Dezbaterea pro și contra stârnită de comasarea alegerilor arată, din nou, că niciuna din părți, putere și opoziție, n-are argumente decisive pentru varianta sa. PDL susține comasarea din motive „de economie” deși reducerea numărului de parlamentari la 300 (conform referendumului) însemna o economie mult mai consistentă și constantă iar opoziția acuză „amestecarea” vinovată a mesajelor electorale locale cu cele generale deși ar accepta-o dacă s-ar produce în vară, la locale, și nu toamna, la parlamentare. Prin urmare, comasarea e rea toamna dar e bună vara și minunată primăvara, dacă s-ar face alegeri anticipate – așa cum speră dl. Antonescu: „când opoziția se retrage din parlament, în orice țară normală au loc anticipate”.
Realitatea e că în nicio țară normală opoziția nu se retrage din parlament. Probabil că n-o va face nici USL. De unde să mai lipsească dl. Antonescu? Unde să mai moțăie parlamentarii? De unde să mai ia leafă un an întreg? Dl. Fenechiu susține însă că toate accesele USL (abandonarea președinției Senatului, suspendarea președintelui, părăsirea Parlamentului) sunt cerute de populație care la fiecare întâlnire îi roagă inisistent: „scăpați-ne de ăștia!”. USL ar gafa astfel la cererea publicului oferind meniul politic comandat de clientelă. Mai contează însă și cum îl pregătești. Comasarea alegerilor s-a comasat în dezbatere și cu bugetul pe 2012 unde USL a depus vreo 9000 de amendamente – dintre care cele de bază (reducerea CAS și a TVA) ar mări deficitul bugetar exact când Merkel și Sarkozy vor să introducă în tratatul UE obligația unui deficit sub 3%. Până și ministrul de Finanțe Ialomițianu a priceput atâta lucru deși, în general, pare rătăcit între cifre și cuvinte.
În schimb ministrul Igaș, după ce-a înțeles pe dos și recensământul și referendumul, a devenit glumeț: „Ponta și Antonescu țin cu dinții de aceste scăunele micuțe pe care le au în parlament”. Dl. Igaș are, vezi bine, un scaun mare și tare motiv pentru care pare constipat și recurge la diminutive. Parlamentarii din comisiile juridice și-au înfipt însă dinții în bugetul ANI cu sprijinul unui deputat UDMR care s-a trăzbunat pentru că ANI îl acuzase că și-a angajat nevasta la propriul birou oferindu-i un scăunel comod. Iată că mai are dreptate și EBA: „e greu în politică pentru femei”. Așa e: îți trebuie un tată, un soț, un socru sau măcar un protector care să-ți țină scaunul. Pentru bărbați în schimb e suficient un dosar la SIE și (sau) un obraz ceva mai gros.
Tia ?ê?£erbănescu
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
