Asumări

Din câte a reieșit din proiectul „asumat“ de dl Crin Antonescu, speranța PNL de a intra la guvernare înainte de 2012 se leagă de eventuale „mișcări sociale care să spulbere acest guvern incompetent“. Adică de o nenorocire. Dacă prin războiul împotriva „dictatorului“ Băsescu liberalii încearcă să recupereze o disidență nepracticată când trebuia și să justifice cedarea repetată spre PSD, invocarea unei mișcări sociale este și mai vinovată. Chiar are nevoie România să simtă, ca Mircea Dinescu, „adierea unei mici Grecii“? Trebuie să fii nebun ca să-ți dorești modelul grecesc de acum! Dimpotrivă, exemplul Greciei ar trebui să ne avertizeze că o țară unde guvernul nu taie la timp din cheltuieli nu scapă de faliment prin greve – ci își strânge lațul. Întrebat de ce exclude atât de ritos intrarea PNL la guvernare, dl Antonescu a răspuns punând condiții de capitulare demne de un agresor străin: „intru și mâine la guvernare dacă discutăm un program serios, cu un premier care să nu fie marioneta lui Băsescu… Dacă Băsescu spune public «am dat-o în bară», atunci mai merge, atunci discutăm“. Așadar, dl Antonescu ar intra la guvernare numai dacă dl Băsescu îi  cade în genunchi recunoscând că a greșit: securiștii m-au învins, criza m-a răpus, rușii mă-nconjor, vîntu suflă tare, antenele mă dor, o, vino odată, măreț salvator! Abia atunci dl Antonescu ne-ar face onoarea de a intra la guvernare – după modelul practicat la PNL: ori îmi acceptați pretențiile, ori plec. Același mesaj și pentru țară: ori mi se închină președintele vostru, ori nici nu voi s-aud! Obișnuit prea devreme să nu fie contrazis, dl Antonescu a rămas atât de contrariat când dnii Hurezeanu și Boda i-au pus la îndoială fraza „se știe că în România sunt sute de mii de oameni care se tem să deschidă gura“ încât i-a acuzat imediat: „țineți cu partidul-stat!“. Pentru a înțelege astfel de reacții adverse tot Gigi Becali ne-a ajutat! Supărat de ce se scria într-un ziar, Becali a început să-l pocnească de zor apoi l-a rupt în bucăți și l-a aruncat pe jos după care ne-a explicat: „ceea ce am făcut eu nu e bătaie ci dragoste. Numai un geniu putea să facă așa ceva“. Geniu pustiu, vorba ceea. Dar ne-am mai lămurit: dragostea înseamnă bătaie, geniul înseamnă distrugere. De unde rezultă că liderii noștri sunt tandri și geniali cu țara lor. Necazul e că întâlnirile dintre ei și ea sunt inevitabile: ei s-au împlinit, ea a ajuns o umbră. În următorul episod: ea își ia copiii și le lasă tot. Tia Serbanescu