25 octombrie: ziua regelui, ziua armatei și discursul regelui Mihai în Parlament la aniversarea celor 90 de ani de viață. O zi unică în Parlamentul României. Partidele parlamentare și-au anunțat participarea sesizând importanța evenimentului – pe care dl. Sever Voinescu a preferat s-o ignore: „PDL va participa ca la orice ședință a Camerei”. Serios? Asta era o ședință ca oricare alta? Dacă zicea dl. Ioan Oltean așa ceva, am fi crezut că nu-l ajută discernământul să deosebească o ședință ordinară de un eveniment unic. Dar dl. Voinescu? Cum să fie o ședință ca oricare alta când regele Mihai vorbește pentru prima oară în Parlament după 64 de ani – și poate pentru ultima oară? Dl. Voinescu n-a fost singurul care a ratat momentul istoric – din simpatie pentru sentimentele antiregale ale dlui Băsescu: premierul s-a dus la Carei de ziua armatei, dna Anastase a plecat în Georgia și mai toată coaliția a lipsit lăsând opoziția să facă onorurile și pe dl. Geoană să facă oficiile de gazdă.
Momentul istoric a fost astfel agresat de partizanatele actuale. Cu toată contaminarea politică a casei Regale (vezi prietenia regelui cu dl. Iliescu, premierea dlui Năstase, protocolul cu PC. Felix și absența de la înmormântarea liderului țărănist Ion Diaconescu), regele Mihai rămâne ultimul martor în viață atât al unei epoci frământate cât și al unei epoci fără egal în istoria României căreia monarhia i-a conferit deopotrivă modernitate, independență și noblețe. ?ê?£i nu e puțin lucru să regăsești pentru o zi, sau doar pentru o oră ceva din stilul regalității exprimat în discursul ultimului său purtător de coroană.
Discursul n-a durat mult (zece minute!) și n-a plictisit pe nimeni. A fost un discurs elegant și concis despre situația României și despre moralitatea, credința și memoria instituțională de care are nevoie țara. N-a fost un discurs strălucitor dar a fost decent și inofensiv ca un testament. De câte ori auzim așa ceva? Dimpotrivă, zilnic suntem agresați de bărbați cu pretenții care vorbind despre o femeie afirmă că „nu ne-am văzut chiloții” și de dinastii în care fiul ministrului Sănătății câștigă de unul singur direcția unui spital, conform principiului succesiunii la fotolii: copiii șefilor noștri vor fi șefii copiilor noștri. Avem și discursuri unde cuvântul e folosit aproape exclusiv ca armă: „arma principală a PSD este cuvântul” – a recunoscut dl. Dragnea. Mă rog, cu Vîntu au mai pierdut două alegeri. Trebuie mai mult elan. Plus punguța cu doi bani.
Tia ?ê?£erbănescu
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
