Exit

Sfârșit de campanie absolut jalnic la dl Geoană: după ce că nu știe să câștige, nu știe nici măcar să piardă. Dl Geoană a anunțat că PSD va contesta la Curtea Constituțională alegerile prezidențiale pe care le considera corecte când țopăia duminică seara pe exit-polluri. Acum, când dl Geoană exit, alegerile nu mai sunt bune – deși PSD a semnat procesele-verbale din secțiile de votare (unde coaliția sa domina) iar raportul OSCE confirmă caracterul corect și democratic al scrutinului prezidențial. Dar de ce să nu facă și dl Geoană un ultim deserviciu țării băgând-o în gura lumii? O fi crezând că nu i-a făcut destul rău lăsând-o fără guvern de două luni? De altfel, neștiind ce „fraude“ să declare, dl Geoană s-a cramponat de eternele nereguli și a invocat „păstrarea majorității constituite“. Care majoritate? Căci majoritatea de 65% constituită în jurul dlui Johannis a rămas și fără Johannis (care s-a retras din combinație) și fără 65% (care s-a redus la 49%) și fără Cotroceni – unde dl Geoană n-a putut să ajungă deși a fost împins de o coaliție care a sperat să facă din dânsul bici pocnind în locul său. Nimeni n-a ieșit însă teafăr din aceste alegeri – nici măcar câștigătorul: dl Băsescu a obținut o victorie à la Phyrrus, otrăvită de frica față de caracatița roșie și spaima față de hăul din capul dlui Geoană. Președintele a declarat (la un moment dat) că a înțeles mesajul celor care nu l-au votat. Deocamdată dl Băsescu a învățat să-și recunoască greșelile. Mai rămâne să învețe să le evite. Cei care și-au pierdut însă capul în această partidă sunt dnii Geoană și Antonescu. E limpede că PSD nu-i va ierta dlui Geoană faptul că în ciuda unei armate numeroase și ultradotate (4-5 partide, trei televiziuni, trei moguli și nenumărați canaliști) n-a fost în stare să câștige președinția. Sunt acolo destui baroni care de-abia așteaptă să-l sfâșie și care au început numărătoarea paralelă a zilelor sale la șefia partidului. Probabil că și PNL așteaptă demisia promisă de Crin Antonescu în caz de eșec – mai ales că acesta și l-a dublat singur băgând partidul slugă la PSD și trădând tot ce se putea trăda: istoria PNL, doctrina de dreapta, Piața Universității, simbolul Timișoarei – și chiar propriul vocabular de intelectual democrat atunci când i-a considerat pe timișorenii care l-au huiduit drept „fanatici, demenți, scelerați“. Prin asemenea scârboșenii Crin Antonescu a dovedit că nu este liberal și că a rămas ce-a fost: un repetent la istorie.