Cuiul

Reîntâlniți după ultimul scandal, liderii coaliției au anunțat că nu rup nici pisica și nici coaliția, că nu-și mai fac alte comisii de anchetă și nu se mai atacă în public. Logic, asta ar fi însemnat că ostilitățile se reiau peste o săptămână. Campania electorală a redus însă pauza la câteva ore așa că dl Geoană a declarat sec: „coaliția riscă să meargă spre destrămare“ – aha, deci nu se rupe, se destramă și nu-i pisică, e basma curată! – precizând că atacurile la adresa dlui Băsescu sunt în afara înțelegerii întrucât „președintele nu face parte din parteneriatul PDL-PSD“.
Știam. Partea proastă e că nici criza nu face parte din parteneriatul respectiv – unde termenul de partener a devenit propriul antonim. Nimic nou: în politică și în afaceri, partenerul e adesea cel mai apropiat adversar. De cum s-au întâlnit spre a se destrăma, dl Geoană a și contestat reducerea cu 20% a aparatului bugetar pe care l-a descris ca excesiv și costisitor dar care nu trebuie tratat prin „metoda primitivă“ a concedierilor ci prin „soluții inteligente“ precum reducerea cheltuielilor. Din păcate, soluția inteligentă propusă de porecla dlui Geoană se aplică de șase luni fără rezultat iar dacă o mai prelungim șase luni (de dragul alegerilor), la anul nu mai rupem pisica. Rupem cuiul! Compasiunea dlui Geoană pentru bugetarii care și-ar pierde posturile înaintea alegerilor izvorăște sincer din mila față de propriile voturi. E plăcut să vezi lideri politici, baroni locali și baroni de opinie bine hrăniți, bine îmbrăcați, cu averi grase și dosare groase vorbind despre foamete, mizerie, nenorociri și dezastre – întrucât contrastul dintre vorbitori și vorbe mai atenuează șocul și accentuează jocul. Faptul că sectorul privat din impozitele căruia vin banii la buget și-a redus drastic atât activitatea cât și angajații și salariile nu pare să-i impresioneze pe candidați și nici să-i alarmeze cu privire la „destrămarea“ veniturilor. Criza-i criză, jocu-i joc, jucătoru-i cu noroc: și președintele Băsescu, aflat în parteneriat declarat cu criza, și-a mărit numărul de consilieri – deși n-ai zice că are nevoie de ei și de sfaturile lor de care oricum nu ține seama. Depășit de situație și învârtindu-se în loc, premierul Boc a ajuns la formula inițială: „acest guvern ori face reformele de care are nevoie România ori pleacă acasă“. Ori nici una, nici alta. Guvernul rămâne iar România, plictisită, pleacă acasă lăsând biletul de adio: ia mai votați-vă și singuri!