Cota

După ce s-a declarat adesea drept omul cel mai antipatic, ministrul de Finanțe a ținut să-și confirme reputația anunțând că în 2011 România trebuie să treacă la impozitarea progresivă întrucât „cota unică este o etapă încheiată“. Poftim! Atâta reușisem și noi să salvăm din criză și din inundații, cota unică, și dl Vlădescu renunță la ea ca la o cravată demodată. Premierul e ieșit imediat la dezmințire precizånd că dl Vlădescu a vorbit nemandatat. Dl Videanu a fost și mai explicit: „Dl Vlădescu n-are dimensiune politică“ și a vorbit ca un tehnocrat care „la nivelul ministerului poate face tot felul de scenarii“ fără valoare politică și fără „valență de relansare economică“. În fine, să ajungem în 2011 – pentru că, pånă una-alta, necazurile din 2010 sunt departe de a se fi încheiat deși, dacă-i asculți pe dnii Ponta și Antonescu ai zice că ne aflăm deja în 2012 și am pășit în 2014 cånd sunt alegeri parlamentare și respectiv prezidențiale. Dan Diaconescu a mers și mai departe și se intitulează singur președinte, calitate în care și-a desemnat și un premier. Asta-i bine, înseamnă că în 2014 își termină amåndoi mandatele. Se vede că nici cånd stă cu picioarele în apă rece, țărișoara asta nu e mai înțeleaptă. Iar cu inundațiile chiar nu e de glumit. S-a dovedit că produc întotdeauna pagube duble: unele de la potop și altele de la lucrările de refacere. Dl Valentin Iliescu a prezentat în premieră Raportul Curții de Conturi pe 2008 de unde reiese că firmele care au primit pe tavă licitațiile au cheltuit 1,2 mld euro pentru diguri fictive sau bucățele de diguri plătite cåt o hidrocentrală. Un dig de 400 m a fost evaluat la 1250 m și la un preț de 22 de ori mai mare, plătit în avans. Îți vine să crezi că e un dig inedit de Van Gogh sau Leonardo – și nu o simplă inginerie financiară.
Nici cånd am construit case pentru sinistrați n-am avut noroc: acestea stau goale întrucåt cei din Rast (și nu numai) au refuzat să se mute din locuințele calamitate. Dar nu toată lumea pune la inimă necazurile: cei mai săraci își așteaptă la cråșmă ajutorul social, iar cei mai suferinzi își petrec concediile medicale în străinătăte sau devin orbi văzånd cu ochii. Bacalaureatul a produs și el o nouă promoție de fraude dar și premianți cu nota zece care nu știu cånd s-a născut Eminescu. Sunt însă și bugetari conștiincioși care lucrånd la București au reușit să termine la zi Facultatea de Medicină din Arad. Ce mai, suntem o țară interesantă. De-asta și costă atåt de scump să trăiești în ea.Tia Serbanescu