Avicola

N-au trecut decât trei săptămâni din acest an și deja ne-a oferit mai mult decât ne-am fi dorit: o incinerare de cinematecă (Sergiu Nicolaescu), un divorț de două stele (Andreea Marin de Bănică), un atac cibernetic asupra calculatoarelor strategice ale României și un atentat sinucigaș la CSM. Ca să facă față concurenței mediatice, un copac a fost silit să cadă peste opt mașini deodată iar o găină a fost obligată să apară la evenimentele mondene la brațul unei ființe bizare pentru ca cele două moțate să lanseze o colecție aviară ce a umplut imediat platourile tv de orătănii – deși acestea nu duceau lipsă de guguștiuci și de curci. De, fiecare cu păsărica lui. Nu-i de mirare că atmosfera începe să semene cu „zbor deasupra unui cuib de cuci“ și că în politică deciziile aparțin adesea unor papagali. Astfel, noul statut al parlamentarilor pretinde ministrului Justiției ca atunci când cere ridicarea imunității unui ales, în vederea arestării, să prezinte și probele pentru acuzarea sa – ceea ce transformă Parlamentul în tribunal și separația puterilor în batjocură. „Este o prostie“ a recunoscut dl Antonescu întrebându-se de unde a pornit. Păi, a venit chiar de la Becali al său care s-a lăudat la tv: „eu am propus-o fiindcă de ce. Să știu dacă ridic mâna sau nu.“ Henț! Altă propunere a PNL, adică dna Pivniceru a avut la Bruxelles „o discuție aprinsă“ cu secretarul general al CE, dna Catherine Day. N-a fost tocmai o Valentine’s Day, așa încât ne așteaptă un Raport pe Justiție plin de reproșuri. Între timp, dl Băsescu a respins propunerile ridicole ale dnei Pivniceru pentru posturile de procuror general și șef al DNA iar acum se așteaptă răspunsul acesteia care de obicei e tăios. De-asta a preferat-o dl Antonescu care e frustrat de faptul că premierul uită că mai e și PNL la guvernare și îngrijorat de faptul că republica parlamentară, pe care o susținea PNL, va deveni tot a dlui Ponta: „atunci toată puterea se va concentra în mâinile premierului“. În sfârșit, i-a căzut fisa. Nu și ministrului Culturii, Daniel Barbu, care a constatat că Festivalul Enescu „costă cât un kilometru de autostradă“. Da, dar Festivalul Enescu se vede și se aude în toată lumea pe când un kilometru de autostradă se vede o dată la cinci ani, se plătește de cinci ori pe an, se găurește anual și face vile unor afoni. Poftim! Trebuia să vină un „prof univ“ și un „liberal“ca să întindă Festivalul Enescu pe carosabil și să-l calce cu mașina. De fapt, dl Barbu costă prea mult: cât un km de festival.

Tia ?ê?£erbănescu