Diguri

După două zile de TVA mărit și o săptămână de inundații, în țară au intrat, în sfârșit, niște bani: tranșa de împrumut de la FMI care nu se duce însă unde-i greu, la deficit, ci la bine, adică la BNR. Și se mai spune că banii n-au miros! Ieșiți cu întârziere din palatele lor, când apa trecuse de cotele „istorice“ fără ei, premierul Boc și președintele Băsescu au fost primiți cu răceală de sinistrați – cu excepția câtorva momente fierbinți. În primul dintre ele premierul a fost luat la țintă cu ouă și roșii dar fiind mignon, atacatorii nu l-au nimerit. Iată că și după mărirea TVA, oamenii își permit să arunce roșii și ouă – când te-ai fi așteptat, cel mult, la corcodușe. Înainte de acest episod, premierul pusese mâna pe lopată să bage nisip în sacii pentru dig. Inundațiile sunt, de altfel, singurele perioade când se fac diguri. În rest, cum răsare soarele, strategiile sunt abandonate, digurile sunt uitate, defrișările sunt reluate. Primii care uită de diguri sunt chiar primarii din zonele afectate. Alte momente fierbinți l-au avut în centru pe președinte: sinistrații i-au reproșat că nu dă afară parlamentarii, miniștrii și consilierii care nu fac nimic – motiv pentru care dl Băsescu a constatat: „stăm cu apa la gât și facem politică“. Păi, au făcut și ei ce-au văzut la București: stăm cu deficitul la gât și facem războaie politice, inclusiv cu trusturile de presă. Mă rog, nu e prima dată când jumătate de sat – și de stat – stă în apă și cealaltă stă la cârciumă – sau la TV – și înjură. Chiar și PDL s-a distanțat de propriul guvern văzând că acesta se scufundă. Dl Ioan Oltean e supărat că guvernul nu s-a remaniat iar „PDL stă foarte prost în sondaje“. Dar la ce se aștepta? Europarlamentarul Cristian Preda a mers  mai departe și l-a trimis pe dl Boc la forțele de muncă: „în locul premierului mi-aș căuta alt job“ dând de înțeles că  armonia dintre dnii Băsescu și Boc ține de trecut: „mă tem că Boc se va agăța de funcție ca Radu Vasile și Tăriceanu“. Măi, să fie! Dl Boc n-avea cum să demisioneze înainte să vină banii de la FMI și în toiul inundațiilor. Dar cum din calamități, calamități răsar, ce partid putea să mai apară, după partidul poporului OTV-ist, decât însuși partidul comunist? „Reînviat din propria-i cenușă“ după cum susțineau animatorii, decedatul PCR a fost atât de jelit și elogiat, cu Ceaușescu cu tot, încât un participant a dezertat văzând că „sunt nostalgici rău de tot“. E și mai rău: nu e nostalgie, e necrofilie.Tia Serbanescu