Brumar

FMI a venit, a vizitat ruinele guvernamentale și a spus ce se știa: acordarea tranșelor de împrumut depinde de aprobarea bugetului înainte de 15 dec. Ca de obicei, dl Geoană nu și-a revendicat atentatul asupra Palatului Victoria dar s-a arătat dispus „să găsim formula juridică potrivită astfel încât un proiect de buget să fie aprobat în colaborare cu guvernul în exercițiu, dincolo de situația precară în care se află“. Și în care l-a adus el însuși. Dl Cristian Diaconescu a recunoscut că „e o problemă națională și ar trebui luată în serios de toată lumea“. Interesant! Nu știau că e o problemă națională înainte de a-și face mendrele electorale – pentru câteva procente în plus? Și dl Crin Antonescu „a luat act“ de condițiile FMI. Acum a luat act? O
lume-ntreagă le știa, el nu le-a cunoscut? Se vede însă că o lună de miere în grup a valorat mult mai mult pentru partidele Grivco decât 2 mld. de euro de la FMI, BM și CE. Asta n-a împiedicat însă dansurile nupțiale ale candidaților acompaniați de tarafurile lor electorale. Patru ONG-uri l-au reclamat pe dl Băsescu la Avocatul Poporului fiindcă având „două afișe“, unul pentru prezidențiale și altul pentru referendum, este avantajat față de ceilalți candidați întrucât „ar trage două lovituri de la 11 m în loc de una“ – după cum explica un arbitru. Altădată fluierau mai bine! Ce-i împiedică pe cei din Grivcoaliție să-și facă și ei câte două afișe? Sau chiar trei? Dacă dl Băsescu amenință „de ce le e frică nu scapă“, dl Geoană ar putea replica: „fără frică și fără scăpare“ iar dl Antonescu ar putea scrie: „cui i-e frică, se scapă“ – și câte altele. Aflat la mitingul electoral de la Constanța, dl Băsescu le-a promis susținătorilor săi din PD-L că va continua lupta pentru „a smulge România din mâinile oligarhilor“. Și cui s-o dea? Asta dacă nu-i smulg oligarhii mâinile! În numele acestora, dl Patriciu și-a proclamat avansul: „cu tot respectul, există un decalaj mare între felul în care au evoluat oamenii de afaceri și felul în care au evoluat politicienii“. Cu tot respectul, dacă nu erau politicienii și serviciile secrete, oamenii de afaceri  (bine selectați) nu „evoluau“ și nu ajungeau la miliarde de euro. Și nu ajungeam acum la războiul dintre cei care vor să mulgă România și cei care vor să le-o smulgă. Faptul că acum oligarhii vor să aleagă ei președinții și premierii nu înseamnă decât o întoarcere ritualică la locul faptei: pe 22 noiembrie vom vedea cine trage-n noi iar pe 22?