat) în timpul guvernării PSD, dar și o întreprindere croată, alta bulgară, plus două rusești.
Combinatele romånești au fost cumpărate prin intermediarul Conares Trading, care a operat pånă de curånd în numele grupului Mechel. Casa de comerț a oligarhului rus, Mechel International Holdings AG, a fost înregistrată tot în Zug, la aceeași adresă cu Conares.
Reprezentantul din Romånia al lui Ziuzin, Boris Golovin, este atåt promotorul intereselor lui Deripaska în țara noastră, cåt și al TVEL Corporation, mare corporație rusă de stat în domeniul nuclear.
Golovin, născut în Republica Moldova, a fost ofițer al trupelor speciale din cadrul GRU, a luptat în Afganistan, știe bine limba romånă și este implicat mai toate afacerile cu energie – și nu numai – din Romånia. Conexiunile de afaceri ale lui Boris Golovin includ moguli ai energiei cum ar fi Nicolae Bogdan Buzăianu, dar și o serie de personaje provenite din SRI sau din serviciile de informații israeliene.
Printre legăturile sale se numără Horia Constantin Bejan, fost director de relații internaționale în Ministerul Industriilor. Acesta este partener tradițional al lui Boris Golovin și, indirect, al lui Nicolae Bogdan Buzăianu. Cåt timp a fost în funcție a făcut afaceri cu controversatul Constantin Iavorski, fostul angajat al lui Roman Abramovici.
Vladimir Soare, ofițer acoperit, a fost, pe rånd, viceguvernator BNR, președinte al Bancorex și președinte al grupului Gelsor, patronat de Sorin Ovidiu Vîntu. A făcut studiul de fezabilitate pentru o afacere de anvergură inițiată la UCM Reșița, de Boris Golovin și Nicolae Bogdan Buzăianu. În acest „business“ are interese și Oleg Deripaska.
Corneliu Păltånea. Fost șef al unității prahovene a SRI. A fost arestat în dosarul furtului de combustibil de la rafinăria ploieșteană Astra Romånă. Este asociat cu grupul de la Centrul de Afaceri Romåno-Rus (CARR), înființat de foștii ofițeri GRU (serviciul de spionaj al Armatei Roșii) monitorizați pentru spălare de bani și pentru devalizarea Nova Bank. Păltånea a lucrat și pentru frații Pileri, doi afaceriști italieni cercetați penal în Palermo pentru apartenența la Mafia. Unul dintre cei doi frați a fost ofițer de informații militare.

GRU și legăturile „românești“

Anatoli Patron. Fost ofițer GRU și partener cu Boris Golovin. Președinte al Nova Bank și considerat inițiatorul operațiunii de decapitalizare a acesteia.
Constantin Samson. L-a urmat pe Iuri Ustinov la șefia CARR. A fost partener de afaceri cu soția lui Nicolae Văcăroiu, președintele Senatului. Este cercetat penal de Parchet pentru fraude fiscale, dar dosarele sunt tergiversate. A devalizat întreprinderea de stat Postavul Azuga, pe terenurile căreia înalță un complex turistic de lux. În afacere este asociat cu un magnat rus, stabilit în America.
Mircea Popa. În vremea lui Ceaușescu, a fost cercetat de Securitate, fiind bănuit că este agent KGB. Mircea Popa a condus Agenția de Presă „Rusia la Zi“, controlată de un off-shore din Insulele Virgine Britanice, reprezentat la noi de un cetățean moldovean, Vitalie Dobåndă, conectat la afacerile lui Sorin Ovidiu Vîntu.
„Rusia la Zi“ era sponsorizată de Mechel. În perioada PSD, Mircea Popa a fost consilierul politic al lui Cozmin Gușă, care s-a remarcat în peisajul public prin discursurile sale proruse. Gușă are vilă la Cornu, pe aceeași proprietate cu Horia Bejan, omul lui Boris Golovin.
Yacov Goldovsky, omul lui Cernoi, îi reprezintă interesele în Rafo, pe care Goldovsky o controlează, acum, prin compania Petrochemical Holding, cu sediul în Austria.
Marin Anton este omul care apare în toată odiseea Rafo, entitate pe care a condus-o, prin firma sa de management, împreună cu alți directori proveniți de la Tofan Group. Mecanismul stingerii datoriei: Termoelectrica SA (de care aparține CET Mintia) ia în primire utilajele rusești, apoi virează, eșalonat, contravaloarea acestora la bugetul de stat. Planul a eșuat însă parțial. În 2003, rușii au scăpat de datorie, dar echipamentele furnizate de ei zac de ani buni în curtea termocentralei din Deva. Nefolosite și cu garanția expirată.
Victor Vaida, directorul general al CET Mintia din acea vreme, sucursală a Termoelectrica București, pe atunci, a devenit director tehnic al termocentralei. Fost lider al PSD Hunedoara, a fost ajutat pe linie politică să căpușeze CET Mintia, prin firma soției lui.
Prin Global s-au livrat echipamentele energetice pentru CET Mintia, valorånd peste 20 de milioane de dolari. Kremlinul are interese directe în firmă: sediul social este în București, Piața Charles de Gaulle, chiar în clădirea fostei misiuni comerciale sovietice din Romånia. Impozantul imobil aparținea, de fapt, președinției Rusiei.
Unul dintre „pionii“ lui Golovin&Ziomar e Horia Bejan, fost director în Ministerul Industriilor. Din anii ‘80 pånă în 2001, Bejan a fost adjunct al direcției generale de comerț exterior. Era în funcție în 2000, cånd guvernul a emis ordonanța de modernizare a CET. Tot atunci, era acționar minoritar în Global.
Legăturile lui Bejan în spațiul fostei URSS datează din anii ‘80, cånd acesta a gestionat participarea romånească la construcția combinatului ucrainean de la Krivoi Rog. În timp ce activa în minister, Horia Bejan a fost asociat în afaceri și cu Constantin Iavorski – fost angajat al oligarhului rus, Roman Abramovici, și fost ministru al energiei în Republica Moldova.
Ofițer KGB la origine, Iavorski a monopolizat ani la rånd furnizarea de combustibili energetici (cărbune și păcură) către termocentralele romånești, angajånd la firmele sale foști ofițeri SRI. Tot tranzacțiile cu cărbune i-au adus față-n față pe Bejan și Golovin.
Societatea primului (Putna SA) a intermediat importurile de cărbune făcute de compania Infinity, a fostului ofițer GRU. Pe långă Global, Horia Bejan mai este asociat cu Golovin și în alte afaceri cu iz rusesc. M.T.Il. Projects&Systems Ltd, a doua firmă din consorțiul desemnat în 2000 să retehnologizeze CET Mintia, este un off-shore din Cipru. În jurul căsuței poștale s-a dezvoltat grupul de afaceri al israeliencei Tonya Halpern, implicată în scandalul privatizării Hotelului București.
Tonya Halpern și defunctul ei soț, Moshe, proveneau din structurile AMAN – serviciul de spionaj al armatei israeliene. Aliatul în afaceri al Tonyei Halpern a fost Constantin Iavorski, alături de care a cartelizat licitațiile de furnizare a cărbunelui către termocentralele romånești.
Al treilea membru al consorțiului era Babcock Borsig Power (BBP) – Austrian Energy. Din 1999, VA-Tech deținea 10 la sută din colosul german BBP (care preluase „Austrian Energy“, divizie a VA-Tech). În 2000, aceeași VA-Tech controla VA Tech Hydro, firmă implicată în scandalul retehnologizării Porților de Fier I și II. Așadar, entitățile VA-Tech primeau contracte avantajoase, fără licitație, de la statul romån. Firma era reprezentată în Romånia de Nicolae Bogdan Buzăianu – fondatorul Energy Holdings și prietenul lui Boris Golovin.
Contractul de consultanță juridică pentru modernizarea CET Mintia a revenit atunci tocmai casei de avocatură „Boștină&Asociații“, partenerul tradițional al lui Buzăianu. BBP a dat faliment în 2002, fiind preluată de japonezii de la Hitachi. Boris Golovin, care deține în București și Romcar Russian Buses, este cel care tranzacționează pentru Ziuzin achiziționarea unei termocentrale din Giurgiu, Uzina Termoelectrica SA, care aparține de consiliul județean. Aceasta ar crea o sursă de energie pentru întreprinderile colosului rus Mechel, al cărui proprietar e Ziuzin.
Firma lui Golovin își are sediul chiar în casa lui Nicolae Bogdan Buzăianu din zona Piața Aviatorilor. Magnatul pentru care lucrează acesta, Ziuzin controlează mineritul de cărbune, producția de oțel și energie, vrea să controleze și producția de energie electrică pentru întreprinderile sale și să obțină controlul total al prețurilor.
Procedurile de privatizare la Giurgiu au fost inițiate, cel puțin pe hârtie, în urmă cu exact doi ani. Uzina face parte din grupul celor 34 de întreprinderi de stat ale căror datorii urmează să fie șterse, conform unei ordonanțe de urgență a cabinetului Tăriceanu. ANAF își propusese, la finele lui 2006, să execute silit termocentrala, însă a suspendat procesul pentru ca populația să nu rămånă fără căldură. Datoriile depășeau zece milioane de euro.
Pentru Conares Trading, a prestat și societatea de avocatură „Anastasescu“, care a reprezentat juridic în Romånia firma lui Igor Ziuzin. Patroana, Marieta Anastasescu, este avocata firmelor înființate de Alexandru Bittner și este vecina lui Adrian Năstase în blocul de pe Zambaccian. Ea a fost avocata celebrei „mătuși Tamara“, pe care Bittner o consilia în afaceri.
Conexiunile lui Alexandru Bittner conduc tot spre oligarhii ruși. Primul indiciu se reflectă în Mastertrade Ltd., o firmă din Marea Britanie care deține acțiuni în societățile înființate de Bittner la noi.
La un an după vizita lui Băsescu la Moscova, în august 2006, guvernul Tăriceanu emite o ordonanță de guvern prin care modifică actul normativ al cabinetului Isărescu. Retehnologizarea Electrocentralei Deva SA (numele actual al CET Mintia) urma să intre în linie dreaptă. Potrivit unei ordonanțe a guvernului Tăriceanu, termocentrala urma să contracteze un credit în valoare de 67,9 milioane de euro pentru asigurarea parțială a resurselor financiare necesare reabilitării Grupului 1, urmånd să aibă loc și încredințarea contractului de modernizare. Valoarea totală a acestuia e estimată la aproximativ 100 milioane de euro.
Practic, rușii sunt favorizați de un cerc vicios. Au lichidat datoria URSS prin echipamente, dar tot ei mizează în continuare că vor cåștiga bani din punerea lor în funcțiune. În condițiile în care utilajele au garanția expirată, este uzual ca numai firmele producătoare (LMZ și ZiO Podolsk) să emită alta nouă.
Globalul a cåștigat licitația de furnizare de cărbune la Iași, Suceava și Deva. Cărbunele e din Rusia, adus de fostul ofițer GRU, Boris Golovin. Contractele de la Iași și Suceava valorează împreună 10,2 milioane de dolari.

Machitski-Deripaska-Cernoi

„Oleg Deripaska a primit sarcina de la președintele Rusiei să revigoreze industria automobilelor rusești“, spune Boris Golovin. În Romånia, interesele oligarhului se leagă de Uzina Constructoare de Mașini Reșița, deținută de oamenii mogulului energiei, Nicolae Bogdan Buzăianu. Acesta are legături mai vechi cu afaceriștii din spațiul ex-sovietic, cum ar fi asocierea sa cu Constantin Iavorski, fost angajat al lui Roman Abramovici. Compania lui Deripaska, GAZ Ruskii Autobus, e un gigant rus care a cumpărat Gaz Volga, fabrica de pe vremea URSS.
Autobuzele sunt produse la Reșița, iar piața vizată e cea internă. Caroseria se face în Rusia, licențele sunt cumpărate de la grupul lui Deripaska. Producătorul e firma Robus, controlată de UCM Reșița. Golovin deține un procent foarte mic în Robus, în schimb, controlează Romcar Russian Buses SA, casa de comerț pentru acest proiect.
Printre acționarii și administratorii Romcar îi regăsim pe Horia Bejan (fostul director din Ministerul Industriilor), Vlad Soare (fost președinte Bancorex și al grupului Gelsor, al lui Sorin Ovidiu Vîntu) și Corneliu Rosu, fost candidat al PNG la Primăria Capitalei. Soare, administrator al firmei, i-a făcut lui Golovin planul de afaceri.
UCM Reșița, privatizată la sfårșitul anului 2003, a fost ofertată de Firma INET AG din Elveția, în consorțiu cu asociația salariaților. INET AG avea însă ca obiect de activitate „deținerea de acțiuni la alte întreprinderi“, conform registrului elvețian al comerțului. Firma e administrată de Beat Corpataux, asociat cu Buzăianu în afacerea „Energy Holding“.
Suma achitată pentru UCM a fost 13,1 milioane de euro. După cum au spus cei de la Reșița, statul s-a angajat să le șteargă datoriile istorice, dar în 2006 firma era menționată printre marii debitori.
Președintele UCM Reșița, Adrian Chebutiu (și el un apropiat al lui Buzăianu și fost vicepreședinte al Energy Holding), a recunoscut că Buzăianu a negociat privatizarea de la Reșița. UCM era subcontractant în afacerea „Porțile de Fier“, revenindu-i 12 milioane de franci elvețieni din afacerea gestionată de același Buzăianu, ca reprezentant al VA-Tech.
………………………………………………………
În Romånia, o firmă controlată de råvnita societate ALRO intermediază importurile de gaz din Rusia. Astfel, partenerul Gazprom (firma prin care se semnează contractele de livrare a gazului) este compania Conef SA, controlată de aceiași oameni de afaceri de la ALRO adică de grupul Marco, al magnatului Vitali Machitski, care deține 99,97% din Conef prin compania din Slatina. Practic, cel care aduce gaze în Romånia este grupul Marco, în spatele căruia stă Machitski.
Conef SA intermediază în Romånia aproape jumătate din cantitatea totală de gaze pe care Gazprom o livrează țării noastre. În 2005, Conef a adus 1,5 miliarde de metri cubi de gaz rusesc. Acordul semnat de firma înregistrată în Romånia cu Gazprom este valabil timp de 25 de ani și conferă Conef o poziție dominantă pe piață distribuției.
În Romånia, Conef a dezvoltat o vastă suveică de firmă, participånd direct în alte societăți. Unul dintre pionii grupului rusesc este Dan Victor Alesandru, fost secretar de stat în Ministerul Economiei și Comerțului (MEC) pånă în august 2005. Alesandru fusese numit în funcție din partea Partidului Conservator condus de Dan Voiculescu.
Implicat în mai multe scandaluri cu bani publici, Dan Victor Alesandru este acum administratorul firmei Conef Gaz, controlată în proporție de 70% de compania-mamă, Conef SA. Interesele rușilor de la Conef gravitează și în zona IMGB, fostul colos industrial ceaușist.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Etc… mai urmează încă vreo 70 de pagini. Prietenii ruși ai lui Mircea Geoană au deja pus bine piciorul în economia întregii zone a istmului ponto-baltic, iar așezarea unui tovarăș de nădejde pe scaunul de la Cotroceni ar mări avantajul Moscovei în plan regional.
În opinia mea, mai mult ca sigur acest punct de vedere „l-a negociat“ Mircea Geoană la Moscova, în vizita sa secretă (secretă – pånă mai zilele trecute). G. Roncea